Ne oprim uneori mirati in fata unui obiect, a unei fotografii, picturi, opere de arta si ne miram cum de a putut cuiva sa ii treaca asa ceva prin minte. Si nu doar in cazul artei, ci si atunci cand e vorba de o idee de afacere, de lectura unui roman sau poezii, de o constructie sau o masinarie. Suntem mirati de rezultatul imaginatiei unui om. De creativitatea celui care a dat nastere unui obiect, pornind de la o idee. O idee uneori geniala, o idee pe care nu a mai avut-o altcineva, uneori o idee aparent banala, ceea ce duce imediat la mirarea: “cum de nu mi-a trecut mie prin cap asta!”
Imaginatia este practic, abilitatea de a vizualiza , forma si percepe imagini mentale si nu doar imagini ci si stari, senzatii chiar concepte, in clipa in care ele nu exista fizic in fata ochilor. Este o trasatura specifica copiilor, pentru ca este baza proceselor de invatare si asimilare, odata cu trecerea timpului aceasta capacitate imaginativa scazand la foarte multi dintre adulti. Va aduceti aminte cand erati mici ce usor era sa va imaginati tot felul de grozavii, ce usor dezvoltati o imagine inchizand ochii, cum retraiati o intamplare amplificand totul? Cum in discutiile cu alti copii sareati de la un subiect la altul cu expresii de genul: “Iti dai seama cum ar fi daca….”?
Einstein spunea ca imaginatia e mai importanta decat cunostintele, acestea sunt limitate pe cand imaginatia nu are limite. Nu il contrazic, dar sunt de parere ca imaginatia, daca reusesti sa o pastrezi dupa perioada copilariei, devine mai rodnica, se imbogateste pe masura acumularii de cunostinte. E un cerc vicios, pana la urma, cu cat ai mai multe cunostinte, mai multe imagini pastrate in memorie, in masura in care ti-ai pastrat capacitatile imaginative, posibilitatile tale creative sunt amplificate. Cand vorbeste despre creativitate, Weisberg spune ca: “Creativitatea este o rezolvare de probleme în trepte sau gândire creativă evolutivă. Produsele creatoare îşi au rădăcinile în experienţa trecută a individului şi apar treptat din efortul individual anterior şi din experienţa altora.” Nici pe el nu l-as contrazice, dar el in schimb uita de rolul imaginatiei in gandirea creativa. Uita de frumusetea ramasitelor celui care erai acum multi ani si care te ajuta sa iti lasi gandurile sa zboare si sa iti imaginezi totul, ajungand astfel la o solutie noua, denumita de cei din jur, o solutie creativa.
Dar asa cum spuneam, imaginatia se afla in stransa legatura cu memoria, cercetari recente au arata ca eforturile imaginative si cele de memorare stimuleaza aceleasi zone al creierului. Asta e dovada materiala a ceea ce era clar, cu cat ai mai multe cunostinte, cu atat ai mai multe sanse sa iti imaginezi lumi noi. Nu ramane decat sa pastram cat mai mult viu, copilul din noi.
