SONET 116
Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth’s unknown, although his height be taken.
Love’s not Time’s fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle’s compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved.
William Shakespeare
Nu-i piedică să rupă cununia
Acelor firi ce gându-şi simt pereche.
Nu-i dragoste, când nestatornicia
E plata oarbă-a alteia, mai veche.
O, nu! Iubirea e un far, veghează
Şi negura o sparge, când spre casă
Luntraşi pribegi comoara-şi duc, i-o rază
Din Steaua Nordului… Şi nici nu-şi lasă
Copiii în ocara vremuirii,
Deşi sub coasa Timpului păleşte
Obrazul fraged, buza dulce… Mirii
Şi-i poartă peste veac, şi-i povesteşte.
De-mi dovediţi că mint, mă plec oricui:
N-am scris nimic, şi nici iubire nu-i.
,,Cei ce se iubesc si sunt departe unul de celalalt pot trai in suferinta, dar aceasta nu este disperare: ei stiu ca iubirea exista. “(Albert Camus – La mer au plus pres, in L`ete)
24/08/2011 at 2:49 PM
Multumesc
25/08/2011 at 12:04 PM