PHOTO GRAPHIC BLOG

Nu am nici un titlu pentru asta…

Sunt confuz si difuz. Sunt cunoscut si strain, nu am nevoie de adapost, sunt tipul ala de om care nu se preda, sau macar se lasa cu greu inlantuit. Am fost urmarit de nenumarate ori si am scapat dintr-o multime de capcane, de multe ori era sa fiu prins si chiar am fost tentat sa ma predau. Dar am reusit sa trec peste slabiciuni de moment si sa raman cel care sunt cu adevarat. Sunt un strain si tu sti asta cel mai bine. Sunt strainul de langa tine si de langa ceilalti care sunt pe langa mine, strainul de langa ceilalti care sunt pe langa noi. Nu incerca sa ma intelegi, nici eu nu pot, e usa deschisa si totusi nimeni nu are curajul sa patrunda in intunericul din mine. E mai bine asa, crede-ma. Nu am secrete, dar adevarul e greu de suportat.

Poate maine vom construi un pod intre noi, dar azi inca nu s-a terminat si nu am chef sa grabesc timpul. Timpul trece si nu se mai intoarce, de ce l-as grabi? Ma sperie faptul ca nu se mai intoarce, si sti si tu ca nu se mai intoarce, nu? Amandoi stim asta, dar doar eu ma tem. Ma tem pentru ca sunt mai batran si am pierdut deja destul de mult timp.

Probabil ca iti par sentimental sau emotional si nu stiu daca intelegi ce vreau sa iti spun. Daca ma vrei sunt aici, daca nu… sunt departe, nici nu mai conteaza unde, sunt fericit, dar stiu ca asta nu te mai intereseaza. Mi-e bine sa fiu departe, desi nu stiu daca in cazul in care as fi pe undeva pe aproape mi-ar fi rau, atat timp cat nu ai un punct de referinta nici nu mai conteaza unde esti.

Azi dimineata ai venit la mine si mi-ai zambit chinuit, eram adormit si totusi am putut sa citesc pe chipul tau ca nu iti era bine, e trist ca dimineata nu e aceeasi lumina ca la apus, nu-i asa? Apoi ziua a curs usor pe langa noi, ne-a spalat si am inceput sa stralucim in lumina, usor topiti de caldura amiezii. Dupa asta a venit timpul ca soarele sa alunece pe trupurile noastre spre cealalta parte a lumii. Tu sti ca sunt un tip cumsecade, de aceea am zambit la apus. La varsta mea obisnuiesti sa saluti soarele cand pleca cu speranta ca maine il vei reintalni. De aceea am strans pumnul pe manerul scaunului. Totusi era o inclestare inutila, nimic nu te poate retine in fata mortii.

Acum seara e deplina si imi beau tainul de vin cu gesturi ample si inutile. Vinul e rece si simt ca cineva ma filmeaza, gesturile mele devin elaborate si stangace ca intr-un film porno din anii 70. Actorul sunt doar eu si nu imi dau seama cum de a sperat regizorul intr-o pelicula reusita. Ma simt elegant si ieftin in acelasi timp, ca si cum as fi fost undeva de unde nu trebuia sa ma intorc. M-am imbracat frumos pentru o ocazie pe care nu o asteptam. Ai fost vreodata imbracat in costum la strand? Cam asa ma simt. Batran si fara rost, nimerit acolo unde nu trebuia sa ajung niciodata. Si totusi astept un sarut ca si cum ar fi o izbavire, ca si cum l-as merita. Dar nu trebuie sa iti spun tie asta. Tu sti draga mea ca nu vreau sa te impresionez ci doar sa iti relatez adevarul. Iar adevarul e doar in mine. Eu sunt adevarul. La revedere!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 4,590 other followers