Prima expozitie in Portugalia
Si a trecut ziua vernisajului primei mele expozitii in patria adoptiva, Portugalia. Au fost emotii, recunosc, nu stiam cum va reactiona publicul, sunt totusi intr-o tara straina, chiar daca ma simt atat de bine aici, nu stiam care ar putea fi reactia, cum vor raspunde la invitatia mea, cum li se vor parea lucrarile si multe, multe altele. In plus au intervenit o multime de probleme, legate de transportul lucrarilor din Romania, inramare, pregatire si toate cele inerente unei astfel de intamplari. Din fericire langa mine au fost iubirea si prietenia, Diana, Gil si Joao, asa ca folosesc prilejul acesta pentru a le multumi, macar intr-o mica masura. Totul a fost minunat, surpriza sa descopar ca am atat de multi prieteni sinceri aici inPortugalia a fost enorm de placuta, a fost o seara frumoasa si abia am avut timp sa respir.
In total am prezentat 18 lucrari, desi pregatisem 20, dar spatiul, pus la dispozitie cu atata eleganta de prietenii de la galeria Colorida, atat a ingaduit. M-a bucurat sa stau de vorba cu privitorii, sa aflu parerea lor, e atat de interesant sa afli ce crede fiecare despre ceea ce tu ai gandit intr-un anume fel, sa vezi ce simt si intelege publicul. Printre invitati (si au fost peste 100) s-au aflat si numerosi artisti, fotografi, pictori, bijutieri iar ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost remarca multora dintre ei ca nu au mai vazut acest gen de abordare fotografic si artistic. M-a bucurat asta nespus, pentru ca pana la urma, noi artistii, cautam sa gasim un mod de exprimare unic si personal, gandurile noastre sa isi gaseasca drumul catre privitor intr-un fel aparte si definitoriu, simt ca sunt pe un drum bun, ca ceea ce fac ma caracterizeaza si ma descrie, ca daca cineva vede o lucrare de-a mea, poate simti ceea ce am avut in suflet si in minte in clipa in carea am creat-o.
Voi mai reveni in postul urmator cu mici detalii de la expozitia si cu o mica prezentare a lucrarilor, sunt obosit si fericit. Nu pot decat sa le multumesc cu mult drag tuturor celor care au fost langa mine in clipele minunate si emotionante, mi-as fi dorit sa fie toti prietenii mei alaturi in seara asta frumoasa, dar distantele nu pot fi invinse atat de usor. Pentru cei care nu au paucat sa ajunga, iata cateva fotografii de la vernisaj.
This slideshow requires JavaScript.
Exposição Fotográfica “Beautifully Imperfect”
“O artista romeno Dan Andrei amplia a realidade, quebra os limites bidimensionais da
fotografia e a transporta para o emocional. Novos significados surgem a partir da
sobreposição das imagens em camadas. Apesar de independentes, os elementos
dialogam entre si e comportam-se como uma única imagem. Dan Andrei faz vir à tona
memórias, relíquias de um passado recente que misturadas transportam o observador
para uma nova imagem. Uma materialidade que vai se construindo aos poucos na
medida em que mais elementos são adicionados. As figuras perdem nitidez, mas
ganham em significados, emanam magia” (Jose Roberto Moreira, curador e galerista).
Há momentos na vida em que nos questionamos sobre significados, motivações e razões
de estar na vida. Há momentos em que nos questionamos sobre a vida, tal como ela é ou
como a imaginamos ser. Há momentos em que deixamos a nossa imaginação voar, em
que nos permitimos sonhar. Às vezes é difícil distinguir se o mundo em que vivemos é
realidade ou sonho. Dan Andrei é um sonhador. Ele passa por momentos assim, não é
realista, e, tal como qualquer outro sonhador, não é perfeito, mas é lindamente
imperfeito. A partir daí, ele tenta transformar a realidade em outra realidade, a sua
própria realidade.
Dan Andrei nasceu na Roménia, actualmente vive e trabalha em Cascais.
Cocktail de Inauguração: Sábado, 30 de Julho, pelas 19:00hs.
( o artista vai estar presente )
Patente até 12 de Agosto, de Terça à Sábado, das 13:30 às 19:00hs.
Colorida Galeria de Arte
Costa do Castelo 63, Lisboa
Tel 218 853 347
www.colorida.pt
Expunere si Perceptie
«Daca nu sti unde vrei sa ajungi, orice drum duce acolo… » George Harrison… o constare interesanta, incotro vreau sa merg ?… nu stiu, dar simt intr-adevar ca toate drumurile duc intr-acolo!
Imi place sa construiesc mental, sa imi las gindurile sa zboare, sa imi imaginez realitati inexistente. Senzatii reale intr-o lume virtuala, constructii ale gindurilor noastre de demult ce ne revin in memorie, nascute din cuvintele celorlalti, din ginduri nerostite, poate doar banuite, reverie fara sfirsit…
La Cluj am expus zilele trecute, in cadrul Festivalului International de Fotografie 20 de lucrari din seria Mytopia, o tema care mi-e draga si care imi revine adeseori pe masa de lucru, in minte, in ganduri.
Dar acum vreau sa vorbesc despre senzatia pe care o ai cand iti vezi lucrarile expuse. Totul incepe cand te duci la laborator si vezi printurile….sunt atat de frumoase, atat de delicate si déjà parca nu le mai simti ale tale. De multe ori vazand o lucrare finisata m-am mirat fara sa vreau : Asa ceva am facut eu ? Cum oi fi reusit ? O senzatie asemanatoare o am citindu-mi textele tiparite. E un fel de dedublare, de indepartare si usoara instrainare, uneori ajungi sa nu te crezi capabil de realizare a ceea ce exact acum ai in fata ochilor.
Apoi privitorii, sa iti privesti lucrarea in ochii lor, sa le citesti in gesturi sau mimica fetei parerea lor. Poate sa le auzi si cuvintele. Incet incet, arta ta inceteaza sa mai fie a ta si devine a lor. Ti se cumpara lucrarile, pleaca de langa tine si ajung in casele lor. Déjà stii ca o mica parte din tine s-a rupt. E undeva intr-un loc strain si ochi nestiuti o privesc. Suflete o simt, minti o judeca, inimi o iubesc sau nu. E o parte din tine. Acolo, departe.
Din fericire lucrarile mele au fost cumparate pana acum de oameni frumosi. Poate pentru ca au inspirat oameni frumosi. Din cand in cand cineva isi va arunca ochii pe ele. Si prin ele ma vor privi pe mine.
Iar eu… eu astept sa fiu simtit apoi judecat si cine stie, poate in cele din urma, inteles. Interactionam cu ceilalti prin simturile noastre. Dar simturile nu sunt infailibile.
In principiu eu sunt perceput asa cum vrei tu, prin prisma experientelor si trairiilor tale anterioare. Astfel, chiar involuntar “simtirea” unei persoane este analizarea acesteia prin intermediul comparatiei cu situatii anterioare, process care se petrece la inceput la nivelul subconstientului pentru ca apoi sa tranziteze la nivelul constientului, odata cu perceptia unui interes personal declansat de subconstient.
In fuga, prin Romania
Si a fost si Romania, cu bune si rele, asa cum era de asteptat. Doar cateva zile in care am reusit sa parcurg vreo 2800 de km, multa oboseala si alergatura, caldura mare si multe de rezolvat. Dar am intalnit oameni frumosi, am avut si clipe linistite, am petrecut seri alaturi de prieteni vechi pe care nu ii mai vazusem de mult si am cunoscut oameni placuti cu care de-abia astept sa ma reintalnesc.
Am redescoperit pentru a nu stiu cata oara Clujul si mi-am dat seama cat de diferit e de sordidul Bucuresti, am avut o mica expozitie in orasul minunat din inima Transilvaniei si am vizitat pentru prima oara Fabrica de Pensule, un loc unde mi-am dat seama ca si in Romania creatia si oamenii creativi pot sa isi gaseasca un loc comun din care ideile pot tasni mai puternic si mai vizibil. Oare de ce nu exista un asemenea loc si in Bucuresti? Poate oamenii sunt de vina… In Lisabona exista doua astfel de locuri, unde artistii si micile companii creative impart spatiile unor vechi fabrici semi-abandonate, o initiativa demna de toata lauda, atat timp cat se stie, artistii nu dispun de prea multe fonduri pentru a inchiria ateliere. Si cred ca nu trebuie sa mai spun ca atmosfera de acolo era atat de placuta, energia era puternica si simteai febra creatiei la tot pasul.
cluj
Expozitia a fost intr-o cafenea din centrul orasului, lucrarile aratau destul de bine pe pereti si stiu ca a fost vazuta, cel putin de prietenii mei, ceea ce e important pentru mine, am vandut trei lucrari, iar posesorii lucrarilor sunt oameni frumosi, ceea ce ma incanta, pana la urma lucrarile mele sunt copii mei si mi-e drag sa stiu ca au ajuns langa oameni buni. Restul lucarilor sunt in Bucuresti acum si voi anunta la momentul potrivit locul in care vor putea fi vizionate life.
Intre timp am ajuns si la emisiunea lui Lucian Mandruta, Nimic Important, ocazie cu care l-am reintalnit pe Vali Barbulescu, cunoscut ca DJ, dar si un fotograf talentat si pasionat, preocupat mai ales de fotografia de moda si portret. Pe Vali l-am descoperit ca fotograf acum vreo 2 ani, cand organizam evenimente de moda (Fashion Wednesday) si la fiecare editie, alaturi de designeri de moda, era invitat si un fotograf sa isi expuna lucrarile. Am fost incantat sa descopar in Vali un tip atent la detalii, capabil sa surprinda detalii snezuale si pline de culoare, o fotografie dinamica si plina de viata. Dealtfel, va puteti convinge si voi vizitandu-i site-ul .
bucharest
Una peste alta, a fost o mica escpada fructoasa, despre care am sa mai vorbesc si in zilele urmatoare, ideea e ca probabil voi mai avea cateva expozitii in Romania la toamna, deci sunt toate sansele sa ma intalnesc cu toti cei cu care nu am reusit zilele astea.
