Jucandu-ma cu Cohen
A mai trecut o zi, oricum nu conteaza… si daca viata ta e o frunza, ce folos ca pluteste pe ape. Cand am plecat dormeai somnul cel adinc, luminat de luna, gelos eram pe atingerea ei stralucitoare pentagrama. Eram iubiti mai mult decit acum, mai mult decit putin, mai putin decit atunci, eram cum nu am fost nicand niciunul dintre noi. Apoi ne-am aruncat in valul trecator si fara sa vreau te-am pierdut in ape adinci, umbrite de stanci si palmieri, stiu gindurile mele sunt de moda vechenu-i asa? Dar ce fericit sunt ca pot sa-mi oglindesc ochii in privirea ta, ce fericire!…caci iti pot spune toate acestea si astept un zimbet pe care nu il merit, ca o pasare in colivie simt zborul incercarea de a fi liber…
Coboara linga mine, unde poti asculta tacerea si simti atingerea portocalilor pe trupul tau gol. Am atita dragoste sa iti daruiesc si atitea raspunsuri sa iti dau la intrebarile tale. Nici nu ai habar ce destept sunt! stiu Iisus a fost doar un marinar ce incerca sa descopere marea pe cand eu incerc sa o descopar in trupul tau, sa navigam impreuna in adincuri si adincul sa fie doar al tau… si al meu. Ploua pe trupul tau si soarele nu poate usca lacrimile mele. Floare deschisa esti tu, floare deschisa sunt eu, copil nevinovat cu gura cascata, mut in fata iubirii, ma incred in trupul tau stiind ca e perfect….
Am urmat drumuri pierdute, acoperite de praf si ceata, am iubit sperind ca te vei intoarce la mine, candela trista aruncata in raul de lacrimi si suspine. Intoarce-te la mine, poate stelele vor plange, poate nu, dar eu simt ca doar aici iti este bine si mie la fel. Niciodata nu am crezut ca vei pleca dar am sperat intotdeaune ca te vei intoarce. Sunt fericit, printre ingeri ma inalt, mi-e frig dar mi-e atit de bine! Linistit ascult rasuflarea ta, sublim ritm alternind cu rasuflarea mea… mormantul e aproape, in umbra ne pindeste…
Femeia asteapta semnul meu, imbracata in albastru, copacii sunt verzi si totusi nu am primit nici o scrisoare de la tine si cutia de ciocolata e goala. M-am imbracat complet in alb sperind ca iubitul tau are un picior rupt dar nu, am gresit, se pare ca aripile mele nu au fost indeajuns. Ciocolata s-a terminat si cutia este goala iar acum nu mai am cu ce sa te ademenesc, vrajitoare mica! Speranta e desarta, o stiam din titlurile filmelor …. S-a sfirsit totul, ciocolata din cutie se scurge ince pe pulpele tale, senzuala amestecatura de gust si simtire….Vreau sa fiu liber, neatarnat intr-un cirlig de pescar batrin si nestiutor. Daca as avea putere, as spera la zile mai bune. Daca as avea mai mult curaj as crede in curajul de a fi liber, mai mult decit un fluture ce zboara neincetat. Da, da, iti jur ca incerc sa cistig un pic de curaj…
Fetish
Ce picioare svelte ai… iti urmaresc linia rotunda a fundului, slipul e mic, atit de mic, minuscul, aproape invizibil… si noaptea pare atat de mare, cu tine cocotata in virful semilunei… doamne, cit de aproape e fericirea! Hmmm, ingemanari uituce si stangace intr-un carnet nefolosit. Ma uit la silueta ta zvelta ce ma inspira, constient de perfectiunile si imperfectiunile tale sunt doar eu. Din pozitia in care stau, pari goala de-a binelea. Langa mine e doar ciinele nisipului, plin de purici gri… Mda… privind atent becul dezgolit vezi cercuri atunci cind inchizi ochii… Stupid, nu-i asa ?
Despre infinitul mic din noi
Ce placere sa rastalmacesti cuvintele, sa te joci cu ele cum iti este voia! Imi place sa rostesc toate ineptiile care-mi rasar in minte, am curajul sa ma cercetez si doresc sa ma descopar. Ma gindesc, oare altii s-au descoperit? Le-a placut ce au descoperit, au fost de accord, au fost surprinsi? Cine stie ce reactie poti avea… oare eu ce ma astept sa descopar, de ce imi este oare frica, la modul inconstient aproape, ca o teama de adevar nerostit?
atitude sordide
Ma gindesc adeseori la infinit ca o sursa a gindurilor mele, dar nu-mi pot da seama din care parte a infinitului vin ele, din plus sau minus infinit? Din infinitul mic, interior, sau din marele infinit, cel ce ne cuprinde pe toti deopotriva, adica, dintr-o firmitura de pine divizata mai intii in doua, apoi in patru si asa mai departe la infinit?Cat de mici sunt feliutele in care ai incercat sa tai o paine rotunda, proaspata si calda? Cat de departe ai incercat sa iti arunci privirea pentru a surprinde marele infinit? De ce nu ne putem imagina cu adevarat infinitul, pentru ca nu il putem cuprinde, masura, simti si intelege?
Poate suntem, impreuna cu sistemul nostru solar doar o mica parte dintr-o mare bucata de pine ce se indreapta spre gura lacoma a unui copil situate in partea pozitiva a infinitului care pina la urma se contopeste si se confunda cu cea negativa, neexistind astfel nici macar o posibilitate de a face o departajare intre acestea, ar insemna ca suntem la fel de mari pe cat suntem de mici, la fel de importanti pe cat suntem de neimportanti. Dar nu avem de unde sa stim asta. Asta pentru ca posibilitatea compararii exista doar in punctul de pornire, punctual zero, imposibil de identificat in infinitatea de puncte continute.
Aha… deci infinitul mic din noi este infinitul mare al altcuiva, asa cum noi suntem cuprinsi in infintul mic al cuiva un pic mai mare decat noi. Atunci sunt eu un punct de pornire? Originea zero? Poate, dar nu cred. Vezi, tocmai de aceea sunt cuprins de spleen, pentru ca nu regasesc punctul de pornire, acest ciudat punct zero, in mine, ca un punct de plecare in cercetarea si cautarea mea interioara. Poate. Atit.
Fraza fotografica 7
Intrebari aruncate spre nicaieri, durerea unui cuvint nerostit, ginduri atit de necunoscute unora, firul de iarba ce se zbate din nou in bataia vintului de miazanoapte, baletul absent al norilor oglindit in ochi larg deschisi, tristetea dulce a picaturii de apa ce se scurge pe gitul tau, suava intruchipare a mladitei ce inconjoara plapinda, trunchiul copacului uscat de vreme, umeri rotunzi arsi de soare incandescent, vintul alunecind printre suvitele despletite ale salciilor plinse, gol, adinc si deplin, tacerea dialogului imaginar, istovitoare alunecare catre nicaieri de niciunde…
Fraza fotografica 6
Rezonante supuse mental, aliteratii intercalate bizar, vibratia primara a imaginarului colectiv, suav o voce sopteste povestea tacuta a unei priviri aruncate catre nicaieri, respiratie oprita in preajma surisului pierdut in coltul buzelor, sclipirea de geniu a unei minti intortocheate, atingerea necunoscuta a pielii fosnind in intuneric, epiderma fina a virfului degetului mic contactind suprafete neobisnuit de netede si de moi, pasi strecurati in holuri interminabile, intoarceri fara de promisiuni, ritmuri sacadate inlantuite de bataile inimilor, fisiitul usor, produs de tivul rochiei atingind podeaua rece de piatra, trupul tau contorsionat repetat la infinit in sinapsele mele.
Instinctul erotic
Instinctele in general, sunt niste trasaturi foarte primitive, venite de demult, din origini. De accea, poate, a actiona din instinct, iti da un sentiment de libertate, senzatie combatuta cu abnegatie de dogme, religioase in special. Toti avem aceleasi instincte, doar ca ni le stapanim mai bine sau mai putin bine. Sunt de parere ca trebuie sa ne lasam in voia lor sa gustam macar din cand in cand gustul libertatii instictuale.
Din nefericire, instinctul sexual, ca orice alt instinct, ba poate chiar mai mult, ne este stapanit de prejudecati. Religia a intuit bine, oamenii pot fi stapaniti prin teama, prin inocularea inhibitiilor si a barierelor , interdictiile au dat intotdeauna posibilitatea nasterii sentimentului de vinovatie si folosirea acestuia impotriva libertatii.
E bine sa privesti sexualitatea ca pe un joc al mintii care implica si trupul, nu degeaba e clar ca, cel mai important organ sexual e creierul. Dintr-o astfel de experienta oamenii inteligenti trag niste invataminte sau cel putin, asa ar trebui, asa ar fi normal. Pana la urma, sexualitatea, inseamna pentru fiecare altceva, totusi, nu?
Copacul tatuat intr-o vara in doi
are raspuns la intrebari diferite,
doar el poate spune ce e cu noi.
Femei au trecut prin viata mea
Au trecut multe femei prin viata mea. Foarte multe, ar spune unii, dar niciodata nu ma iau dupa ce spun altii. Unele au trecut incet si leganat, altele au trecut repede, grabite, cu priviri aruncate fugar, imbratisari furate, nici nu mai stiu ce a fost. Unele au trecut ganditoare, cu priviri intrebatoare, cu nedumeriti si ganduri prea putin lamurite.
Uneori aveau nelinisti si indoieli, alteori sperante si certitudini. Altele au trecut pline de zambete jucause, puse pe sotii, copilaroase si aiurite.
Au fost femei pline de maturitate si intelepciune ,dar care uneori dezbracau mantia solemnitatii si se abandonau placerilor nevinovate, pentru o clipa redeveneau copile fericite si lipsite de orice grija. Si ce bine le statea asa!
Femeile au trecut prin viata mea uneori zambind, alteori mintind, uneori loacrimand in tacere, alteori vorbind la nesfarsit, uneori suspinand in taceri cu talc. Au fost femei care au trecut din intamplare, asa vrand-nevrand dar au fost si altele cu intentii clare, care au avut de la inceput in minte o plimbare, ca sa spun asa, prin viata mea. Unele au nascut obsesii, altele au fost aeriene si indiferent, nici nu cred ca isi mai aduc aminte.
Unele miroseau a parfum fin, frantuzesc ,altele a ciocolata calda, unele miroseau a iarba proaspata, a cer spalat de ploi primavaratece, altele a furtuna fierbinte de vara, unele calde ca o dupa-amiaza de toamna, altele reci ca o noapte geroasa de iarna, la poluri. Au trecut femei prin viata mea calcand apasat, fara mila lasand urme adanci, altele au plutit delicat ca o adiere, ca un gand, usor, aproape pe nesimtite, dar lasand urme la fel de adanci.
Uneori erau triste si melancolice, dezorientate si lipsite de speranta, alteori erau increzatoare, sigure pe sine si pline de planuri si proiecte. Unele ascundeau sub masca femeii puternice si insesnibile delicatete, fragilitate, uneori nesiguranta si teama.
Au trecut femei interesante si femei frumoase, au trecut femei tinere si mai putin tinere, femei cu picioare lungi si solduri prelungi, cu sani rotunzi sau fese obraznice, blonde cu parul scurt sau brunete cu parul dincolo de umeri, ochi albastrii visatori, negrii adanci, caprui cuminti sau verzi sa nu-i crezi.
Da, au trecut multe femei prin viata mea. Poate prea multe., zic unii. Dar toate au iubit si au fost iubite, macar pentru o clipa…
Rosturi si visare
De ce trebuie totul sa aiba un rost? Ador lipsa de semnificatii si incetarea cautarii sensurilor ascunse, toate sunt fara rost, acum cind toate au rostul lor, hotarit de altii.
Poti fi sau nu atras de visare… nu stiu… nu imi dau seama… In visare patrunzi fara sa sti, poate esti acolo permanent poate realitatea e visare, esti sau nu constient de ea, reusesti sau nu sa identifici visarea in viata ta de zi cu zi, visul… unde cind cum de ce….
Fraza fotografica 3
Nu stiu daca sunt fericit, dar imi place sa cred ca sunt. Probabil va veni un moment in care voi sti si atunci nu va trebui doar sa cred…
Imi place sa mi te imaginez intr-un magazin aglomerat, pierduta si visatoare, dupa clipele petrecute impreuna, incercand sa refaci traseul buzelor mele pe corpul tau, simtindu-ma inca langa tine… in tine… atingeri…. saruturi….
Iubire si Ipocrizie
Soapte…miscari lascive, priviri fugare, un zimbet de neinteles in coltul gurii, sentimente ce se impletesc intr-o involburare fara putinta a fi inteleasa, glasuri rotunde repetind fraze fara inteles aparent, continua rotire la nesfirsit, atingeri in gol si sarutari pierdute, lumini stinse in lampi colorate, clopote fara limba donganind surd, ciinele din umbra intunericului latrind in franceza, frunzele cad acoperind, trupuri goale..e semn ca venit toamna…aici, acolo si in sufletul meu…
Iubirea capata uneori accente ipocrite…cautam in spatele cuvintelor, gesturilor, privirilor, adevarul…atit de bine ascuns uneori…ce se afla indaratul unui cuvint de dragoste, in spatele unei mingiieri? Astept in zadar mingiierea trupului tau si soapta cuvintelor tale, tainic suris si banala tristete.
