PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for June, 2011

Si noaptea e buna…

E vara, e o vreme superba, la mine in cartier cel putin, e Brazilia, e nostalgia tuturor zilelor frumoase ce au trecut si e Seu Jorge…

dan portfolio


Bolul metamorfic

Les mouvements sont toujours libre

Les mouvements sont toujours libre

Din bolul metamorfic

ai supt solutia noptii,

intunecindu-ti pielea

si surizindu-i mortii.

Cu respiratia calma

si ochii lacrimind,

ai incercat sa prinzi in palma

destinul fumegind.


Rosturi si visare

naked columns

naked columns

De ce trebuie totul sa aiba un rost? Ador lipsa de semnificatii si incetarea cautarii sensurilor ascunse, toate sunt fara rost, acum cind toate au rostul lor, hotarit de altii.

Poti fi sau nu atras de visare… nu stiu… nu imi dau seama… In visare patrunzi fara sa sti, poate esti acolo permanent poate realitatea e visare, esti sau nu constient de ea, reusesti sau nu sa identifici visarea in viata ta de zi cu zi, visul… unde cind cum de ce….

the passage

dan portfolio


Ieri am fost pe plaja. Si azi la fel

beach and ocean

beach and ocean

Am fost pe plaja. Pe plaja intinsa aparent nesfarsita, de langa o laguna pierduta undeva pe tarmul lusitan. Podete de lemn uscat la soarele puternic, strabat nisipul, pana in punctul din care se pare ca nu mai e intoarcere. Plaja e pustie. De fapt sunt cateva sute de oameni, dar raspanditi pe imensitatea alba luminata de soare, par furnici pierdute intr-o parcare  duminca dupa-amiaza. Valurile au un ritm stins, infundat, vantul bate racorind arsita zilei.

 sesimbra lagoa

Ma intind in capatul unui astfel de drum care nu duce nicaieri. Relaxare – stau intins pe podeaua de lemn uscat, artefact al unei paduri demult uitate.…  pierdut in reverie, ametit de ginduri placute, cu ochii deschisi atintiti in albastrul imaculat al cerului, transformat ad-hoc in ecran cinematografic pentru premiera filmului “ginduri nerostite”. De fapt am inceput sa ma indepartez usor, pe nesimtite de podea, cred ca sunt suspendat la citiva centimetri, o simt aproape dar nu o ating… ma simt relaxat, a disparut pe rind incordarea fiecarui muschi, respiratia imi este adinca si egala, imi simt fata zimbitoare, probabil ca mi s-au relaxat si muschii fetei.

 wood bridge on sand

Am un zambet intiparit pe fata. Il simt, desi nu am cum sa il vad. Nu e un zambet pierdut si nici macar unul tamp. Nu e un zambet de satisfactie. Nici unul de multumire. De fericire sau de bucurie. E poate putin din toate tipurile de zambete. E un cocktail. Da, pe plaja servesc un cocktail zambitor. Racoros si proaspat, inmiresmat si plin de arome. Zambesc. E bine. Simt fire de nisip, mici diamante acoperindu-ma, aduse de briza.

 wood and sand

Desfac degetele lasand sa se strecoare aerul proaspat, sa-l simt cum imi scapa printre degete, fluid aproape… in jurul meu este liniste, dar in mine simt sunete calde de violoncel, mingiindu-ma interior… soapte de dragoste… e atit de mult calm si indemn la visare. Relaxare. Ganduri. Intrebari.

 wood bench

Viata e plina de intrebari. Ale tale sunt cuminti si frumoase.

Viata e plina de nelinisti si intamplator. De aceea poate cautam linistea si siguranta unei clipe. Dar certitudinile nu sunt intotdeauna convenabile si uneori ne inlantuiesc, putem visa doar atunci cand nu avem certitudini.

Visele in general sunt prea frumoase, daca nu sunt cosmaruri, bineinteles… Eu nu caut certitudini, in primul rand pentru ca stiu ca nu pot sa le ofer la randul meu… Si azi am fost tot pe plaja…

sand

dan portfolio


Fraza fotografica 4

Deci e posibil ca drumurile noastre sa se intersecteze, privirile noastre sa se caute in multimea pestrita, pasii nostrii sa se indrepte spre aceleasi locuri, sa simt parfumul tau risipit in aerul cald al dupa-amiezii, sa privesc reflexia trupului tau intr-o vitrina de magazin, sa citesc un zimbet indescifrabil pentru altii pe chipul unei femei superbe, cu parul strins, cu ochii frumosi ascunsi in spatele ochelarilor… da, da…tot ce se poate…


Slabiciunea in fata tentatiei

Schopenhauer spunea “pentru femei totul este la mijloc pentru cucerirea barbatului. Restul, cochetarie si maimutareala.”, Anais Nin spunea ca “orice femeie isi doreste uneori sa se simta tarfa si sa fie tratata ca atare”. Mda, nu sunt de acord cu intregul pasaj, nu sunt nici misogin nici idiot, dar avind in vedere ca sunt constient de “animalul” din noi, de dorintele care se nasc intotdeauna si carora rareori reusim sa le facem fata, trebuie sa fiu de acord cu faptul ca, femeile, prin constructia lor (nu fizica caci asta este implicit) ci psihica, sunt construite pentru a atrage, pentru a seduce. Nu cred ca sunt multe cele care nu adora sa flirteze la birou, sa zimbeasca unui tip pe strada care o dezbraca din priviri.

Un altul, de data asta Otto Weiniger spunea ca “femeia eroticii este o creatie artificiala a barbatului, departata de femeia concreta a realitatii. Intr-un fel este o falsificare nascuta din lasitate, din setea de perfectiune si mintuire”. Probabil adevarat, dar cine nu este insetat de perfectiune, cine nu si-a dovedit macar o data lasitatea in fata adevarului. In plus, sunt convins ca si reciproca este valabila… si barbatii pot fi o imagine erotica in gindurile ascunse ale femeilor….

Suntem, in general, construiti pentru nestatornicie, pentru aventura si neajutorati in fata tentatiei. Am inselat si sunt sigur ca toti au facut-o, intr-un fel sau in altul. Stiam ca vom suferi mai apoi, dar nu am rezistat tentatiei clipelor interzise de placere si uitare. Ne-am pierdut in slabiciunea noastra. Am uitat pentru o clipa ca suntem inconjurati de constringeri si conceptii false, ba chiar de preconceptii. Poate ne-am simtit liberi. Poate dimpotriva, sclavii unei dorinte. Pana la urma suntem atit de sablonardzi si limitati incit este greu sa deslusim esenta, adevarul, realitatea in fiecare dintre noi. Unde se termina binele si unde incepe raul? Cine poate judeca asta? Cine arunca primul piatra?

 


Oameni frumosi in jurul nostru…

waiting alone

Astazi vroiam sa va scriu despre Lawrence Weiner, un artist pe care l-am intalnit fugar, dar care mi-a atras atentia mai demult, care m-a impresionat si imi doream sa vi-l impartasesc ca experienta. Intre timp, am primit un mail de la cineva care a cumparat doua lucrari de-ale mele, lucrari pe care le-a simtit frumos de cand le-a vazut, imi spusese asta de la inceput. In primul rand as vrea sa va spun ca este o  mare diferenta intre ceea ce se vede pe site, pe blog, pe facebook, pe monitor intr-un cuvant. Desi vazusem de nenumarate ori lucrari publicitare de-ale mele tiparite in presa, pe net sau pe panouri de-a dreptul uriase, niciodata nu am fost asa de impreisonat ca atunci cand mi-am vazut lucrarile de suflet in print. E o senzatie unica, sa atingi hartia delicata, suprafata mare sa se deschida sub ochii tai, sa vezi cele mai mici si fine detalii, nuante si tuse… e minunat!

Dana e un om frumos si asa cum va spuneam deunazi, sunt fericit ca o parte din mine are ocazia sa ajunga la oameni frumosi. Poate asta sa fie contributia mea la o lume mai frumoasa si mai buna. Nu pot sa va spun cat ma bucura sa vad ca exista oameni cuminti, care stiu ca viata e o trecere si ca e pacat sa nu o facem placuta si fara regrete… regretam doar lucrurile pe care nu le-am dorit sincer si adevarat… ceea ce ar trebui sa ne dorim e fericirea simplitatii si a vietii linistite, fara rautate.

Dana, nu te supara, dar am sa public pe blog scrisoarea ta, e atata frumusete si sinceritate in ea, incat e pacat ca oamenii sa nu aiba inca un motiv pentru a iubi viata, asa cum e….

waiting alone

Multumesc Dan!!!!!! Azi am reusit sa “pun mana pe lucrari”, acum am reusit sa le inramez! Dan esti genial!!!!! Sunt indragostita de ele, arata fabulos, oamenii astia doi imi par atat de “ai mei”… incat incerc un sentiment straniu de afectiune… probabil ca niciodata nu i-si fi cunoscut si oricum povestile lor vor ramane niste enigme… ce ciudat!

Si totusi fiindca e noaptea de Sanziene….ma intreb ce ar gandi ei, daca ar stii ca cineva absolut strain lor se gandeste la ei….oare nu exista putin adevar in frica indienilor de a fi fotografiati, fiindca li se fura sufletul?:))) Oricum, eu cred ca ‘”sanzienele”( adica cei doi) mi-au aratat viitorul… ceva din ei exista in mine, aceeasi mirare, aceeasi resemnare, aceeasi fascinatie, aceeasi intelepciune, aceeasi ratare, una data de varsta, alta de suflet, aceeasi rezistenta la dezumanizare, dar in gesturile si privirea lor exista un univers al experientelor care i-au marcat, i-au format si i-au plamadit ca oameni vii.

Sigur intr-o zi o sa vad viata cu resemnare, dar sigur o sa fiu un om viu, simplu, anonim si implinit. ( e curios, in privirea nici unuia nu citesc regretul) Cred ca ti-am facut capul tandari, dar daca nu tie, atunci cui?:)))) O zi faina sa ai!

the photographer


Iubire si suferinta

love at the first sight

Nu inlocuim pe cineva ci uitam. Iubire, tristete, fericire, durere, multumire, rani mai mult sau mai putin adanci, se cicatrizeaza si devin din ce in ce mai usor de suportat, odata cu indepartarea de momentul in care le-am trait.

Umplem noile clipe cu alte intamplari, alte evenimente si trairi, trecem cu oarece usurinta peste evenimente din trecut, totul face parte din mecanismul nostru de autoprotectie, de control al senzatiilor si trairilor, nu ne lasam coplesiti de trecut pentru a putea infrunta viitorul. Pana la urma totul depinde de puterea fiecaruia dintre noi de a uita si in cele din urma de a ne adapta la noua situatie.

sad

Iubirea e mai greu de uitat, pentru ca in general e insotita de suferinta.

Hmm, desi nu asta urmaream la inceput, am ajuns sa vorbesc despre suferinta. Apropo, Cioran spunea ca suferinta insoteste intotdeauna iubirea si de aceea prea putini dintre noi stiu sa iubeasca. Sau stiu ce e iubirea. Tu stii? Sau ai preferat sa eviti suferinta inerenta?

Deci putem spune ca daca alegem sa iubim vom ajunge sa suferim…oare daca alegem sa suferim vom ajunge sa iubim?

 


Fraza fotografica 3

Nu stiu daca sunt fericit, dar imi place sa cred ca sunt. Probabil va veni un moment in care voi sti si atunci nu va trebui doar sa cred…

Imi place sa mi te imaginez intr-un magazin aglomerat, pierduta si visatoare, dupa clipele petrecute impreuna, incercand sa refaci traseul buzelor mele pe corpul tau, simtindu-ma inca langa tine… in tine… atingeri…. saruturi….

newedity


Cooking is… love!

vegetables

vegetablesDa, ador sa gatesc si am redescoperit asta, dupa multi ani de inactivitate in domeniu. Eram anul trecut intr-o vacanta ceva mai lunga prin Florida, gazduit fiind de un bun amic holtei, cand vizitand un nou restaurant mi-am dat seama ca dezamagirea unei cine poate fi alinata cu remedii proprii. Mi-am amintit ca am gatit ani la rand si intotdeauna am fost multumit de ce a iesit si ca e pacat, mai ales in lumea asta alienata si agitata, sa nu ma ocup de mine si de cei din jur cu dragoste si gust bun.

Ma incanta placerea alchimica a amestecarii aromelor, fragezimea aluatului care ti se strecoara printre degete, moliciunea carnii proaspete, aroma condimentelor venite din locuri indepartate si nestiute, dar si asprimea patrunjelului din gradina casei sau gustul iute si rotund al usturoiului autohton (da, recunosc spasit ca urasc usturoiul chinezesc, iute si cu iz artificial). Nu am o orientare anume in cele gastronomice, nu ma gandesc nici la preparate vegetariene, nici cusher, nici lipsite de grasimi, ma bucur de fiecare gust si aroma, cred ca baza unei alimentatii sanatoase sta in cumpatare, putem manca orice, dar cate un pic, savurand deliciul unei mancari cu grija si atentie.

cooking

Imi plac combinatiile aparent neasteptate, gusturile noi si diferite de ceea ce stiam, imi place sa descopar noi valente in cine stie ce leguma aparent banala.

Dar mai presus de placerea jocului cu aromele si gustul, ma bucura peste masura, reactia mesenilor, a celor ce gusta si ma privesc zambind, fac ochii mari si nu pot spune decat: E incredibil, ce bun si gustos, nu imi vine sa cred ca tu ai facut asta, acum, aici!

De aceea, din cand in cand, alaturi de invitatii mei la masa, am sa va invit si pe voi sa va faceti o parere, daca nu gustand, mcar privind si citind. Iar pe mine o sa va rog sa ma credeti pe cuvant, asupra gustului.

Cred ca deja v-am trezit curiozitatea si fiind prima data cand scriu despre arta culinara, am sa va prezint ceva usor, de vara.

choux a la creme de sardines

Ei bine, este vorba de Choux a la Creme de Sardines, un preparat usor, delicios, de vara torida, domolitaa doar de briza marii si de un vin rece, bineinteles. Noi in Romania avem destul de triste amintiri cu sardelele astea, despre care e vorba in propozitie, eu cel putin imi aduc aminte conservele de Socra, sardine rusesti, pe care le mancam seara, destul de sastisit, cu lamaie, de fapt cu suc de lamaie si ala procurat pe sub mana. Apropo de fructe exotice, eu unul am regretat toata copilaria ca nu suntem o tara bananiera, macar puteam culege banane, anans si nuci de cocos de pe marginea drumului.

Spre deosebire de Romania, care desi avea o flota de pescuit respectabila, a reusit Basescu sa ne scape de ea, in Portugalia sardinele fac parte din traditie dar si din cotidian. La orice pas intalnesti cate un mic restaurant de cartier, unde iti e servita jumatatea de duzina de sardine perpelite pe gratar, odihnindu-se pe felii de paine proaspata, numai bune de infulecat.sardines

E clar insa ca, pentru o astfel de reteta adusa la rangul de delicatesa, nu am folosit clasicele sardine la gratar portugheze, ci doua cutii de sardele in ulei de masline, fara piele si oase, deh, o reteta pentru persoane cu obrazul subtire.

Frugal antreu mi-am pus in minte azi! Gogosele aurii, va jur, stiu cum se fac, nici nu mi-ar fi greu sa le coc in cuptorul minunat, pana se fac aurii si fragede ca niste painite pentru pitici din poveste, dar pe caldura asta am preferat sa le cumpar gata facute, de la un magazin de incredere, unde stiu eu, ca totul e facut cu grija si indemanare. Asta e prima problema pe care am rezolvat-o si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel, daca nu vreti sa va incingeti in zilele astea si asa fierbinti, nu de alta, dar plaja e aproape doar de casa mea si marea nu va poate racorii.

lemon tree

Desfac cu grija cele doua conserve si zaresc lucirea stinsa, de argint imbatranit in sertare, a celor 5 sardele asezate incrucisat in fiecare cutiuta, mustind de ulei galben si greu din maslina mica si plina de aroma soarelui. Da, miroase a peste, dar miroase inebunitor de bine, poate un pic prea greu dar de aceea avem lamai, eu unul cel putin, am cateva puse deoparte dintr-o vizita undeva inspre centrul tarii la un om cu placerea naturii si care m-a omenit cu niste lamai cum nu cred ca ati gasit vreodata prin alimentara. Nu am crezut ca poate fi asa diferit gustul unui fruct pe care il consideram banal, nu am crezut ca gustul acru poate avea atatea nuante.

creme de sardines

Intr-un vas rotund, ca o pereche de palme facute caus, nu cumva sa se piarda ceva din pretiosul continut, am rasturnat sardinele si am stors pe indelete si apasat o lamaie, pornind totodata expresorul de cafea.

Inainte  de a incepe sa strivesc meticulos continutul castronasului, am macinat ceva piper negru, am presarat un pic de ierburi de Provence si niste Perejol Salsa uscat, adica patrunjel de-al nostru, ca sa nu credeti ca fac figuri. Intre timp era gata si un expresso scurt, foarte scurt, exact cum beau pe aici soferii de autobuz la cap de linie intre doua curse, si l-am turnat, asa fierbinte, sa inmoiae bulgarasul de unt pe care l-am aruncat intre sardine.

caffee

Acum o sa spuneti ca sunt nebun, ca poate eram nervos si in loc sa beau cafeaua am incercat sa reinviu sardinele cu taria ei, ca poate mi-a tremurat mana si am varsat-o fara sa vreau… ei bine nu, am facut-o intentionat si asta nu in ciuda voastra ci pentru ca am constatat ca aroma cafelei aduce un plus de nuante placute sardinei cand ajung sa se odihneasca in cerul palatin. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, incercati si voi si poate o sa va placa. Mie asa imi place si nu vreau sa aud discutii!

Mie mi-e o pofta de mor, cand simt mirosul cremei si nu rezist sa nu rup un colt de paine pe care sa intind cu varful cutitului un pic… e buna!…e buna rau!

Gogoselele, chiflele, gogosicile sau chiflutele, cum vreti voi sa le spuneti, le-am taiat pe din doua, cam cum aratau pe vremuri numerele extrase la loteria nationala cand ma enervam ca nu am castigat, si asteapta cuminti sa fie umplute.

choux

Inainte de asta insa, pentru ca sunt un tip descurcaret, am scos din frigider borcanul cu castraveciori murati, obtinut prin contrabanda de la un magazin ucrainean stiut numai de mine, castraveciori din aia murati in saramura, cu marar si usturoi, cu crengute de cires sa nu dea pe dinafara, exact asa cum punea tata muraturile toamna, Dumnezeu sa i ierte, ca era un om tare bun. Trei castraveciori, nu mai mult, sunt suficienti, taiati in cubulete mici, atat de mici incat doar piticii Albei ca Zapada ar putea juca babaroasele cu ele, vin amestecate cu crema minunata, inainte de a fi implantata in guguloaiele aurii.

choux a la creme de sardines

Pai cam asta e tot, sa nu imi ziceti ca a fost complicat si ca nu v-ati fi descurcat. Adica asta a fost partea mai grea. Ca pe urma mai trebuie doar sa le rostuim frumos pe un platou, asa ca sa deschida apetitul, daca ar mai fi fost nevoie si picuram un pic de sos de otet balsamic, infigand in culmea rotunda o crenguta de basilicum, in semn de victorie.

Acum, daca v-ati luat dupa mine, nu imi mai ramane decat sa va urez pofta buna si sa va promit ca data viitoare cand am sa vorbesc despre mancare am sa o fac mai pe scurt, ca sa nu va plictisesc.

choux a la creme de sardines