PHOTO GRAPHIC BLOG

Cooking is… love!

vegetablesDa, ador sa gatesc si am redescoperit asta, dupa multi ani de inactivitate in domeniu. Eram anul trecut intr-o vacanta ceva mai lunga prin Florida, gazduit fiind de un bun amic holtei, cand vizitand un nou restaurant mi-am dat seama ca dezamagirea unei cine poate fi alinata cu remedii proprii. Mi-am amintit ca am gatit ani la rand si intotdeauna am fost multumit de ce a iesit si ca e pacat, mai ales in lumea asta alienata si agitata, sa nu ma ocup de mine si de cei din jur cu dragoste si gust bun.

Ma incanta placerea alchimica a amestecarii aromelor, fragezimea aluatului care ti se strecoara printre degete, moliciunea carnii proaspete, aroma condimentelor venite din locuri indepartate si nestiute, dar si asprimea patrunjelului din gradina casei sau gustul iute si rotund al usturoiului autohton (da, recunosc spasit ca urasc usturoiul chinezesc, iute si cu iz artificial). Nu am o orientare anume in cele gastronomice, nu ma gandesc nici la preparate vegetariene, nici cusher, nici lipsite de grasimi, ma bucur de fiecare gust si aroma, cred ca baza unei alimentatii sanatoase sta in cumpatare, putem manca orice, dar cate un pic, savurand deliciul unei mancari cu grija si atentie.

cooking

Imi plac combinatiile aparent neasteptate, gusturile noi si diferite de ceea ce stiam, imi place sa descopar noi valente in cine stie ce leguma aparent banala.

Dar mai presus de placerea jocului cu aromele si gustul, ma bucura peste masura, reactia mesenilor, a celor ce gusta si ma privesc zambind, fac ochii mari si nu pot spune decat: E incredibil, ce bun si gustos, nu imi vine sa cred ca tu ai facut asta, acum, aici!

De aceea, din cand in cand, alaturi de invitatii mei la masa, am sa va invit si pe voi sa va faceti o parere, daca nu gustand, mcar privind si citind. Iar pe mine o sa va rog sa ma credeti pe cuvant, asupra gustului.

Cred ca deja v-am trezit curiozitatea si fiind prima data cand scriu despre arta culinara, am sa va prezint ceva usor, de vara.

choux a la creme de sardines

Ei bine, este vorba de Choux a la Creme de Sardines, un preparat usor, delicios, de vara torida, domolitaa doar de briza marii si de un vin rece, bineinteles. Noi in Romania avem destul de triste amintiri cu sardelele astea, despre care e vorba in propozitie, eu cel putin imi aduc aminte conservele de Socra, sardine rusesti, pe care le mancam seara, destul de sastisit, cu lamaie, de fapt cu suc de lamaie si ala procurat pe sub mana. Apropo de fructe exotice, eu unul am regretat toata copilaria ca nu suntem o tara bananiera, macar puteam culege banane, anans si nuci de cocos de pe marginea drumului.

Spre deosebire de Romania, care desi avea o flota de pescuit respectabila, a reusit Basescu sa ne scape de ea, in Portugalia sardinele fac parte din traditie dar si din cotidian. La orice pas intalnesti cate un mic restaurant de cartier, unde iti e servita jumatatea de duzina de sardine perpelite pe gratar, odihnindu-se pe felii de paine proaspata, numai bune de infulecat.sardines

E clar insa ca, pentru o astfel de reteta adusa la rangul de delicatesa, nu am folosit clasicele sardine la gratar portugheze, ci doua cutii de sardele in ulei de masline, fara piele si oase, deh, o reteta pentru persoane cu obrazul subtire.

Frugal antreu mi-am pus in minte azi! Gogosele aurii, va jur, stiu cum se fac, nici nu mi-ar fi greu sa le coc in cuptorul minunat, pana se fac aurii si fragede ca niste painite pentru pitici din poveste, dar pe caldura asta am preferat sa le cumpar gata facute, de la un magazin de incredere, unde stiu eu, ca totul e facut cu grija si indemanare. Asta e prima problema pe care am rezolvat-o si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel, daca nu vreti sa va incingeti in zilele astea si asa fierbinti, nu de alta, dar plaja e aproape doar de casa mea si marea nu va poate racorii.

lemon tree

Desfac cu grija cele doua conserve si zaresc lucirea stinsa, de argint imbatranit in sertare, a celor 5 sardele asezate incrucisat in fiecare cutiuta, mustind de ulei galben si greu din maslina mica si plina de aroma soarelui. Da, miroase a peste, dar miroase inebunitor de bine, poate un pic prea greu dar de aceea avem lamai, eu unul cel putin, am cateva puse deoparte dintr-o vizita undeva inspre centrul tarii la un om cu placerea naturii si care m-a omenit cu niste lamai cum nu cred ca ati gasit vreodata prin alimentara. Nu am crezut ca poate fi asa diferit gustul unui fruct pe care il consideram banal, nu am crezut ca gustul acru poate avea atatea nuante.

creme de sardines

Intr-un vas rotund, ca o pereche de palme facute caus, nu cumva sa se piarda ceva din pretiosul continut, am rasturnat sardinele si am stors pe indelete si apasat o lamaie, pornind totodata expresorul de cafea.

Inainte  de a incepe sa strivesc meticulos continutul castronasului, am macinat ceva piper negru, am presarat un pic de ierburi de Provence si niste Perejol Salsa uscat, adica patrunjel de-al nostru, ca sa nu credeti ca fac figuri. Intre timp era gata si un expresso scurt, foarte scurt, exact cum beau pe aici soferii de autobuz la cap de linie intre doua curse, si l-am turnat, asa fierbinte, sa inmoiae bulgarasul de unt pe care l-am aruncat intre sardine.

caffee

Acum o sa spuneti ca sunt nebun, ca poate eram nervos si in loc sa beau cafeaua am incercat sa reinviu sardinele cu taria ei, ca poate mi-a tremurat mana si am varsat-o fara sa vreau… ei bine nu, am facut-o intentionat si asta nu in ciuda voastra ci pentru ca am constatat ca aroma cafelei aduce un plus de nuante placute sardinei cand ajung sa se odihneasca in cerul palatin. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, incercati si voi si poate o sa va placa. Mie asa imi place si nu vreau sa aud discutii!

Mie mi-e o pofta de mor, cand simt mirosul cremei si nu rezist sa nu rup un colt de paine pe care sa intind cu varful cutitului un pic… e buna!…e buna rau!

Gogoselele, chiflele, gogosicile sau chiflutele, cum vreti voi sa le spuneti, le-am taiat pe din doua, cam cum aratau pe vremuri numerele extrase la loteria nationala cand ma enervam ca nu am castigat, si asteapta cuminti sa fie umplute.

choux

Inainte de asta insa, pentru ca sunt un tip descurcaret, am scos din frigider borcanul cu castraveciori murati, obtinut prin contrabanda de la un magazin ucrainean stiut numai de mine, castraveciori din aia murati in saramura, cu marar si usturoi, cu crengute de cires sa nu dea pe dinafara, exact asa cum punea tata muraturile toamna, Dumnezeu sa i ierte, ca era un om tare bun. Trei castraveciori, nu mai mult, sunt suficienti, taiati in cubulete mici, atat de mici incat doar piticii Albei ca Zapada ar putea juca babaroasele cu ele, vin amestecate cu crema minunata, inainte de a fi implantata in guguloaiele aurii.

choux a la creme de sardines

Pai cam asta e tot, sa nu imi ziceti ca a fost complicat si ca nu v-ati fi descurcat. Adica asta a fost partea mai grea. Ca pe urma mai trebuie doar sa le rostuim frumos pe un platou, asa ca sa deschida apetitul, daca ar mai fi fost nevoie si picuram un pic de sos de otet balsamic, infigand in culmea rotunda o crenguta de basilicum, in semn de victorie.

Acum, daca v-ati luat dupa mine, nu imi mai ramane decat sa va urez pofta buna si sa va promit ca data viitoare cand am sa vorbesc despre mancare am sa o fac mai pe scurt, ca sa nu va plictisesc.

choux a la creme de sardines

17 responses

  1. Iti place sa gatesti? Mie nu. Asta poate pentru ca nu imi place nici sa mananc… 🙂

    23/06/2011 at 5:33 PM

    • Nu iti place sa mananci pentru ca nu gatesti….in mancare, ca in orice facem in viata, putem gasi placere daca punem un pic de pasiune… ideea e sa te bucuri de viata si de tot ce iti ofera ea…

      23/06/2011 at 9:06 PM

  2. Crisa

    Totul arata superb! Felicitari, pentru reteta, dar si pentru inspiratul text. Se vede ca traiesti la intensitate maxima tot ce creezi, bravo!

    23/06/2011 at 8:23 PM

    • Multumesc Crisa, cat despre traitul intens…asa e, altfel ce rost ar mai avea?

      23/06/2011 at 9:04 PM

  3. Daniela Lungu

    Wow… precipitatii maxime pe cerul gurii! Cafea, lamaie si sardele … sa incercam si sa ne-nfruptam. Multumim conasule!

    02/07/2011 at 12:27 PM

  4. Mirela

    Tre’ sa fac musai figura asta cu cafeaua …am observat ca spaniolii, mai ales aia din nord, folosesc la greu ciocolata in multe si felurite mancaruri …am ezitat la inceput but I got hooked 🙂 …cred ca asa o sa se intample si cu cafeaua asta in sardine…multumesc frumos, Dan

    03/07/2011 at 9:26 PM

    • Si eu iti multumesc pentru vizita, Mirela, esti binevenita, voi incerca sa postez cate un mic regal culinar in fiecare saptamana…

      03/07/2011 at 9:33 PM

  5. Toate lucrurile pe care le faci cu dragoste ies bune si ating inimile celorlalti.
    Felicitari, a fost o placere sa citesc, sa vad, astept cu drag si urmatoarele postari.

    04/07/2011 at 4:16 AM

    • Sanda, nu pot decat sa ma bucur ca oameni frumosi imi citesc randurile si se bucura. Te mai astept!

      04/07/2011 at 4:23 AM

  6. andreea

    excelent! pasiune si gusturi bune :))))

    04/07/2011 at 5:37 AM

    • Te astept oricand, Andreea, printre randuri si imagini…

      04/07/2011 at 11:27 AM

  7. Pingback: O mica aparitie editoriala «

  8. Andrei, esti un artist desavirsit ! Ma bucur sa descopar in tine si acel fin analist gastronomic… limbajul folosit, apt sa trezeasca apetitul cititorului, te indeamna sa iti bucuri papila gustativa si sa incerci sa reproduci creatia, tinind cont de fiecare amanunt descris … ” expresso…turnat peste bulgarasul de unt ” …

    09/08/2011 at 5:09 PM

    • Multumesc Iana, te astept cu drag pe aici, pe blog:)

      09/08/2011 at 5:12 PM

  9. mysticalgreen

    … absolutely delicious!!!

    14/10/2011 at 10:54 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s