PHOTO GRAPHIC BLOG

Ma intreb privind oamenii

girls in the city

Imi place sa privesc oameni. Ma asez confortabil pe o banca intr-un parc, pe o treapta de scara veche din centrul unui oras pestrit, pe bordura unui trotuar de pe marginea unei pietonale. Si privesc. Imi place sa privesc oamenii. Probabil ca si tie iti place. Altfel nu ai citi randurile astea. Mie, de exemplu, imi place sa aflu sau mai bine spus sa ghicesc, privindu-i in cele cateva fractiuni de secunda cat se afla in raza mea vizuala, care sunt gandurile lor de o clipa. E clipa mea. Clipa mea cu ei, fara ca ei sa o stie. Ii privesc si ma intreb. De ce zambesc? De ce sunt ingandurati? De ce sunt tristi? De ce uneori chipurile lor tradeaza indiferenta? Oare sunt indragostiti? Iubesc nebuneste, poate pentru prima oara, sau simt fiorul ala nebunesc fara a stii ca niciodata nu vor mai simti asta? Sunt dezamagiti de cei din jurul lor? Ii observa pe cei ce trec pe langa ei? Sunt preocupati de probleme personale sau se plimba absenti, fara vreo tinta?

face

Ce varsta au? Oare cat mai au de trait? Ar vrea ei sa stie asta? Se intreaba daca viata lor va fi lunga de acum inainte sau poate in cateva zile, ceva groaznic li se va intampla? Privesc si incerc sa inteleg. Dar mai degraba simt. In functie de ceea ce ei transmit, poate fara sa vrea. De multe ori oamenii au masti. Poate de prea multe ori. Incearca sa para puternici si impenetrabili, sa impresioneze cu o atitudine atent studiata sau dimpotriva, incearca sa provoace mila si compasiune. E greu sa deslusesti mastile celor din jurul tau. Uneori am impresia ca viata e un bal mascat, in care rolurile sunt pur si simplu mici jocuri de moment, lipseste doar muzica si spiritul ludic al unui carnaval adevarat. Viata e uneori un bal mascat, plin de tristete. Ai vazut mastile venetiene, din ceata lagunei, in mijloc de martie? Asa vad viata uneori, mister trist si inutil de descifrat. Si asta doar din vina personajelor.

melancholic celsio

Imi place sa privesc oamenii. Ma opresc pentru cateva clipe si incerc sa citesc chipurile lor, carti deschise, scrise in limbi atat de diferite. Vad oameni care traiesc clipa. Altii carora le e frica sa o traiasca si aparca renunta incet, incet sa mai fie vii. Sunt oameni carora nu le pasa. Sunt oameni care sfideaza, isi bat joc si chestia asta ii face sa se simta puternici. Dar nu cred ca sunt puternici. Sunt oameni de tot felul si asta ma face sa ii privesc si mai atent. Unii sunt singuri. Altii sunt inconjurati de multime de oameni dar la fel de singuri. Poate chiar mai singuri. Altii isi impart singuratatea in doi. Dar atunci nu mai e singuratate. E intimitate.

This slideshow requires JavaScript.

6 responses

  1. Mary Sam

    Candva,demult,obisnuiam sa fac acelasi lucru…Seara,dupa alergatura de peste zi,dupa ce imi trimiteam puiii la somnic,abia atunci aveam o clipa,o clipa numai pentru mine…Tragand cu sete din tigara, savurand aroma cafelei proaspat facute (pe vremea aceea beam cafea la orice ora :D),incercam sa imi imaginez ce povesti de viata,ce oameni,ce vise se ascund in spatele ferestrelor luminate….

    01/07/2011 at 2:28 PM

    • Oh daaaa! asta e alta minunata placere….dar despre povestile ferestrelor fermecate^voi scrie in curand!

      01/07/2011 at 8:22 PM

      • Mary Sam

        Astept cu nerabdare! 🙂

        01/07/2011 at 9:37 PM

  2. Mystical Green

    Beyond the windows of the eyes …

    10/11/2011 at 9:46 PM

  3. Mystical Green

    … eyes, windows, stories, feelings …!

    11/11/2011 at 12:14 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s