PHOTO GRAPHIC BLOG

Despre infinitul mic din noi

childhood imagination

Ce placere sa rastalmacesti cuvintele, sa te joci cu ele cum iti este voia! Imi place sa rostesc toate ineptiile care-mi rasar in minte, am curajul sa ma cercetez si doresc sa ma descopar. Ma gindesc, oare altii s-au descoperit? Le-a placut ce au descoperit, au fost de accord, au fost surprinsi? Cine stie ce reactie poti avea… oare eu ce ma astept sa descopar, de ce imi este oare frica, la modul inconstient aproape, ca o teama de adevar nerostit?

atitude sordide

atitude sordide

Ma gindesc adeseori la infinit ca o sursa a gindurilor mele, dar nu-mi pot da seama din care parte a infinitului vin ele, din plus sau minus infinit? Din infinitul mic, interior, sau din marele infinit, cel ce ne cuprinde pe toti deopotriva, adica, dintr-o firmitura de pine divizata mai intii in doua, apoi in patru si asa mai departe la infinit?Cat de mici sunt feliutele in care ai incercat sa tai o paine rotunda, proaspata si calda? Cat de departe ai incercat sa iti arunci privirea pentru a surprinde marele infinit? De ce nu ne putem imagina cu adevarat infinitul, pentru ca nu il putem cuprinde, masura, simti si intelege?

reptitif infini

Poate suntem, impreuna cu sistemul nostru solar doar o mica parte dintr-o mare bucata de pine ce se indreapta spre gura lacoma a unui copil situate in partea pozitiva a infinitului care pina la urma se contopeste si se confunda cu cea negativa, neexistind astfel nici macar o posibilitate de a face o departajare intre acestea, ar insemna ca suntem la fel de mari pe cat suntem de mici, la fel de importanti pe cat suntem de neimportanti. Dar nu avem de unde sa stim asta. Asta pentru ca posibilitatea compararii exista doar in punctul de pornire, punctual zero, imposibil de identificat in infinitatea de puncte continute.

exposure carnale

Aha… deci infinitul mic din noi este infinitul mare al altcuiva, asa cum noi suntem cuprinsi in infintul mic al cuiva un pic mai mare decat noi. Atunci sunt eu un punct de pornire? Originea zero? Poate, dar nu cred. Vezi, tocmai de aceea sunt cuprins de spleen, pentru ca nu regasesc punctul de pornire, acest ciudat punct zero, in mine, ca un punct de plecare in cercetarea si cautarea mea interioara. Poate. Atit.

5 responses

  1. Touche!

    13/07/2011 at 8:00 AM

  2. mysticalgreen

    … simtim fascinati infinitul cautand necontenit acel punct zero … in speranta ca il vom gasi … oare daca l-am gasi cum ar fi? …

    24/08/2011 at 9:55 PM

    • punctul zero sau infinitul….hmmm…. pana la urma cautarea este scopul ,farmecul, frumusetea….

      25/08/2011 at 8:51 PM

  3. mysticalgreen

    … sa cauti mereu infinitul in tine si in tot ce te inconjoara … sa pui uneori doar intrebari, fara sa astepti raspunsul … mai mult decat fascinant! …

    25/08/2011 at 8:58 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s