PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for August, 2011

Uneori suntem victimile circumstantelor

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu luat de val, sa mi se intample lucruri neobisnuite, sa iau parte la evenimente aproape fara voia mea. Circumstante placute sau neplacute, intotdeasuna au existat in viata mea. O conjuncture nefavorabila iti poate distruge un moment de gratie, o clipa irepetabila, iar asta inseamna cu adevarat ghinion, nu-i asa?

Sunt oare un jucator? Dar eu inca nu am aflat cine sunt si ce imi doresc cu adevarat; stateam astazi si ma gindeam ca semnul pestilor este un semn zodiacal dublu si cu sensuri opuse, in cazul celor doua componente. Intr-adevar asa sunt si eu si chiar asa ma manifest, sunt contradictoriu, ma atrag extremele, am chiar o dubla personalitate si nu stiu nici macar eu insumi sa ma citesc in adevar.

Ce imi doresc de la viata? exact ca in drumul nostru, nu stiu si poate tocmai de aceea nu-mi place sa-mi planific pasii sau sa ma gindesc la ziua de mine, vreau sa simt ca soarta joaca un rol in viata mea.Sunt victima circumstantelor, recunosc. Dar nu esti si tu la fel?


Cantecul tau

ma simt fluture,
zburind in soaptele,
ascunse-n faptele,
ce vin sa-ti tulbure
visul frumos.

pasare alba,
mijlocul noptii,
pata a sortii,
banul de salba
la gitul tau.

zborul ma cheama,
sus printre stele,
nu-s ale mele,
nu lua in seama
cintecul meu…

dan portfolio


Suferintele noastre, cele de fiecare zi

Tind sa cred ca oamenii in general, sunt inclinati spre masochism. Ne place sa suferim. Seneca spunea ca temerile si fricile noastre sunt mult mai multe decat in realitate si prin urmare suferim mai mult in imaginatie decat in realitate. Ne place sa ne infricosam, sa ne speriem singuri si apoi sa ne miram, sa ne plangem, sa ne vaitam de suferinta in care traim. Durere si suferinta. Ne inconjuram de un climat sumbru si trist.

Iubirea e un motiv de suferinta, desi nu ar trebui sa fie nici pe departe asa. Suferim din iubirile pierdute. Suferim din iubirile pe care le traim. Suferim din iubirile pe care le visam, la care tanjim, la care speram si pe care le dorim. Suferim daca iubim sau nu. Suferim daca suntem iubiti sau nu. In orice caz suferim. Ajungem uneori sa spunem ca suferinta e frumoasa. Toate marile povesti de dragoste ale omenirii sunt frumoase pentru ca eroii au suferit. Nu exista mari legende in care eroii sa fi fost fericiti si lipsiti de probleme. Poate au existat si astfel de personaje dar istoria nu le-a pastrat. Pentru ca fericirea devine banala in lipsa suferintei. Pentru ca e lipsit de interes sa povestesti asa ceva. De aceea exista stirile de la ora 5. De aceea toate stirile aparent interesante sunt legate de cataclisme, drame, omoruri, ucideri si sinucideri. Pentru ca avem o placere morbida a suferintei. Poate si pentru ca suferinta altora ne face sa ne simtim noi mai fericiti si linistiti prin comparatie.

Dar v-ati gandit cum ar fi sa refuzam sa suferim? Sa incetam a ne mai crea probleme, spaime, frici? Ce-ar fi sa renuntam la autocompatimire si cautarea compasiunii in ochii celor din jur? Cu atat mai mult cu cat nu o vom gasi, cei din jur au suferintele lor, de care sunt tot atat de preocupati. Poate nu ar fi rau sa cadem in banal si sa fim multumiti cu ceea ce viata ne daruieste, cu ceea ce am reusit sa construim, sa fim fericiti ca traim si ca viata poate fi frumoasa doar daca ne dorim asta.

Zilele astea internetul vuieste de retragerea lui Steve Jobs de la conducerea Apple. Toata lumea e strabatuta de fiorul suferintei lui. Toti se intreaba cat mai are de trait. Oare de ce boala sufera in realitate, care e starea sanatatii lui. Oare ce se va intampla cu actiunile Apple, cati vor avea de suferit de pe urma acestei retrageri, de pe urma mortii lui, pana la urma. Da, probabil ca Steve Jobs moare. Dar ma uit in ochii lui si imi place sa cred ca e un om impacat. Si fericit. Dincolo de suferinta.


Creationism in viziune personala

Well, iata si parerea mea asupra teoriei Creatiei (creationismul) – oricum nu cred in aceasta teorie, dar asta nu ma impiedica sa nu imi imaginez o versiune mai simpatica si mai logica. Dumnezeu se simtea singur. Cand un barbat se simte singur ce credeti ca ar dori sa aiba alaturi? Un caine? un carabus? Un soricel? Un tradafir? Un alt barbat? Cred ca nu. Ei bine, avea nevoie de o femeie, pe care a creat-o si apoi a procreat cu dansa si totul a fost minunat pana doamna respectiva s-a plictisit de aerele de atotstapanitor ale respectivului si a divortat. A mai trait multi ani fericita si linistita. Cine spune altceva, minte (din considerente bine intemeiate), asa ca nu intrebati vreun preot ca se enerveaza.


Pe aleile unui parc uitat

Toamna, pe aleile unui parc uitat, cu soarele strecurindu-se printre frunzele roscat-galbui ce filtreaza lumina dindu-i o aura magica, ici colo, in linistea diminetii, ilustrata de sunete melodioase de pasarele ascunse infrigurate prin scorburi, aerul este tulburat de fumul ce indeplineste ritualul trecerii in nefiinta a frunzelor sfirsite. In departare, ca o parere, se aude rumoarea marelui oras, agitat si nepasator, dar aici este liniste. E atata departare de rutina cotidiana, de rautati si mirlanii.

Stand pe o banca sub stejarii imbatriniti de trecere implacabila a timpului, privesc ghindele proaspat cazute, marturie a generatiilor ce vor sa vina. Cata perfectiune ascunde natura! Desi daca stau sa ma gindesc, nu este ascunsa deloc. Trebuie doar sa ai rabdare sa contempli, sa urmaresti amanuntele ce se zaresc la tot pasul: pinza delicata a unui paianjen, zborul grabit al unei pasarele infrigurate, scoarta copacilor si planarea deloc grabita a frunzelor pe ultimul lor drum… ce frumos este sa visezi, nu-i asa?


SONET 116

Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth’s unknown, although his height be taken.
Love’s not Time’s fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle’s compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
If this be error and upon me proved,
I never writ, nor no man ever loved.

William Shakespeare


LYTRO Fotografiezi acum si focusezi mai tarziu

Am citit zilele trecute si am urmarit un mic documentar pe BBC despre o noua camera care va revolutiona industria Foto. Sau mai bine zis va schimba din temelii tot ce stiam noi despre tehnica fotografica. Este vorba despre camerele Lytro. Intrate deja in productia de serie si preconizate sa fie vandute catre sfarsitul anului, camerele Lytro iti permit sa fotografiezi subiectul fara teama de a avea fotografiile blurate la final. Ba mai mult, ai posibilitate ca odata descarcate pe calculator sa modifici punctele de focus. Tehnologia folosita este una aparent simpla si se bazeaza pe o descoperire facuta acum aproape un secol (inca o data putem remarca ca nimic nu e nou sub soare) dar va da in mod clar, posibilitatea tuturor fotografilor sa faca fotografii perfecte. Daca nu din punct de vedere artistic, macar din punct de vedere tehnic. Dupa cum veti vedea in galeria foto Lytro, puteti decide unde e cel mai indicat sa apara punctul de focus, dealtfel va puteti juca cu imaginile prezentate acolo. Eu unul stiu ca imi voi cumpara o astfel de camera, intotdeauna orice ajutor e binevenit pentru un fotograf, fie el amator sau profesionist.


Si toamna din nou…

Suntem uneori victimele risipei de tristete… din nou toamna, anotimp cu incarcatura aromata de tristeti funerare vorba lui Bacovia, frumosul se regaseste uneori in cenusiu, fericirea exista uneori in culorile ruginii ale frunzelor imbatrinite de lupta cu vara, eu ma regasesc in visul unei dimineti de toamna…

dan portfolio


Cum ajung cititorii pe blogul meu

Nu stiu cat de familiarizati sunteti cu bucataria unui blog, asa ca am sa dau cateva mici explicatii care pot parea plictisitoare si inutile pentru un cunoscator. Cititorii unui blog ajung sa il citeasca daca vad link-ul undeva ( pe alt blog de exemplu, pe Facebook, pe site-ul detinatorului blogului), navigand din taguri in taguri, pornind tot de pe un blog sau prin cautari aleatoare, pe Google, in special. Clar, majoritatea cititorilor mei ajung aici de pe Facebook, unii dintre ei ajung si de pe alte site-uri dar mai sunt unii care ajung cautand un cuvant sau o expresie pe Google. Ei bine, despre asta vreau sa va vorbesc. Despre cautari aleatorii. Cei mai multi ajung cautand Dan Andrei, Dan St. Andrei sau Dan Andrei fotografie ori photo. Normal, dar…

Urmatorul cuvant din punct de vedere al frecventei este: fericire. Ce frumos! Sunt un om fericit, chiar daca uneori in mine se ascunde si tristete sau melancolie, cred ca starile astea nu se exclud una pe alta. Mi-aduc aminte de o intrebare a lui Eugen Ionesco adresata lui Cioran: Cum se face ca eu care scriu texte vesele sunt un om trist in realitate iar tu care te ocupi doar de chestii triste si depresive esti vesel mereu? Fericirea e frumoasa pentru ca exista si tristete iar melancolia este doar o dulce resemnare in fata aducerilor aminte. Viata e frumoasa, am spus-o si o repet cu drag, pentru ca face parte din convingerile mele. Doar in clipa in care intelegi asta simti ca esti viu, ca esti liber, ca esti fericit. Dar poate pentru a intelege asta trebuie sa treci si prin perioade mai triste, mai incarcate de probleme si neputinta.

Tot in cautari, destul de des, apare si sintagma: fericire singur sau fericire de unul singur. Oare cine sunt cei care se simt atat de nefericiti incat spera sa gaseasca solutia fericirii cautand pe net? Oare chiar are netul explicatia fericirii de unul singur? Singuratatea e o stare controversata, e suficient sa citesti pareri diverse pentru a realiza asta, Paler spune despre singurate: Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal, pe cand Cioran are o cu totul alta parere: Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi. Clar este ca oamenii se simt singuri, fie de unul singur sau in doi. Si iarasi vorbim de fericire, iarasi vorbim despre iubire. Suntem fericiti atunci cand ne iubim pe noi, in primul rand, apoi cand plini de iubire ne indreptam atentia spre cei din jur. Suntem fericiti atunci cand emanand iubire ni se raspunde cu iubire. Iubirea inseamna fericire, in cele din urma. Ah, am uitat sa va spun ca exista si cateva cautari dupa: fericirea poate fi si asa. Intr-adevar, fericirea poate fi in toate felurile.

fem

Urmatorul cuvant este nud, un alt cuvant care ma bucura ca ii aduce pe cititori in contact cu randurile mele. Ok, da cautare dupa cuvantul nud pe google. Sau mai curand cautare dupa: despre nud. Vei gasi in primul rand tot felul de link-uri soioase de la tot felul de televiziuni mai mult sau mai putin de nisa si scandal. Plus ca poti da peste o gramada de site-uri porno. Si totusi au fost oameni care au ajuns, dand aceasta cautare, pe blogul meu. Deci, Nud este denumit un gen artistic care reprezintă un corp uman gol. Pentru mine, nudul este ceva natural, normal, poate chiar banal. E normal sa vezi goliciunea celor din jur. Sau macar ar trebui sa fie normal. Mi se pare total aiurea sa fim oripilati, mirati, interesati pe ascuns de nuditate si sa transformam frumusetea corpului uman intr-un subiect tabu. Iar in cazul in care admiram rotunjimea si eleganta formelor sa fim imediat catalogati drept perversi. Religia ne-a distrus din punctul asta de vedere, crestinismul, iudaismul ca si mahomedanismul au transformat puritatea si linistea naturala intr-o groteasca rusine ce ne limiteaza libertatea frumusetii. Dar asa am putut fi stapaniti mai usor. Plini de rusine, frica si nesiguranta.

Oamenii goi sunt frumosi iar daca tu crezi altceva e vina ta. Mizeria, rusinea, pudibonderia, groaza si etichetele nerusinate sunt in ochii, dar mai ales in mintea celui ce priveste. Eu vad doar frumusete, senzualitate, erotism, delicatete, iubire, dorinta, naturalete, puritate, placere, sexualitate, toate notiuni de care nu imi este deloc rusine. Dimpotriva. Si spunand toate astea nu pot decat sa am bucur ca au ajuns cititori pe blogul meu cautand: libertate erotica. Care alta masura poate fi mai potrivita libertatii, in ziua de azi, decat eroticul? Ai curajul sa iti recunosti si manifesti fiorul erotic? Atunci s-ar putea sa fii un om liber. Dar s-ar putea sa auzi ca pornografia e peste tot iar arta a disparut cu desavarsire. Pana la urma, cine suntem noi pentru a hotara granite atat de fine si delicate?

Multi cititori au ajuns cautand: plaja, ocean, vacanta, si iarasi sunt incantat de asta. Pentru ca viata mea se desfasoara pe malul oceanului, pe plaja si este, cel putin privita din afara, o continua vacanta. Dar este o decizie deliberata, am renuntat poate la alte avantaje, pozitie sociala, comfort, nivel de trai si comoditate urbana pentru a-mi castiga linistea. E un pas pe care il poate face oricine, nu e vorba atat de curaj cat de castigarea linistii interioare. Am ales sa fiu fericit, am ales sa ma bucur de viata, am decis sa nu traiesc intr-un mediu care te ucide cu fiecare clipa ce trece. Mi-e bine aici, departe de rautate si agresivitate, de neintelegere, ipocrizie si formalism.

Am lasat la urma pe cei care au cautat idei, senzatii mai mult abstracte, decat banale, concrete si cotidiene. De exemplu: neliniste interioara sau idei desculte, nelinistea vine din sau despre infinit (au fost 6 persoane interesate), luminile din ochii tai sau n-am nimic de spus (4 persoane) ori nu sunt buna de nimic ( 3 persoane).

Au fost oameni care au cautat si sper sa fi gasit pe blogul meu: ce loc mai am in viata ta, dorinte firesti, naked violonist, indiferenta sau lasitate, vorbe fara inteles, te astept iubite, crema de sardine, indragostiti pe plaja, respiratie trist, fese frumoase, am prins fericirea in palme ganduri de suflet, ipocrizia intre iubiti, despre iubire si suferinta, ce este instinctul sexual, ganduri frumoase cu te voi visa la noapte, visez dimineti la malul marii, cum organizez o expozitie intr-o cafenea?, strange-ma-n brate, abstracte triste, cand nu ai nimic de spus si visam uneori. Ce nu am inteles nici in ruptul capului si poate ma ajutati voi sa imi explic ce si cum, este urmatoarea cautare: sunt dezbracata o facem.


Prin orasul nestiut de nimeni

Am strabatut impreuna strazile incarcate de emotii, uneori infrigurati, alteori extaziati in fata sentimentului de apartenenta la un loc aproape necunoscut, dar traitor in noi. Casele vechi, cu urme adinci ale trecerii timpului sapate in obrazul dur, multimea de oameni, pestrita si colorata, strazile inguste pline de negustori exotici, bulevardele largi strabatute de excursionisti de pretutindeni. Am trait sentimentul pierderii in anonimatul strazilor necunoscute, pe care le strabateam la intimplare, fara vreun plan anume, asa pur si simplu… doar noi doi…