PHOTO GRAPHIC BLOG

Eu nu lucrez cu simboluri, Eu lucrez cu metafore

O sa bat campii putin, dar e atat de placut! Metafora mi se pare creatoare si dovada de inteligenta, simbolul, uzitat si erodat de timp, mi se pare banal si desuet. Crucea de exemplu, ca tot e un simbol vechi de mii de ani, fie ea crestina, malteza, egipteana, a sfantului Andrei, greceasca, latina sau chiar zvastica, o folosesti cand nu mai ai nimic a spune. Cand imaginatia ta s-a terminat.

Cand vrei sa spui ceva simplu intr-un fel complicat si alambicat. In arta, simbolistica incearca sa spuna intr-un semn ceea ce poate ar trebui spus pe sleau. Aici intervine problema. Cum sa spui frumos ceea ce iti trece prin cap. Si atunci, daca nu stii, bagi un simbol in speranta ca lumea o sa fie fericita sa descopere marea taina a artistului, taina care de fapt e banala si usoara la minte.

Dar uite cum micii impostori pot deveni persoane interesante si speciale pentru cei nestiutori. Bagi o zeita egipteana sau de orice alta obarsie, insotita de o cruce dubla aruncata intr-un colt, sarpele ce se incolaceste pe o colana dorica ( sau ionica, depinde cum ii desenezi capitelul), o ramura de maslin purtata in cioc de un porumbel alb, o bacanta mascata ca in Venetia evului tarziu, bagi si o balanta ca e nevoie de echilibru in tot rahatul asta presupus hieratic si gata! Ai inteles ceva? Nu!… Ei vezi, de aia arta nu e pe intelesul tuturor.

Bine, nici eu nu creez pentru a fi inteles…intelegerea atrage dupa sine, uneori, o gramada de chestii neplacute…compasiune, toleranta, comentarii si analogii, parafraze si anacronisme, judecati pripite si totul pina la urma culmineaza cu lipsa de intelegere…prefer sa ramin neinteles de la inceput…ce-am avut si ce-am pierdut!
Dar macar incerc sa ma exprim pe mine. Sa ma pot recunoaste intr-o lucrare de-a mea. Sa nu fie umbre pe langa mine, sa fiu eu. Cu gandurile mele, cu ideile mele, cu ceea ce simt si cred. Unic, asa cum e fiecare fiinta pe Pamantul asta.

Poate asta e partea din noi pe care o uitam cel mai ades. Unicitatea. Faptul ca e pacat sa te pierzi in turma, ca avem minte si o avem pentru a o folosi. Ca nu trebuie sa umblam doar pe poteci batatorite, ca nu trebuie sa ne ascundem in umbra, ca trebuie sa avem curajul de a descoperii drumuri noi, inlauntrul nostru. De ce? Pentru ca un artist e val si e vant, pentru ca o femeie e gand risipit neincetat, pentru ca un copil e un mugur suav de lamaita, pentru ca soarele e un bec atarnat in tavanul infinit, pentru ca oceanul e o lacrima dintr-un ochi imens, pentru ca iubirea e o agitatie browniana a unor particule inca nedescoperite, pentru ca trupul tau e o liana incolacita in jurul meu, copac batran, pentru ca fericirea e un fruct necunoscut din care gustam din cand in cand fara sa stim, pentru ca viata e o calatorie din care cunoastem doar sfarsitul. De asta prefer metaforele si sunt plictisit de simboluri.

7 responses

  1. mysticalgreen

    Expresivitatea metaforei artistice da originalitate si unicitate creatiilor unui artist. Metafora invaluie in tacere esente profunde si uneori pline de mister. Metafora o simti, pentru ca ea vibreaza. Simbolul il intelegi, pentru ca el explica.

    13/08/2011 at 8:19 AM

  2. Hei, Stii melodia celor de la Sparks? Metaphore? Sper sa iti placa: )

    http://abfab-magazine.blogspot.com/

    14/08/2011 at 11:08 AM

  3. “Sa nu fie umbre pe langa mine, sa fiu eu.”

    07/10/2011 at 10:01 AM

    • Chiar ieri citeam despre falsul in calatorie, pe blogul tau….ce potriveala….

      07/10/2011 at 10:34 AM

  4. Am citit si am zambit. Cu tristete.
    Pentru ca, din pacate, asa este.

    Ne-am dorit o lume perfecta, in care toti sa vibram egal si cat mai sus.
    Dar avem o lume in care energia se masoara in nasturi de metal, nu in vibratii.

    Ne-am dorit o lume in care sa ne alaturam vibratiile pana la rezonanta. Rezonanta care sa devina insasi vibratia de pornire.
    Avem o lume in care cladiri mari si urate, populate de oameni mici si meschini, strang energie sub forma de moneda. Pe care, prin sofisme simple si barbare, le transforma in non-valori poleite. Pe care le speculeaza pentru a strange si mai multa energie.
    Iar ciclul se reia, din naivitatea noastra.

    Traim intr-o lume in care pana si dragostea de mama are un pret.

    Iar cel care este constient, cel care se educa sa vibreze cat mai inalt, cel care simte….. Este pus in situatia de a se imparti schizoid intre cele doua nivele de vibratie: personal si al asa numitei societati.
    Pentru a putea vibra cat mai inalt, de multe ori doar pentru el.

    14/01/2014 at 11:43 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s