PHOTO GRAPHIC BLOG

Suferintele noastre, cele de fiecare zi

Tind sa cred ca oamenii in general, sunt inclinati spre masochism. Ne place sa suferim. Seneca spunea ca temerile si fricile noastre sunt mult mai multe decat in realitate si prin urmare suferim mai mult in imaginatie decat in realitate. Ne place sa ne infricosam, sa ne speriem singuri si apoi sa ne miram, sa ne plangem, sa ne vaitam de suferinta in care traim. Durere si suferinta. Ne inconjuram de un climat sumbru si trist.

Iubirea e un motiv de suferinta, desi nu ar trebui sa fie nici pe departe asa. Suferim din iubirile pierdute. Suferim din iubirile pe care le traim. Suferim din iubirile pe care le visam, la care tanjim, la care speram si pe care le dorim. Suferim daca iubim sau nu. Suferim daca suntem iubiti sau nu. In orice caz suferim. Ajungem uneori sa spunem ca suferinta e frumoasa. Toate marile povesti de dragoste ale omenirii sunt frumoase pentru ca eroii au suferit. Nu exista mari legende in care eroii sa fi fost fericiti si lipsiti de probleme. Poate au existat si astfel de personaje dar istoria nu le-a pastrat. Pentru ca fericirea devine banala in lipsa suferintei. Pentru ca e lipsit de interes sa povestesti asa ceva. De aceea exista stirile de la ora 5. De aceea toate stirile aparent interesante sunt legate de cataclisme, drame, omoruri, ucideri si sinucideri. Pentru ca avem o placere morbida a suferintei. Poate si pentru ca suferinta altora ne face sa ne simtim noi mai fericiti si linistiti prin comparatie.

Dar v-ati gandit cum ar fi sa refuzam sa suferim? Sa incetam a ne mai crea probleme, spaime, frici? Ce-ar fi sa renuntam la autocompatimire si cautarea compasiunii in ochii celor din jur? Cu atat mai mult cu cat nu o vom gasi, cei din jur au suferintele lor, de care sunt tot atat de preocupati. Poate nu ar fi rau sa cadem in banal si sa fim multumiti cu ceea ce viata ne daruieste, cu ceea ce am reusit sa construim, sa fim fericiti ca traim si ca viata poate fi frumoasa doar daca ne dorim asta.

Zilele astea internetul vuieste de retragerea lui Steve Jobs de la conducerea Apple. Toata lumea e strabatuta de fiorul suferintei lui. Toti se intreaba cat mai are de trait. Oare de ce boala sufera in realitate, care e starea sanatatii lui. Oare ce se va intampla cu actiunile Apple, cati vor avea de suferit de pe urma acestei retrageri, de pe urma mortii lui, pana la urma. Da, probabil ca Steve Jobs moare. Dar ma uit in ochii lui si imi place sa cred ca e un om impacat. Si fericit. Dincolo de suferinta.

9 responses

  1. mysticalgreen

    … asa este! Si ne ascundem mereu in false suferinte, asteptand compatimire, pentru a ne simti bagati in seama, protejati sau intelesi! … complicam mereu lucrurile, uitand de fapt sa traim simplu … viata ca atare!

    28/08/2011 at 10:09 PM

  2. timpul iubirii este fara egal…este esenta pura a intregii trairi…

    28/08/2011 at 10:35 PM

  3. Carmen

    Suferinta vine si ea din viata ca atare…Vine din cautarea sufleteasca a caii spre armonia personala cu universul, a impacarii cu sine…

    Daca s-ar cunoaste reteta fericirii, toata lumea ar sti-o.

    Imi place suferinta nu din masochim, ci pentru ca este unica certitudine a interactiunii dintre mine insumi si univers.

    Sufar, deci traiesc.

    28/08/2011 at 11:24 PM

    • Draga Carmen, ideea cuvintelor mele era sa nu ne lasam dusi in suferinta, sa nu ne lasam coplesiti de durere, sa nu cautam alinarea suferintelor noastre in suferinta altora. Sa incercam sa ne departam de preocuparea asta morbida pentru durerea altora, sa vedem frumosul din jurul nostru, sa ne bucuram de viata nu sa suferim ca vom muri.
      Fericirea nu are o reteta pentru ca nu este niciodata aceeasi, dar fericirea sigur nu o gasim in suferinta si durere.

      29/08/2011 at 12:49 AM

  4. gabriela

    Shakespeare Sonet XLII
    A fost a mea, a ta-i acum, şi ştii
    Că o iubeam; mă aşteptam să doară,
    Dar că acum de drept îi aparţii,
    E-o pierdere ce-aproape mă omoară…
    Dar tot vă iert, şi-n gânduri vălmăşag
    Îţi zic: era firesc să o alegi, şi tu
    Iubeşti precum iubesc; şi că-mi eşti drag
    ştiind, la fel, ea-n grabă-ţi se dădu…
    Te pierd, o pierd, ferice dar de voi,
    Că v-aţi găsit! Câştigul e-ndoit
    Iubire-având din mine amândoi,
    Cât eu rămân de chin blagoslovit.
    Batjocură a sorţii: fraţi de sânge,
    Nu pot de neiubire a mă plânge…

    Din fericire sau din pacate, suntem nascuti cu instincte. Instinctual suferim cand simtim o durere, cand suntem parasiti, cand avem un esec si simtim pe moment ca nu mai avem puterea sa o luam de la capat. Cred ca doar o mare suferinta ne poate izbavi de aceasta stare, o mare durere ne face imuni la orice suferinta ce va sa vie…si atunci vom fi fericiti, ne vom simti liberi, nimic nu ne va mai umbri sufletul, vom fi impacati cu noi si vom trai clipa…

    29/08/2011 at 4:06 PM

  5. Andreea

    Dupa cum spuneam si pe pagina ta de facebook, SUFERINTA ESTE DOAR O OPTIUNE pe care o avem noi oamenii si conform careia ne exprimam in urma unor experiente proprii care ne fac ceea ce suntem AZI !
    Da mai avem o optiune … aceea de a alege intre suferinta si iubire ! Din pacate, societatea la nivel mondial nu numai la noi in tara, are tendinta data de “nu stiu cine” de a expanda tragedia, frica, teama…. etc. Toate aceste trairi sunt de fapt opusul iubirii, sau altfel spus partea intunecata a unei monede.
    Ce alegem noi ? Din pacate alegem….ce credem ca ar fi mai usor, dar nu intotdeauna bine pentru noi !
    Schimbarea “confortului nostru personal” insa este mai greu de facut, decat sa alegem confortul propriului nostru eu ! Asa imi explic eu de ce majoritatea oamenilor ALEG partea umbrita a iubirii si anume mahnirea, teama, fricile si masochism (asa cum frumos ii spui).

    30/08/2011 at 8:38 AM

    • Nu cred ca trebuie sa cautam vina in altcineva, in primul rand trebuie sa privim in noi. Societatea, in anasamblul ei, prin intermediul media nu face decat sa alimenteze o stare existenta in fiecare si sa raspunda unei cereri…. Noi, fiecare in parte ar trebui sa ne cunoastem si sa ne stapanim mai bine. Decizia ne apartine, intotdeauna….

      30/08/2011 at 12:46 PM

  6. Andreea

    Eu ma refeream strict la lupta interioara, sau “stapanirea” sau “cunoasterea noastra interioara” in care trebuie sa invinga intotdeauna partea luminoasa a vietii – IUBIREA ! Doar simplul fapt ca traim este IUBIRE !
    So… poate pentru unii este chiar o lectie de viata – Sa invete sa iubeasca ! Orice, pe oricine, indiferent de stare, situatii, cine, ce, cum sau in ce fel.
    Dupa mine filmul – celebru de altfel – Avatar asta ne si spune intr-un mod specific filmelor.
    Dar ce inseamna Avatar ? Inseamna comuniunea omului cu natura in asa maniera ca acolo unde sufera unul, sufera toti, iar prin IUBIRE totul are o vindecare. Chiar si o rana, o lovitura la nivel fizic, psihic sau moral, IUBIREA este “medicamentul” care leaga, incheaga, transforma, lumineaza, si nu in ultimul rand VINDECA !
    Si chiar daca suntem tradati, se termina o relatie, orice de acest gen, poate, doar poate ar fi bine sa ne uitam in “gradina” noastra pentru ca acolo gasim raspunsul la “De ce m-a parasit iubitul/iubitul” si nu in “gradina lui/ei”.

    Iti dau un link – sper sa iti placa invaluirea magica a notelor in simturile proprii

    08/09/2011 at 9:31 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s