PHOTO GRAPHIC BLOG

Casatoria, o institutie perimata

Statul protejează familia și apără drepturile tinerilor căsătoriți, cam așa sună cuvântarea rostită deloc solemn de ofițerul stării civile. O frază căzută în desuetudine în România, unde statul nu face nimic în mod real pentru a susține această afirmație.

Căsătoria este o instituție apărută cu mult timp în urmă, înaintea creștinismului, ca o necesitate a consfințirii tipului de relație între două persoane. Ca un fel de confirmare a statutului, dar mai ales a relațiilor dintre cei doi. Un contract care asigură buna desfășurare a relației. De asemenea, un act care arată obligațiile celor doi soți. Odată cu apariția creștinismului a fost o metodă în plus de exercitare a controlului bisericii. În Evul Mediu, de cele mai multe ori, căsătoria nu era alegerea femeii, ci era determinată de voința părinților. Încă de la o vârstă fragedă, fetele erau obișnuite cu gândul că se vor căsători.

Până de curând, căsniciile erau aranjate în mod prioritar de părinți şi încă mai există şi acum zone intinse și culturi în care căsniciile sunt aranjate. Practic, Actul de Căsătorie reprezintă dovada ori a aranjamentului părinților, ori a neîncrederii dintre cei doi soți. În plus, are rolul de promisiune publică, semnată și parafată, mai greu de încălcat decât jurămintele făcute între patru ochi. Pentru că cei doi se tem că iubirea va disprea. Și atunci cred că un act semnat îi va putea ajuta să termine relația în mod elegant. Au nevoie de o dovadă a faptului că au trait împreuna, că au câștigat și consumat împreună, că au clădit averi și au făcut copii. Vor să se asigure că nu vor fi păcăliți în momentul despărțirii. Ambroise Bierce spunea că “dragostea este o nebunie temporară ce poate fi vindecată prin căsătorie.” Nu știu dacă e chiar așa, dar în mod sigur e prima dovadă a neîncrederii în iubire.

Căsătoria e un apanaj predilect feminin. Din dorința de a-și asigura nevoia de siguranță, liniște și confort, femeile insistă prin diverse tertipuri să se ajungă în fața ofițerului stării civile. Bărbații în general se tem de acest pas, caută scuze și încearcă din răsputeri să evite momentul. Dar, de obicei cedează. Societatea își spune însă cuvântul, căsătoriile formale scad din ce în ce mai mult ca număr, apar în toate țările civilizate legi privind concubinajul, ceea ce asigură respectarea drepturilor cuplului chiar în lipsa actului de căsătorie, lumea realizează încet, încet, inutilitatea unui act mult prea lăudat și amplificat ca valoare.

Pentru că rămân la ideea mea, dacă doi oameni se iubesc cu adevărat nu au nevoie de un act să ateste asta, iubirea cere altfel de dovezi, nu legislative. Iar dacă nu mai e iubire, atunci nici un act din lume nu îi poate ține pe cei doi împreuna. Așa că nu îmi rămâne decât să închei cu vorbele lui Benjamin Franklin, inventatorul paratrăsnetului (ceea ce îl face foarte priceput în domeniu): “Unde există căsătorie fără dragoste, va exista și dragoste fără căsătorie.”


articol aparut in catchy, acum ceva timp.

7 responses

  1. mysticalgreen

    Iubirea e mai presus de orice institutie …! Alegerea este numai a noastra … sa traim asa cum simtim sau sa fim constransi de tipare, prejudecati si precepte de tot felul …! Suntem liberi sa alegem cum vrem sa traim …!

    24/10/2011 at 9:56 AM

    • cornelia-delia

      Da! iubirea nu are nevoie de acte oficiale. Dar este nevoie sa fim si realisti. Istitutia casatoriei exista, pentru ordinea sociala. Este nevoie si de a asa ceva. Oricat nu ne-ar placea regulile, constrangerile. Altfel, s-ar ajunge la incest ( nedorit, desigur) intre frate si sora. Daca toate cuplurile ar avea copii, acestia nefiind legitimati ca a ai fiecarui cuplu in parte ( cum se intampla in cadrul casatoriei), ar fi foarte, foarte posibil ca ei, copiii, la un moment dat sa nu se cunoasca intre ei si sa alcatuiasca la randul lor un cuplu. Da, stiu ca si in cadrul casatoriilor apar copii nelegitimi. Dar asta se intampla mai rar. Casatoria, fie ea buna sau rea, creeaza o ordine social- morala. Pe cand relatiile neoficiale, neobligand la nimic nici nu aduc in sine ideea de moralitate, de fidelitate, etc. Daca lipsa de fidelitate apare si in cazul casatoriei,, cum ar fi daca aceasta n-ar exista?

      10/10/2012 at 1:38 PM

      • cornelia-delia

        Revin asupra subiectului. Stiu ce inseamna casnicia. e greu, e foarte greu. Si imi spun ca, daca ar fi s-o iau de la inceput, nu m-as mai casatori. Si as fi in stare in acele momente sa sfatuiesc pe oricine, acelasi lucru. Nu e vorba neaparat de o casatorie nefericita. De fapt, nici nu cred ca se poate vorbi de o casatorie fericita in adevaratul sens al expresiei. Este imposibil asa ceva. Oamenii sunt atat de deosebiti caracterial. Iar diferenta de gandire dintre femeie si barbat este atat de evidenta incat e chiar normal sa apara diferende. De aceea chiar si dragoste daca exista ( si mai ales daca nu exista), viata de cuplu casatorit este extrem de dificila. Are frumusetile ei, dar este extrem de grea si plina de compromisuri. Insa….daca s-ar desfiinta complet casatoria, s-ar ajunge la un haos social. Ce ar duce treptat la dezastru, Nu intamplator, societatea s-a dezvoltat intr-un anume fel. Si totul are un rost. Mai mult sau mai putin inteles. Care ar fi idealul? Sa nu cautam fericirea in afara castoriei ci in interiorul ei. si… s-o gasim!. Pana la urma, si intre cuplurile necasatorite apar diferende si nu este totul atat de suav cum ne imaginam.

        10/10/2012 at 4:33 PM

      • dan st. andrei

        Si atunci daca e totul la fel, ce rost are casatoria din punct de vedere legal, altul decat un contract intre doua parti?

        10/10/2012 at 4:45 PM

  2. cornelia-delia

    Mentine o ordine sociala, asa cum am mai spus. Si acel contract are in vedere si copiii nascuti din casatorie si drepturile acestora fie ca sunt de natura sentimentala ( legatura afectiva) fie ca sunt de natura materiala care, sa fim realisti, nu este nici aceea de neglijat.

    10/10/2012 at 5:10 PM

  3. cornelia-delia

    Acum, sigur ca nu e litera de lege pentru casatorie. Dar nici nu poate fi abolita. Casatoria ofera siguranta copiilor ( in majoritatea cazurilor). Copiii au dreptul ( nu trebuie sa ne gandim doar la drepturile noastre) sa creasca intr-un cuplu stabil, au dreptul sa isi cunoasca parintii si sa ramana alaturi de ei pana vine momentul optim in care se pot lipsi de acestia. Au dreptul sa-si cunoasca fratii si sa fie alaturi de ei, Afectivitatea este mult mai buna intre parinti si copii cat si intre frati, in familiile formate prin casatorie. Responsabilitatea parintilor este mai eficient impartita. Pe cand, in cuplurile necasatorite, unde despartirea se face atat de usor, neexistand latura juridica ( divortul), toate acestea devin practic nule. Astea sunt toate aspecte practice ale vietii de cuplu. Vrem nu vrem trebuie sa tinem cont si de ele, altfel ajungem sa-i ranim si sa-i facem sa sufere pe cei nascuti din dragostea noastra. Dupa cele scrise nici nu s-ar crede, dar sunt o sentimentala si o idealista. Dozate atat incat nici sa nu-mi pierd starea de a visa si de a dori idealul, dar nici pe aceea de a-mi pierde ratiunea. Am nevoie de amandoua! Pot sa ma extaziez in momentul in care vad un fulg de zapada care se topeste pe nasucul pisicii,dar pot sa si ma opresc de la a face ceva care ar putea aduce prejudicii altora, de orice natura ar fi acestea, chiar minore.. Pana la urma, daca e sa facem un scenariu al evolutiei unui cuplu necasatorit, am vedea ca exista tot atatea tare si mai ales, mult mai multe pericole de natura morala. Dintre care, cel mai grav, acela de care am amintit in prima postare, ca fratii, sa ajunga intr-un moment nefericit, la incest., necunoscandu-se bine ( sau deloc) intre ei.

    10/10/2012 at 8:50 PM

  4. cornelia-delia

    oare nu se stie, ca orice fata, femeie, viseaza sa fie printesa? si cand poate fi printesa,decat in ziua nuntii ei. atunci, cand are acea rochie superba si perle isi topesc lumina in parul ei, cand e cea mai frumoasa, cand este cea mai admirata, cand are numai pentru ea o suita de onoare, cand micile fetite-ingerasi ii tin trena si ii acopera calea cu florile dragostei, cand danseaza cu printul ei mult visat, in sala de bal devenita numai a lor, pasii minunatului dans al nuntii, dans -promisiune de tandrete si de adoratie a fiintei iubite.

    14/10/2012 at 9:25 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s