PHOTO GRAPHIC BLOG

Peter Suschitzky, din perspectiva fotografica

A inceput festivalul de film din Estoril. Anul aceasta se numeste “Festivalul Filmului din Estoril si Lisabona – LEFFEST“. Asta din incercarea de al face mai mare , mai accesibil si mai bine pregatit. Si trebuie sa recunosc ca le reuseste organizatorilor. O noua editie, oameni valorosi invitati, evenimente interesante, filme de bun gust si lume placuta, te simti intr-un loc cald si intim, unde poti viziona un film bun langa oameni civilizati. Dar pana la urma asta e rostul unui festival de film. Oare de ce nu exista un festival de film si in Bucuresti? A incercat pe vremuri Dan (Chisu) cu al lui Dakino, nu stiu daca mai exista dar eu nu am mai auzit nimic de el (de festival). Exista TIFF, e adevarat dar poate si Bucurestiul ar putea prezenta interes. Desi ma indoiesc, pana la urma Romania e o piata inexistenta, practic, pentru vanzarea de film, in plus pirateria duce si la scaderea drastica a vanzarilor de DVD-uri. Pacat, mi-ar fi placut sa stiu ca exista un festival de film bucurestean.

Desi vorbesc despre un festival de film, primul articol despre acest eveniment se va referi la fotografie. Mi-e mai draga, chiar daca am lucrat in televiziune, fotografia ramane mai aproape de sufletul meu decat imagine in miscare. Este vorba despre expozitia de fotografie a directorului de imagine Peter Suschitzky. Cunoscut ca director de imagine mai mult decat fotograf, datorita in principal colaborarii sale cu regizorul David Cronenberg, Suschitzky a patruns in lumea imaginii cu ajutorul aparatului de fotografiat primit de la bunica sa la varsta de 5 ani. In plus este fiul unuia dintre primii directori de imagine, Wolfgang Suschitzky. Frumusetea sta in faptul ca in filmele sale poti remarca intotdeauna ca in spatele camerei se afla un fotograf. Ii simti mana si ochiul, felul in care aseaza lumina, face incadramentele, lucreaza cu culoarea.

A fost preocupat inca de la inceput de fotografia de strada, fiind nascut in 1940, a fost practic printre primii care au incercat sa surprinda viata fara artificii, sa transforme necunoscutii si anonimii strazi in personaje de poveste nedeslusita. Privindu-i fotografiile simti ca in spatele imaginii se afla o poveste, pe care nu o sti si pe care nu o vei afla niciodata, dar imaginatia te poate duce oriunde, esti liber sa iti creezi propria poveste. Suschitzky se declara atras de fotografie, in primul rand pentru ca este o experienta solitara, uneori mult mai grea decat a unui director de imagine, unde nu are suportul scenariului si ajutorul regizorului. Dar poate tocmai din aceste motive reprezinta o manifestare a talentului artistic mai libera si lipsita de constrangeri din afara. Inchei aici si va recomand in primul rand sa ii vedeti filmele, iar apoi, daca v-ati lasat cuceriti de frumusetea imaginii miscatoare sa ii descoperiti fotografiile.

One response

  1. …acum ca zici…imi amintesc cateva filme! Immortal Beloved, Falling in Love sau Eastern Promises…tu ai dreptate, sa stii ( evident!- unde mi-a fost capul???:)…se simt in cadrele lui reguli compozitionale de fotografie, cu linii de forta, imagine echilibrata cu armonii cromatice si joc de lumini/umbre….dar, vezi tu???…pana nu atragi atentia asupra lor le cam iei ca atare si te duci cu totul in film:)….astept Dangerous Method sa-l vad cu alti ochi!
    PS 1 – DaKino inca mai exista si incepe chiar luna asta!
    PS 2 – …ar mai fi un festival de fim “bucurestean”…KinoFest -ul (http://www.kinofest.com/index.html)…dar e timid, inca!

    16/11/2011 at 3:31 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s