PHOTO GRAPHIC BLOG

O intalnire

Este o camera mica, cu lumina filtrata de perdelele grele, galbui, ce dau o lumina calda, odihnitoare ce scalda lucrurile dimprejur. Un fotoliu masiv, asezat cu spatele oarecum la geam, un loc in care poti citi la lumina zilei sau a unei veioze cu picior inalt si abajur mare. Ma asez in fotoliu si am senzatia unei imbratisari calde si linistitoare, mi se pare atit de mare si de incapator iar eu atit de mic. Imi rotesc ochii de jur-imprejurul camerei si observ detalii ce nu sar in ochi la prima vedere: linga biblioteca de lemn negeluita, plina de carti puse aparent alandala, dar mai mult ca sigur intr-o ordine dictata de pasiunea de cititor a stapinului casei, observ fotografii alb-negru infatisind o casa veche cu aspect de conac boieresc si intr-o fotografie, ingalbenita de trecerea timpului, o tinara visatoare ce sta picior peste picior pe o banca intr-un parc. In dreptul bibliotecii vad o piesa de mobilier asemanatoare cu o lavita enorma, acoperita de o cerga mitoasa ce parca mai pastreaza izul de stana de munte, langa care se afla citeva ulcioare de lut ars pline de flori uscate iar in partea opusa, lipita de perete vad masa de lucru, plina de carti, hirtii cu insemnari si o cutie compartimentata, ca un sertar, plina de stilouri, pixuri si creioane.

Pe marginea mesei, sprijinite de perete stau cateva fotografii, ce incearca parca sa pastreze in amintire o lume demult apusa: tineri zimbind cocotati pe botul unui automobil din anii 30, un grup de fete imbracate in costume de baie ce seamana mai mult cu niste rochite de bumbac, zimbind sagalnic sprijinite de balustrada unui dig la malul marii, un tanar imbracat doar in pantaloni de doc albi si tenisi de pinza cu un peste urias in mana, dovada unei capturi mai mult ca sigur neobisnuite si multe altele. Langa fotografii, un radio vechi ce si-a facut din plin datoria, cu scala blocata pe radio france, avind in loc de antena o sirma contorsionata prinsa intr-un cui pe perete si o veioza cu articulatii, asa cum vezi de obicei la plansele arhitectiilor. Patruns de aerul nostalgic al lucrurilor din camera, incercam, privind atent la detalii, sa ghicesc cum arata cel ce isi petrece aici o mare parte a timpului, care gandea si scria aici, dar gindurile mi-au fost intrerupte de scartiitul discret a usii deschizindu-se… si atunci l-am vazut prima oara. Un tip la vreo 70 de ani, astenic, cu o barba care-i acoperea aproape toata fata, complet alba ca si parul lung care-i atingea umerii, imbracat intr-un costum de doc sifonat, de un alb galbui cu buzunare mari peste tot…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s