PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for January, 2012

Lisboa meu amor….

Lisboa, Meu Amor, Lisboa / Raquel Tavares

Descanso o fim do dia neste canto
Deixando o meu olhar às mãos do Tejo.
E canta o Tejo em mim quando te canto
E desce ao meu olhar quando te vejo.

Sinto ainda no cais as silhuetas
Do jeito e do bailado das varinas
E o dizer mais fadista dos poetas
Nas sombras das vielas, nas esquinas.

Desfez cores garridas da cidade
O sol que diz adeus do outro lado.
E assim como eu, amor da minha idade,
A cidade vestiu-se em tons de fado.

E a voz duma saudade então ecoa
P´las ruas que o luar anoiteceu.
Não sei se me perdi nesta Lisboa
Ou foi Lisboa em mim que se perdeu.


Frumusetea noastra, cea de toate zilele

Am cateva ganduri, care imi revin permanent in minte. Ganduri legate de copilarie si de copilul din noi care ar trebui sa traiasca vesnic, ganduri despre frumusete, atat despre frumusetea exterioara dar si despre oameni frumosi in adancul sufletului. Am mai vorbit despre frumusete alaturand-o dumezeirii. Am mai scris si oamenii au citit si mi-au impartasit gandurile lor. Clar, nu e doar preocuparea mea. Chiar si Einstein lega frumusetea de copilul din noi, spunand: “Goana dupa frumusete si adevar este o activitate ce ne permite sa ramanem copii pentru tot restul vietii”.

Mi-am dat seama ca privind atent poti descoperi macar un graunte de frumusete , in orice si oricine. Prin natura muncii mele ma inconjor de frumusete. O caut, alerg inebunit dupa ea si incerc sa o arat si altora. Pentru ca frumusetea exista doar daca o observam. Frumusetea e in ochii privitorului, ce-i drept, dar important e sa ii deschizi ochii celul de langa tine. Preocupati de descoperirea frumusetii am fi mai buni si mai cuminti. Mai detasati de mizeria cotidiana. Fie ca este vorba de azurul cerului, de ochii unei femei, de buzele ei usor intredeschise, de o floare gingasa ascunsa langa coltul unei case sau de ce nu, de miscarea haotica a strazii.

Cred ca nu ar fi rau ca alaturi de preocuparea pentru frumusetea noastra sa fim atenti si la frumusetea din jur. Am fi mult mai castigati decat daca am trai nepasatori si indiferenti. Am putea umple golul ce exista in fiecare dintre noi. Ne-am umple de frumos.


Creativitate si originalitate in arta vizuala

Primesc deseori mesaje si intrebari referitoare la fotografie, grafica, design, arte vizuale, la munca de creatie in general. Astazi m-am hotarat sa public si pe blog o sinteza a raspunsurilor mele. Sper sa foloseasca cuiva.

Cand vorbim despre arta, vorbim despre creatie. Despre procesul creativ, in primul rand, dar si despre idei si inspiratie. In clipa in care te-ai decis sa creezi, dintr-un indemn launtric sau la insistentele celor din jur, cred ca e nevoie de mult background in arta vizuala, dar nu numai vizuala. Important pentru a te diferentia de altii este originalitatea, iar astazi, cand nimic nu mai e nou, originalitatea se naste din cunoastere si capacitatea de asimilare, mixare a cunostintelor si crearea de solutii noi la probleme vechi.


Nu poti veni cu ceva nou daca nu sti tot ce s-a intamplat (e imposibil, dar merita incercat) in primul rand pentru inspiratie si apoi pentru a evita sabloanele.
Eu am cochetat intotdeauna cu fotografia si dupa 20 de ani de media si publicitate, m-am apucat acum 2 ani serios de fotografie. In special de fotografie de arta, dar si fashion, glamour si portretistica. Fiecare isi gaseste calea prin care se simte confortabil, zona care il reprezinta si de care se simte atasat.

Important dupa parerea mea este sa nu lucrezi haotic. Sa gandesti inainte de a te apuca de ceva. Sa iti planifici si sa iti creezi un sistem de lucru. Sa faci ordine in ganduri, informatii si materiale. Sa lucrezi programatic, pe baza de proiect. Sa iti gasesti o tema pe care sa o urmezi si sa o dezvolti permanent. Sa nu lucrezi fara termene precise. Risti sa nu mai termini niciodata un proiect. Fie ca e vorba de o saptamana, o luna sau un an, trebuie sa sti ca la un moment dat proiectul va trebui sa fie finalizat. Si expus. Prezentat oamenilor. Orice s-ar spune, artistul creaza pentru el, dar vrea sa fie vizibila munca sa. Sunt multe de spus, am sa mai continui intr-un articol viitor. Pana atunci, voi raspunde intrebarilor voastre. Apropo, voi cum procedati cand sunteti in pana de inspiratie?


Wilhelmina ARZ, un copil care se joaca frumos

Pe Wilhelmina am cunoscut-o demult, mi-a prezentat-o un alt copil drag mie, Geanina Corondan, am descoperit-o un om frumos si cuminte. Apoi mi-a vorbit mai mult despre ea Alin Galatescu, mi-a vorbit despre concept si tehnica, despre tendinte si analize stilistice. Asa e el. De-a lungul timpului i-am vazut prezentarile Wilhelminei si am avut posibilitatea sa descopar subtilitati si detalii. Wilhelmina e profesor de matematica. Sau a fost, odata, mai bine zis. Dar copilul din ea a invins.

Se joaca cu materialele delicate si transparente, imbraca papusi superbe, le face sa pluteasca si sa zboare lin pe langa noi, privitorii inmarmuriti. Dar mai presus de tot, pune pasiune in tot ceea ce face si asta se vede in rezultatul muncii ei. Iubeste oamenii si ii tine aproape, o simti calda si buna, inocenta si plina de iubire. E un om in care copilul frumos dinlauntru exista si nu o va parasi nicicand. Multumesc, Wil.

 


Imaginatia si creativitatea

Ne oprim uneori mirati in fata unui obiect, a unei fotografii, picturi, opere de arta si ne miram cum de a putut cuiva sa ii treaca asa ceva prin minte. Si nu doar in cazul artei, ci si atunci cand e vorba de o idee de afacere, de lectura unui roman sau poezii, de o constructie sau o masinarie. Suntem mirati de rezultatul imaginatiei unui om. De creativitatea celui care a dat nastere unui obiect, pornind de la o idee. O idee uneori geniala, o idee pe care nu a mai avut-o altcineva, uneori o idee aparent banala, ceea ce duce imediat la mirarea: “cum de nu mi-a trecut mie prin cap asta!”

Imaginatia este practic, abilitatea de a vizualiza , forma si percepe imagini mentale si nu doar imagini ci si stari, senzatii chiar concepte, in clipa in care ele nu exista fizic in fata ochilor. Este o trasatura specifica copiilor, pentru ca este baza proceselor de invatare si asimilare, odata cu trecerea timpului aceasta capacitate imaginativa scazand la foarte multi dintre adulti. Va aduceti aminte cand erati mici ce usor era sa va imaginati tot felul de grozavii, ce usor dezvoltati o imagine inchizand ochii, cum retraiati o intamplare amplificand totul? Cum in discutiile cu alti copii sareati de la un subiect la altul cu expresii de genul: “Iti dai seama cum ar fi daca….”?

Einstein spunea ca imaginatia e mai importanta decat cunostintele, acestea sunt limitate pe cand imaginatia nu are limite. Nu il contrazic, dar sunt de parere ca imaginatia, daca reusesti sa o pastrezi dupa perioada copilariei, devine mai rodnica, se imbogateste pe masura acumularii de cunostinte. E un cerc vicios, pana la urma, cu cat ai mai multe cunostinte, mai multe imagini pastrate in memorie, in masura in care ti-ai pastrat capacitatile imaginative, posibilitatile tale creative sunt amplificate. Cand vorbeste despre creativitate, Weisberg spune ca: “Creativitatea este o rezolvare de probleme în trepte sau gândire creativă evolutivă. Produsele creatoare îşi au rădăcinile în experienţa trecută a individului şi apar treptat din efortul individual anterior şi din experienţa altora.” Nici pe el nu l-as contrazice, dar el in schimb uita de rolul imaginatiei in gandirea creativa. Uita de frumusetea ramasitelor celui care erai acum multi ani si care te ajuta sa iti lasi gandurile sa zboare si sa iti imaginezi totul, ajungand astfel la o solutie noua, denumita de cei din jur, o solutie creativa.

Dar asa cum spuneam, imaginatia se afla in stransa legatura cu memoria, cercetari recente au arata ca eforturile imaginative si cele de memorare stimuleaza aceleasi zone al creierului. Asta e dovada materiala a ceea ce era clar, cu cat ai mai multe cunostinte, cu atat ai mai multe sanse sa iti imaginezi lumi noi. Nu ramane decat sa pastram cat mai mult viu, copilul din noi.