PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for March, 2012

Premiile Gopo

Si a fost festivitatea de decernare a premiilor Gopo. Prilej pentru mine de a ma reintalni cu vechi prieteni si cunostinte, de a intalni oameni din industria creativa. Au fost bineinteles in primul rand actori, regizori si echipe de productie cinematografica, dar au fost si creatori de moda (care au asigurat tinutele celor prezenti – Willhelmina Arz, Dorin Negrau, Carmen Secareanu, Cristian Samfira) muzicieni, oameni de televiziune si show business. Si pentru ca tot scriu pe blog, merita mentionat ca au fost si bloggeri, ceea ce m-a incantat, cred in forta blogging-ului atunci cand e facut cu stil si pasiune. Presa traditionala cedeaza incetul cu incetul terenul. Asa ca ii amintesc pe Cabral (invitat fiind totusi din postura sa de om de televiziune) Chinezu, Piticu (care era la el acasa, ceremonia avand loc in sediul Realitatea), Anca Duma, Corina Scheianu. Nu am de ce sa povestesc prea multe, o face indeajuns de multa lume, doar prezint cateva fotografii de acolo. Cate am apucat sa fac, ca doar nu pentru asta am fost acolo.


Concert Shooting PARTIZAN

Imi sunt prieteni, imi sunt tare dragi si am avut ocazia sa fac cateva fotografii la ultimul concert de saptamana trecuta a trupei Partizan ce a avut loc in Club Control. Pe Artan il stiu din 84, de la concertele din Infratirea intre Popoare (infratirea intre picioare, cum ii spuneam noi pe atunci) organizate de Stelian Tanase, activist cu muzica tanara pe vremea aia (pe care publicul il striga in cor: Tanase patru clase, si el se revolta ca e ziarist si ca a facut facultate, deh, ale copilariei valuri). Mi-e drag pentru ca e un suflet bun si un copil mare. Asa a fost dintotdeauna si asa a ramas. De dragul muzicii lor (si implicit Timpuri Noi) pe fiul meu il cheama Luca si cand ii spun ca ma intalnesc cu Adrian imi spune: Aha, te-ai vazut cu unchiu’…

Pe Suedezu il stiu mai de curand, doar de vreo 7-8 ani, de cand au infiintat prima oara trupa Partizan, de a carei imagine m-am ocupat in vremea aia si asa am avut ocazi sa il intalnesc. Artan il iubeste si recomandarea asta a fost suficienta. Acum il iubesc si eu… Sunt oameni misto, cum imi plac mie, si merita respect si iubire. Priviti si incercati sa ii si ascultati.


Raspunsuri la un mesaj privat

Nu ma supara ca imi scrii aici, inteleg, e lesne de inteles ca sunt ganduri foarte personale, dar cred ca blogul ar fi o mica, foarte mica ce e drept, posibilitate de a impartasi si altora experiente, trairi care poate i-ar face ma buni. Traim intr-o lume rea, agresiva, sufocata de propria traire. oamenii se lasa traiti, se lasa scursi intr-o palnie in care caderea e din ce in ce mai accelerata.

Nu te cunosc, nu ma cunosti, nu stim nimic aproape unul de celalalt sau poate stim prea multe si totusi gasim o punte pe care gandurile noastre se strecoara… oamenii ar trebui sa gaseasca posibilitati de comunicare, ar trebui sa realizeze ca o vorba inseamna ceva, un om inseamna ceva… Incepem sa murim in clipa in care ne nastem, a zis-o Cioran cred, dar el era pesimistul de serviciu al umanitatii… poate de aia ne dorim si ar fi indicat sa ramanem copii, asa sentimentul mortii l-am putea trata cu intelepciune copilareasca.

Mi-e greu sa vorbesc despre moarte, parintii mei au murit impreuna, intr-un accident de masina, dar asta era ce isi doreau, cu cateva saptamani mama a replicat simplu la afirmatia tatalui meu ca el va muri primul: Stai linistit ca noi murim impreuna. Tata i-a replicat “Nu avem noi norocul asta”. Mama stia, nu ca o sa moara impreuna, ci ca daca unul dintre ei va muri, celalalt nu va rezista singur si fara rost. Au avut noroc, au fost si sunt impreuna. Nu am fost bucuros, ar fi inuman sa fi fericit la moartea celor dragi, dar am fost senin si linistit. A fost asa cum isi doreau.

Nu am multe experiente legate de moartedecat cateva accidente mai mult sau mai putin grave, sunt usor insensibil la asta, pentru ca ma simt impacat… am slabit 30 de kilograme nu pentru ca as fi vrut sa traiesc mai mult ci pentru ca ma gandeam ca fiul meu ar suferi daca m-ar pierde. E prea crud. Ma simt impacat cu lumea, nu mi-am dorit un rol maret in istorie, nu ma consider o persona importanta, sunt un om banal care e fericit cu atat cat are, viata pentru mine e o scurgere placuta a unui timp daruit. Deci nu sunt un bun partener de dialog in acest subiect, sunt profan si aerian.

Vaga neliniste?… e tot ce simtim si nu putem sa explicam, e senzatia aia care… te macina si nu stii sa ii dai explicatie si rost. E ceea ce simti tu. E strigatul care iti vine pe buze dar nu il poti exprima. E miscare browniana care dintr-o data ti se pare ca are o logica. Si asta te nelinisteste. E haosul din ordinea prestabilita si e ordonarea haosului. E ceea ce simt eu. E ceea ce simte orice om care se opreste pentru o clipa, nemiscat inchide ochii si adulmeca, e ceea ce simte un animal de la poluri cand in departare se vad panzele unei corabii. Nu au de unde sa stie ce inseamna dar e ceva nou in lumea lor, ceva care vine de nicaieri si nu stie ce aduce. E destul de indepartat pentru a nu provoca nimic mai mult decat o… vaga neliniste. Persistenta senzatie… dar asta nu inseamna ca trebuie sa te abandonezi cand o simti, intotdeauna mai exista o speranta. La asta suntem noi buni, oamenii, la crearea de sperante. Si uneori are efect.

Si ultima intrebare… femeile din viata mea…. e greu de spus, fiecare interactiune, de orice natura te modifica, intr-un mod mai mult sau mai putin imperceptibil. Asa ca pot spune ca femeile din viata mea m-au modelat, fiecare si-a lasat amprenta, sensul in care materia s-a miscat. Important este ca am fost deschis si am incercat sa inteleg femeia. Ca am realizat ca e partea cea mai importanta din viata unui barbat, ca un cuplu este o fiinta, fie si pentru cateva momente.

Nu merita sa te omori pentru nimic in lume, nici macar din plictiseala, experienta e misto de trait pana la sfarsit, pana la urma nimeni nu garanteaza ca am mai avea o sansa sa o luam de la inceput. Cam atat.

 


Photo Studio

Dear Friends, it is my pleasure to let you know about a great opportunity for Photo lovers. If you like to have a beautiful picture of you or your beloved this is the place where your image will be empowered. If you are a photographer and you are looking for a professional studio environment, we have the answer.

theArtBase Photo Studio is conveniently located in Bucharest Central Area on Traian Street, near Foisorul de Foc.
For photo shots, our rooms allows plenty of space to photograph anyone from the tiniest baby to groups. Outfitted with the latest in digital technology, sophisticated lighting and creative props, our resources for creating the perfect image are limitless.


All our photographers are professionally trained, full-time photographers who become familiar with their subjects prior to each session and then afterwards they work directly with guests to choose the final images.
Our studio is also available for rent by day or half-day for professional photographers or photo lovers.


All of us at theArtBase are proud of our facility as well as the work that we produce. We hope you will stop by soon for a visit.
For details, please do not hesitate to contact us.

dan portfolio


Fraza fotografica 14

Iubirea este un gaz injectat in conductele inimii aflate sub presiune. Uneori este un gaz letal ce nu iti da prea multe sperante, alteori este un parfum necunoscut, invaluitor si tulburator. Traim in aburii iubirii, infasurati ca intr-o mantie pe care o vrem protectoare dar nici nu banuim cat de fragila ii este tesatura.