PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for April, 2012

Minimal

Uneori putinul inseamna mult. Uneori nimicul inseamna totul. Pentru fiinte invatate cu abundenta putinul nu inseamna mare lucru. Am uitat ce inseamna simplitatea, am uitat sa apreciem lucrurile simple. E vremea opulentei, a incarcaturilor fara rost, mesajul se pierde in amanunte lipsite de rost si sens. Ne complicam de cele mai multe ori in mod inutil, rezultatele sunt efemere si futile. Astfel incercam sa ascundem, cu arabescuri interminabile, lipsa de continut. Goliciunea enuntului. Lipsa de idee sau de gandire din spatele unei idei.

Minimal nu inseamna putin. Minimal e un indemn la visare, e un exercitiu de imaginatie. E locul de unde gandurile pot incepe sa zboare. Minimal nu inseamna simplu. E complexitatea gandurilor, multitudinea trairilor, e descatusare de energii creatoare. E locul in care trebuie sa ne intoarcem cand ne simtim apasati de prea-plin, de derizoriu si prost gust. Este vorba de rafinare discreta, reducere la absolut trecand prin absurdul cotidian.

E timpul sa incercam sa ajungem la esenta. Sa decantam imaginea, gandul, visul. E timpul unui frumos simplu. E timpul sa ne gadim ca alcatuirile simple sunt complexe prin amprenta ce o lasa asupra noastra. E timpul sa ne intoarcem la noi, cu sfiala si iubire.


Partizan cu Artan care e dusman

Ieri m-am intalnit din nou cu baietii de la Partizan pentru un shoting frugal. Adica scurt si la obiect. Incercand sa facem ca totul sa fie Per-fect! Si cu o umbra de mister. Pentru ca oile placide privesc nutretul… Cu multa pofta. Si becul trebuie sa stea aprins. De ce? Pentru ca noi il iubim. Si iubim Partizan. Nu se poate altfel. Chiar daca Artan e dusman. Si vrea Mercedes. De fapt toti vrem Mercedes. Si eu vreau Mercedes. De ce? Pentru ca fata mea este model. Dar ei nu ii iau Mercedes, pentru ca ar fi banal.

Ii iubesc pe baieti. Pe unii din ei din 84. Sunt misto. Adrian zis si Artan e un baiat tare bun. Si Razvan e de treaba. Chiar daca sta in Suedia. Sunt cu suflet mare. De treaba. Baieti buni. Si astia noi sunt buni. Din Sibiu. Acolo se face un salam bun. Si un festival de teatru. SI unul de jazz. Salam si jazz, cum ar veni. Dar sa revenim la Partizan. Sunt tari. Cei mai tari. Sunt mari. Artan e Everestul rock-ului romanesc. Se stie. Pe fiul meu il cheama Luca. Pentru ca a avut 14 ani. SI ii place de golani. Si mie Partizan. Si lumina disco. Misto.

LATER EDIT! De aici puteti descarca “Drumul spre lumina”


De la metafizica la alchimie

Frumusetea tine de fiinta. Fiinta se enunta in mod multiplu, spunea Aristotel. E ideea ce sta la baza metafizicii. Culmea e ca in asta sta enuntul unitar al fiintei, in multitudinea de manifestari. Suntem buni, dar suntem si rai, uneori oameni de langa noi care par ingeri sunt manati de ganduri negre, cateodata ne dam seama ca nu nutrim sentimente prea frumoase si delicate fata de cei din jur, parem calmi dar nu intotdeauna. Pana la urma e vorba de echilibrul starilor si puterea de control personala. Poate frumusetea inseamna echilibru.

Regasim in toate religiile ideea de echilibru, intotdeauna am fost preocupati de aflarea echilibrului, de intrarea in starea de gratie. Si asa ajungem de la metafizica la alchimie. O protostiinta (sa-i zicem asa) mai importanta din punct de vedere al efectelor avute asupra fiintei decat scopurile mercantile care se pot insinua la prima vedere. Nu cautarea aurului in nisip era scopul ci gasirea elixirului vietii, transformarea omului, fiintei deci, in spirit pur. Un spirit echilibrat, desigur. In asta consta puritatea. Si ce poate fi mai frumos decat un spirit pur, nu-i asa?

 


Fraza fotografica 14

Totul era rotund, calm si plutea o ceata linistita ce filtra lumina soarelui in marginea serii, visele oamenilor si respiratia padurii. Era linistea dinaintea intunericului cand totul capata o stralucire aparte. Departe de tot si de toate, uitat la marginea unui camp nesfarsit, inverzit de primavara. Era odata, era demult, era nu mai stiu cand.


Fashion TEN photo session

Nu am mai scris de mult pe blog dar am avut mult de lucru si in plus, recunosc, sunt cam lenes la scris, in plus nici nu am avut timp sa imi pun gandurile in ordine. Dar prilejul de a scrie despre prima mea sedinta foto cu Alin Galatescu nu trebuia ratata. Intamplarea face sa il cunosc pe Alin din scoala generala, chiar ne miram ca ne cunoastem de vreo 35 de ani, am colaborat la diverse proiecte, inclusiv la Fashion Wednesday (eveniment de moda pe care il realizam acum vreo 3 ani si pe care il voi relua in curand, dar despre asta intr-un post viitor) si totusi e prima oara cand colaboram intr-o sesiune foto.

Ideea ii apartine lui Alin, Fashion TEN dorindu-se a fi o platforma de prezentare a tinerilor designeri dar si a modelelor, stilistilor si nu in ultimul rand a fotografilor. Editia la care am lucrat impreuna este a doua, prima avand-o ca invitat pe Roxana Enache.De data aceasta echipa a fost numeroasa si munca o placere. Designeri: Ioana Ciolacu / La Chatterie / Sandra Galan / Tulipe Nero / Luiza Racovita / Alexandra Abraham / Simona Semen. Pantofi – Il PASSO. Modele : Florentina si Michela (One). Hair & Make’up : OKSANA Salon. In articolul de fata prezint doar cateva fotografii din timpul sesiunii, urmand ca pe viitor sa prezint si fotografiile finale.


Probleme si solutii

Daca ai o problema incerci sa gasesti o solutie pentru a o rezolva. De multe ori se ivesc persoane dispuse sa iti ofere solutii. De cele mai multe ori problema este creata artificial. De tine sau de cei din jur. Societatea noastra, pana la urma, se bazeaza pe crearea de probleme pentru a gasi apoi solutii. Trebuie sa ne mentinem intr-un fel sau altul activi. Noi ne cream problemele fara sa vrem. Ne dam seama ca avem o problema cu mult dupa ce ne-am creat-o. Uneori ne dam seama atat de tarziu ca noi am creat problema incat uitam de fapt de unde a pornit totul. In clipa aceea dam vina pe altii. Problema vine de undeva de afara, nu din noi. Suntem mai linistiti, nu avem o problema reala ci e una venita de nu se stie unde. Suntem mincinosi cu noi insine, caci daca problema nu ne-o cauzam singuri e mai usor de suportat.  De multe ori sunt probleme false. Problemele false ne fac sa parem agitati si ocupati. Cautam solutii reale la probleme false. Viata insasi e incurcata, complicata si plina de probleme. Unele le-am rezolvat. Sau cel putin asa credem. Dar mai sunt multe altele ce asteapta sa fie solutionate. Unele nici macar nu au aparut. Dar le asteptam. Stim ca o sa vina. Negresit. Ne-am obisnuit cu asta.

Suntem cautatori de solutii. Unii mai experimentati, altii mai putin. La fel cream si probleme. Unele mai simple altele mai complicate. Ne cream problemele noastre, dar cream probleme si celor din jur. Marino spunea ca “eseistul incearca sa dea o solutie, nu o impune, nici n-o dogmatizeaza. Doar o propune. El ridica o problema, punandu-se pe sine si pe altii la incercare. Isbuteste si incita adevarul“. Suntem toti niste mici eseisti. Ne dam cu parerea fiind preocupati de probleme. O problema odata rezolvata, adevarul iese la iveala. Dar oare avem nevoie de adevar? Oare acela e adevarul? Uite, asta e o alta problema.