PHOTO GRAPHIC BLOG

Interviuri inutile 1

Rep: Buna ziua. Am dori sa va luam un interviu.
Palicaru: sa inteleg ca ar trebui sa va dau un interviu…
– Daca doriti, bineinteles!
– In general nu imi place sa dau nimic, prefer sa primesc. Dar daca vreti neaparat sa il luati, asta e, probabil ca sunt un om slab. Cedez usor.
– Deci cum va numiti?
– Este necesar numele meu pentru buna desfasurare a interviului?
– Ca sa stie cititorii nostrii cu cine au placerea…
– Nu stiu daca va fi o placere reala, dar de dragul informatiei, da… ma numesc Palicaru.
– Incantat de cunostinta, domnule Palicaru. Incep cu o formula standard cu ce va ocupati?
– Nu stiu daca aceasta formula standard e binevenita, dar asta e problema dvs. Nu sunt un tip ocupat, nu imi place sa ma ocup. Dar in general nu reusesc. Ma ocup uneori de diverse treburi.
– Vroiam sa spun din ce va asigurati mijloacele de trai?
– Nu am un scop anume si deci nu am mijloace. Traiul pentru mine este o pura intamplare. Imi place sa ma las in voia sortii.
– Soarta joaca un rol important in viata dumneavoastra, carevasazica…
– In viata mea nu prea exista jocuri. Jocurile au fost facute. Soarta se joaca cu mine dar eu ma opun acestui joc.
– Sunteti un jucator dumneavoastra insiva…
– Am jucat la Loto ca la un joc al sortii..
– Cu ce rezultate?
– Rezultate neglijabile, soarta mi-a fost potrivnica. In general multa lume e impotriva mea.
– De ce credeti asta?
– Asa imi place sa cred. Altfel ar fi totul mult prea simplu.
– Va plac lucrurile complicate?
– Nu imi plac complicatiile, dar viata e un labirint al carui iesire nu vreau sa o gasesc.
– De ce?
– Pentru ca iesirea din labirint e indubitabil moartea, ceea ce in viziunea mea inseamna un esec.
– Sunteti un om resemnat…
– Poate putin morbid, lucrurile legate de final ma atrag stiind ca oricum acolo ajungem toti. Sunt atras de moarte si de infinit, dar doar ca notiuni, nu vreau sa le cunosc indeaproape.
– Domnule Palicaru, discutia cu dvs. devine interesanta…
– Vi se pare?
– Da, desigur…
– Mie totusi imi pare rau ca imi luati interviul, simt clar ca imi luati ceva…
– Adica cum?
– Adica parca luati ceva din mine, nu e suficient?
– Pana la urma asta inseamna un interviu, sper ca nu v-am creat o senzatie de neplacere…
– Neplacere?… nu stiu ce sa spun, placerile mele sunt mici si limitate, ca urmare nici nu am mari neplaceri. Sunt de parere ca daca iti doresti multe ajungi in final sa pierzi enorm. Deci nu doresc placeri si astfel nu imi creez neplaceri.
– Si totusi simtiti o neplacere ca va iau acest interviu…
– E doar o mica neplacere, daca va aduceti aminte, eu nu doream sa va ofer acest interviu.
– Da, aveti dreptate… o alta intrebare…
– Ascult cu atentie…

– Sunteti casatorit?
– Este acest lucru relevant pentru interviul dvs? sau mai bine spus pentru cititorii dvs…
– Cred ca face parte din construirea dvs. ca personaj…
– Sa inteleg ca incercati sa creati o poveste pe seama mea… nu, nu sunt casatorit si ma consider un personaj singuratic. Asta poate fi un element de constructie a mea ca personaj. Nu sunt casatorit dar imi plac fluturii.
– Ce legatura vedeti intre casatorie, practic viata alaturi de o femeie si fluturi. Se compenseaza cumva?
– Nu cred ca exista o legatura, poate doar faptul ca fluturii sunt niste fiinte efemere.
– Considerati casatoria efemera?
– Consider relatiile in general efemere, relatiile cu femeile sunt in plus diafane, o alta asemanare cu fluturii.
– Aveti probleme in relatiile cu femeile?
– Consider aceasta intrebare oarecum deplasata, nu am mentionat ca as avea probleme, dar probabil stiti si dumneavoastra ca o relatie este o constructie delicata. In plus femeile sunt greu de inteles. Din ceea ce am citit si am experimentat pe cont propriu, nimeni nu le-a inteles pana acum.
– Poate dvs. sunteti un neinteles.
– Nu, nu cred, latura mea feminina nu e pregananta. Sunt un barbat simplu. Dar asta nu inseamna ca nu ma atrag femeile complexe. Probabil explicatia e atractia contrariilor.
– Poate incercat sa compensati simplitatea dvs. cu complicatiile unei relatii cu o femeie complexa.
– Se poate si asta, nu m-am gandit. Asa cum va spuneam sunt un barbat simplu.
– Mie mi se pare ca nu este chiar asa, dimpotriva…
– Inca o dovada ca aparentele inseala. Va inselati, ma cunosc de mult timp.
– Sunteti un introvertit?
– Nu stiu daca sunt introvertit sau extrovertit, tot ceea ce stiu este ca ma las greu convertit.
– Aveti planuri de viitor, va doriti ceva anume?
– Nu sunt un tip planificat, am incercat sa imi fac planuri dar de multe ori am uitat ceea ce imi planificasem. Cand mi-am adus aminte era prea tarziu. Cat despre dorinte, imi doresc doar lucruri mici si nesemnificative. Asa am in permanenta senzatia de implinire si satisfactie. Sunt un tip multumit.
– Pentru ca sunteti usor de multumit, nu aveti mari asteptari…
– Da, viata e pentru mine o sursa permanenta de mici satisfactii. Sunt multumit, am tot ce imi doresc atat timp cat nu imi doresc nimic.
– Domnule Palicaru, va multumim pentru timpul acordat, sper ca cititorii nostrii vor aprecia sinceritatea dumneavoastra.
– Cu placere, nu pot aprecia reactia cititorilor dvs. atat timp cat nu ii cunosc, dar probabil ca sunt persoane care au timp de pierdut. Cred ca am sa incep sa citesc si eu publicatia dvs, am suficient timp.

dan portfolio

One response

  1. Virginia

    Palicaru… Un tip care simte viaţa simplu si liber…! 🙂

    11/05/2012 at 7:28 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s