PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for June, 2012

Fraza fotografica 16

In general fotografia furnizeaza evidente. Ceva despre care am auzit dar ne indoim devine indubitabil in clipa in care vezi fotografia. O fotografie reprezinta o dovada neindoielnica, de netagaduit. Si totusi in fotografia mea incerc sa nasc lumi ireale, dand nastere indoielii. Procedeul e exact invers. Incerc, prin interpretarea realitatii, folosind imaginatia mea sa nasc intrebari. Indoieli. Ganduri despre cum ar fi daca?…

dan portfolio


Ce s-a mai intamplat in ultima perioada

Pai in primul rand s-a intamplat ( si inca se mai intampla) o mare caldura, o arsita care te lipseste de elan si chef si asta a fost definitoriu pentru perioada asta. De aici decurge lipsa de inspiratie si de voiosie care cred ca e generalizata. Toata lumea se gandeste la vacante si la locuri unde sa stea intinsi la mai mult sau mai putina umbra si sa nu faca nimic. Nici eu nu sunt mai prejos, recunosc. Cu toata caldura asta naucitoare, de care m-am dezobisnuit in ultimii ani (la Lisabona sunt 24-25 de grade acum, ce frumos trebuie sa fie) am avut mult de alergat, de la o galerie la alta de la un shooting la altul.

Asa ca in perioada asta am avut prima sedinta foto pentru PLAYBOY, pe o zi torida si mult mai luminoasa decat ar fi trebuit, o sedinta foto pentru creatoarea de moda Gabriela Perianu si al ei brand Les Filles D’ailleurs care se pregatea intens pentru expozitia de pret-a-porter de la Paris si unde am avut ocazia sa colaborez din nou cu One Models si a lor “modela”Michela. Ba mai mult, de make up s-a ocupat Mirela Vescan cu multa gratie chiar daca era ziua ei. Si ca tot am vorbit de make up, la sedinta foto Playboy am intalnit doi tineri talentati si seriosi (ceea ce e mare lucru in ziua de azi) : Liana Dumitru si Alexandru Trusca.

Alte noutati ar mai fi ca cine isi doreste sa achizitioneze lucrari de-ale mele in editie limitata o poate face de saptamana viitoare la Galeriile ARTMARK (mai precis din Art Shop-ul Dependent de Arta, din aceeasi locatie), unde mi-au fost selectionate cateva lucrari si de la galeria Nielsen Bainbridge din Dorobanti. Voi reveni pe larg despre asta intr-un post viitor. Acum am de lucru in continuare… iar afara e atat de cald…

dan portfolio


Suntem prizonieri

Suntem prizonieri, de tot felul. Prizonieri ai obisnuintelor si convenientelor, ai obiceiurilor mai bune sau mai rele, ai comoditatii sau placerii. Suntem prizonieri ai vechilor metehne, ai dorintelor mai mult sau mai putin ascunse, ai viciilor mai mult sau mai putin declarate. Suntem prizonierii societatii pe care noi am creat-o, ai casei noastre, ai familiei, suntem prizonieri noua insine. Suntem prizonierii muti dar privitori ai rezultatului actiunilor noastre, ni se intampla ceea ce trebuia iar noi am luat parte la asta fara sa ne dam seama. Am fost luati prizonieri de viata, pe viata, in clipa nasterii. Suntem inchisi in fiinta noastra, iar fiinta noastra, este inchisa alaturi de alte fiinte in societatea pe care am creat-o intr- o spirala asa-zis evolutiva. Ce e libertatea in cazul acesta? Nimic important, din viata nu scapi ca dintr-o inchisoare, decat daca inca mai crezi in viata de apoi si in raiul mantuitor. In care caz, riscam sa fim prizonieri pe veci in gradina Edenului.

dan portfolio


Nimic nou la Budapesta

Budapesta… Nu stiu de ce ma simt atit de legat de orasul asta, la fel ca de Paris, la Budapesta am fost doar de doua ori si nu am reusit sa il descopar cu adevarat, ma atrage orasul si imi doresc sa-l revad cat de curand, sa ma plimb pe stradutele cu case vechi, sa intru in galeriile de arta pe care nu am avut timp sa le cercetez pe indelete, sa umblu noaptea pe strazi fara nici o tinta. (fotografiile sunt facute in 2006 cu un aparat cu doar 4 Mpix, scue pentru calitatea imaginilor)

dan portfolio


Dinu Bodiciu la Avanpremiere

Nu am avut timp sa scriu in ultimul timp, dar am ramas dator cu cateva fotografii de la Gala Avanpremiere. Este vorba de colectia lui Dinu Bodiciu “Transient Bodies“. Toata lumea e inebunita de faptul ca Lady Gaga i-a purtat una din tinute, de asta se scrie peste tot. Parerea mea este ca acest fapt este mai putin important, Lady Gaga pana la urma nu este decat o facatura mediatica, o constructie derizorie de marketing, pe cand creatiile lui Dinu sunt adevarate, vii, pline de creativitate.

Se vede ca studiaza, cerceteaza si experimenteaza. Tocmai a obtinut un Master in Fashion la London College of Fashion. Isi ia treaba in serios, e pasionat si are toate atu-urile pentru succes in moda. Asa cum spuneam, avem nevoie de creatori care sa fie in stare de creatie. Dinu este si ii doresc mult succes. Priviti si admirati!

dan portfolio


Noaptea e intuneric

Noaptea e neagra, e grava si plina de liniste mormantala. Noaptea e clipa in care gandesti, in care crezi ca dormi dar esti treaza si visezi. Noaptea e frumoasa si trista in acelasi timp, noaptea e un mister ce nu merita sa incerci al deslusi. Noaptea e adanca si e intuneric, melancolica respiratie de o clipa. Noaptea e luminata doar de o lumina in orasul departe de noi. Si lumina aceea e uneori luna. Noaptea e in Lisabona.

Dar Lisabona e departe si noaptea e aici, in mine. Noapte buna si mai apoi, o buna dimineata.

 

dan portfolio


Senzatia unei dimineti portugheze

Era o dimineata insorita si totusi racoroasa, se simtea, de undeva de nicaieri, adiind o briza placuta ce risipea caldura soarelui. Murmurul orasului ce se trezea incetul cu incetul la viata, se auzea undeva departe, stins, abia banuit. Stateam cocotat pe balustrada de fier forjat si lemn al balconului unei case de pe o strada ingusta, linistita si parca ascunsa, departe de aglomeratie si de privirile trecatorilor, era strada mea, iar eu singurul care locuiam acolo, cel putin asa imi placea sa cred.

Totul era incremenit, dar privind mai atent am inceput sa observ: cismeaua casei de vis-à-vis ce picura globuri mari de apa argintata, in balconul din apropiere o pisica torcea alene in bataia soarelui, la fereastra larg deschisa din fata mea perdelele se agitau in bataia curentului, ca si cum o fantoma vesela incerca sa evadeze din intuneric si sa iasa la lumina. Era o forfota plina de liniste. Imi placea sa lenevesc, savurand cafeaua fara pic de zahar dar cu mult lapte, tolanit pe chaisselong-ul de lemn ce scartia la fiecare miscare, asa privind, pierdut in reverie.

In nemiscarea strazii, undeva, departe, inspre capatul ce dadea in piata de fructe, am zarit deodata o silueta, decupata fin in lumina, delicata si prelunga. Venea alene, in pas de plimbare, imbracata intr-o rochie de vara, lunga, de culoarea nisipului, bumbacul fin mulindu-se pe trupul sau, mingiindu-l. Nu ii puteam vedea fata, purta o palarie de pai, cu boruri largi si o panglica multicolora, ce ii dadea o nota nostima, jucausa iar privirile mi-au fost atrase la inceput de cosul plin de fructe pe care il balansa asa, ca in joaca, dar apoi privirile mi-au alunecat fara sa vreau spre unduirea soldurilor, date de pasul lent si aparent nepasator, desprins de realitate….ca o plutire. Era prima oara cand o vedeam, si aveam impresia ca s-a ratacit, dar mersul sau nepasator imi spunea ca nu era pentru prima oara pe aceasta strada, dar cum de nu o vazusem pina acum?…

S-a apropiat de casa de alaturi si am vazut-o scotind din cos o cheie veche ce parea uriasa, a descuiat usa de lemn albastra a casei de alaturi… nu-mi venea sa cred… statea alaturi? Priveam balconul in speranta ca va apare, dar am vazut doar pisica ce a intrat in casa intinzindu-se lenes. Oare acolo statea?… de cind?…cum?… de ce?… O mie de intrebari imi invadau gindurile, si simteam nelinistea cum ma cuprinde. Era inexplicabil…..ce speram de fapt?…sa o mai vad o clipa?….sa fiu sigur ca exista cu adevarat?…atit de aproape de mine?….un al saselea simt, imi spunea ca dintr-o clipa in alta va apare pe balconul de alaturi… stiam, nu stiu cum, dar stiam. Perdeaua s-a miscat… si a aparut… Avea in mina un mar verde proaspat, plin de stropi de apa si ii puteam vedea chipul, ochii rotunzi, inocenti, buzele conturate si senzuale. S-a tolanit in fotoliul imens de paie, si-a ridicat un picior desfacind bareta sandalei cu toc inalt, mingiindu-si glezna subtire si delicata. Pisica a reaparut, frecindu-se de piciorul sau si torcind. Ridicand picioarele pe fotoliu a luat de pe masuta de alaturi o carte, a inceput sa citeasca muscind din cind in cind din mar. Rochia i-a alunecat usor, despicatura adanca  lasand sa apara un picior prelung si delicat, pina aproape de sold, bronzat, ars de privirea indiscreta a soarelui, cu pielea fina si catifelata. Incremenisem… Nu ma miscam de teama de a nu rupe vraja, mi-era teama ca daca voi misca va fugi inauntru… iar eu nu ma mai saturam privind-o…

dan portfolio