PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for August, 2012

Intr-un final

young lady portrait

young lady portrait

Gata, atat am avut de spus. Nici macar nu era important, dar trebuia sa o spun. Inainte de a te invita la dans. Dansezi, nu? Daca nu dansezi inseamna ca am chemat degeaba marea orchestra din Berlin. Vroiam sa interpreteze pentru prima oara simfonia desertaciunii din mine, am compus-o aseara in graba crezand ca nu ma voi mai trezi. Nu ma dezamagi, sunt putini oameni care au dansat pe un ritm simfonic. E 4 dimineata, ora perfecta pentru dansuri delicate, orasul doarme si doar cativa balerini sunt treji.

la lumiere

Te-ai gandit vreodata ca vei dansa cu mine in pustiul din noi? Zambesti si arati asa bine cu trandafirul prins deasupra urechii, nici nu iti pot spune cat de bine ma simt. Daca te intorci cu spatele la mine voi avea curajul sa te ating si sa iti soptesc: esti frumoasa! Dar mai bine nu, nu vreau sa ma dau de gol, sunt un om slab in fata ta. Chiar si in spatele tau…

neon

Auzi? E un sunet diafan, o chitara trist se aude undeva departe, in noi… imi simt interiorul o taverna plina de betivi si de fum cu miros pestilential de bere si rom. O taverna inchisa inainte de inceputul secolului asta inutil care traieste din amintiri precare. Maini ma inconjoara si nu stiu ale cui sunt, nici macar nu ma intereseaza, poate sunt mainile mele, habar nu am, nu imi dau seama caci am ochii inchisi. Sunt inlantuit si nu am puterea sa deschid ochii sa vad de cine sunt inconjurat. Mi-e teama poate sa vad ca sunt doar eu, imprejurul meu. De ce nu te pot avea, de ce nu ma poti avea, de ce nu ma pot avea? Sunt al nimanui si nu sunt nici macar al meu. Dar tu? A cui esti? Doamne ce frumos suna chitara in noaptea asta!

nudity


Inexplicata

Gata. Despre ce vorbeam? Ah, da… am crezut in tine, dar nu sunt multe de spus, mi-ai zambit si in clipa aceea m-am simtit pacalit, culmea e ca mi-a placut. Te priveam cum te epilezi si mi-am dat seama de superioritatea ta asupra animalului din mine. Nu la asta ma asteptam. Nu vroiam sa stiu cat de inferior iti sunt ca personalitate distincta. E pur si simplu inmormantarea spiritului meu decazut in umbra ta. In umbra inserarii.

Ce cale ciudata am strabatut pana am realizat cat de delicat e echilibrul din interiorul meu! Am crescut mare, suficient de mare ca sa observ ca deasupra capului ingerilor e un cerc auriu desenat stangaci de pictori mincinosi. Spune asta si prietenilor tai si mai spune-le ca la magazinul din colt au reducere la produse de baza: zahar, ulei si faina. Lumea e mai frumoasa acum, nu? Mie imi pare totusi sumbra, poate din cauza ochelarilor intunecati pe care ii port. Sunt pregatit de lupta cu soarele nemilos, chiar si in timpul noptii.

Mi-ai spus ca vrei sa te razbuni dar am aflat ca nu ai nici un prieten. Nu cred ca te poti razbuna pe cineva daca nu ai prieteni. Daca nu ai prieteni nu existi. Daca nu existi nu are rost sa te razbuni. Hai mai bine sa bem o bere, sa ne imprietenim si apoi te poti razbuna. Eu o sa depun marturie ca iti sunt prieten si ca razbunarea ta e bine-venita. Hei! Vorbim despre ura aici, iubito! Te rog sa nu o confuzi cu iubirea. Credeai ca asta nu se poate intampla? Aici, chiar aici? Intre soare si luna, intre soare si nori, intre vant si trupul tau dezgolit? Se poate, caci toate se schimba, chiar daca nu crezi.

Da, totusi toate se schimba, asa cum se schimba culorile semaforului din coltul strazii noastre. Schimbarea e normala? e naturala? intreaba mica aluna dezgolita ce o prinzi intre dintii tai delicati. Si ea era tare o data. Acum e mica, neajutorata si gustoasa, o mesteci cu pofta.


Nemarginire tacuta

O patura groasa mi-a acoperit sufletul si acum mi-e cald si bine. Am invatat sa ma feresc de vant si sa ma feresc de accidente. Sunt atent, foarte atent. Nu mi-e frig si nu mi-e nici cald, nu am nevoie de nimeni sa ma incalzeasca, e prea tarziu pentru a ma vaicari. Daca pana acum nu am stiut ce sa fac cu mine, de-acum inainte e deja prea tarziu.

Imi place cum suna chitara, departe si totusi aproape, o simt vibrand, ii simt corzile zbarnaind. Simt si vantul, vibratia sufletelor de langa mine si fosnetul frunzelor, dar parca totusi chitara suna mai bine. Nu sunt sigur, dar niciodata nu am fost caracterizat de o prea mare siguranta.

A inceput sa ploua acum vreo 2-3 ani, mi-aduc aminte senzatia. Picaturi alunecau pe trupul meu si norii ma stergeau asa cum antrenorul isi sterge boxerul favorit. Pe atunci ploua cu spume, nesfarsit si nelinistit. Acum nu mai ploua deloc, ca si cum Dumnezeu a uitat sa mai planga. Apropo, de ce Dumnezeu plange mai mult in zona ecuatoriala si nu plange aproape deloc in desert? Cred ca e oarecum discriminatoriu din parte lui. Glumeam! Nu cred in Dumnezeu si cu atat mai putin nu cred ca plange peste noi. Un tip asa important sigur ar avea o batista. De aceea nici nu il astept pe Isus. Daca Dumnezeu nu exista, este clar ca Isus e doar fiul unei inventii inutile.

Nu citesc nici Biblia, e plina de povesti despre oameni pe care nu i-am cunoscut. Dar totul s-ar putea intampla odata, stiu asta pentru ca lucrurile se repeta.  Daca a plouat o data va mai ploua inca o data. Daca a nins odata va mai ninge odata. Daca m-ai sarutat o data o vei mai face inca o data. Daca am plans, voi plange din nou.


Nu am nici un titlu pentru asta…

Sunt confuz si difuz. Sunt cunoscut si strain, nu am nevoie de adapost, sunt tipul ala de om care nu se preda, sau macar se lasa cu greu inlantuit. Am fost urmarit de nenumarate ori si am scapat dintr-o multime de capcane, de multe ori era sa fiu prins si chiar am fost tentat sa ma predau. Dar am reusit sa trec peste slabiciuni de moment si sa raman cel care sunt cu adevarat. Sunt un strain si tu sti asta cel mai bine. Sunt strainul de langa tine si de langa ceilalti care sunt pe langa mine, strainul de langa ceilalti care sunt pe langa noi. Nu incerca sa ma intelegi, nici eu nu pot, e usa deschisa si totusi nimeni nu are curajul sa patrunda in intunericul din mine. E mai bine asa, crede-ma. Nu am secrete, dar adevarul e greu de suportat.

Poate maine vom construi un pod intre noi, dar azi inca nu s-a terminat si nu am chef sa grabesc timpul. Timpul trece si nu se mai intoarce, de ce l-as grabi? Ma sperie faptul ca nu se mai intoarce, si sti si tu ca nu se mai intoarce, nu? Amandoi stim asta, dar doar eu ma tem. Ma tem pentru ca sunt mai batran si am pierdut deja destul de mult timp.

Probabil ca iti par sentimental sau emotional si nu stiu daca intelegi ce vreau sa iti spun. Daca ma vrei sunt aici, daca nu… sunt departe, nici nu mai conteaza unde, sunt fericit, dar stiu ca asta nu te mai intereseaza. Mi-e bine sa fiu departe, desi nu stiu daca in cazul in care as fi pe undeva pe aproape mi-ar fi rau, atat timp cat nu ai un punct de referinta nici nu mai conteaza unde esti.

Azi dimineata ai venit la mine si mi-ai zambit chinuit, eram adormit si totusi am putut sa citesc pe chipul tau ca nu iti era bine, e trist ca dimineata nu e aceeasi lumina ca la apus, nu-i asa? Apoi ziua a curs usor pe langa noi, ne-a spalat si am inceput sa stralucim in lumina, usor topiti de caldura amiezii. Dupa asta a venit timpul ca soarele sa alunece pe trupurile noastre spre cealalta parte a lumii. Tu sti ca sunt un tip cumsecade, de aceea am zambit la apus. La varsta mea obisnuiesti sa saluti soarele cand pleca cu speranta ca maine il vei reintalni. De aceea am strans pumnul pe manerul scaunului. Totusi era o inclestare inutila, nimic nu te poate retine in fata mortii.

Acum seara e deplina si imi beau tainul de vin cu gesturi ample si inutile. Vinul e rece si simt ca cineva ma filmeaza, gesturile mele devin elaborate si stangace ca intr-un film porno din anii 70. Actorul sunt doar eu si nu imi dau seama cum de a sperat regizorul intr-o pelicula reusita. Ma simt elegant si ieftin in acelasi timp, ca si cum as fi fost undeva de unde nu trebuia sa ma intorc. M-am imbracat frumos pentru o ocazie pe care nu o asteptam. Ai fost vreodata imbracat in costum la strand? Cam asa ma simt. Batran si fara rost, nimerit acolo unde nu trebuia sa ajung niciodata. Si totusi astept un sarut ca si cum ar fi o izbavire, ca si cum l-as merita. Dar nu trebuie sa iti spun tie asta. Tu sti draga mea ca nu vreau sa te impresionez ci doar sa iti relatez adevarul. Iar adevarul e doar in mine. Eu sunt adevarul. La revedere!


Crezul

eu cred in puritatea cuvintelor
regasite dupa indelungi cautari
si cred in cuvinte rostite in cercuri,
eu cred in atingeri pierdute-n uitare
si-n durerea zborului frint uneori.

eu cred in caderea zeilor nostri,
si cred ca nimic nu e, totusi pierdut,
eu cred ca miine e ziua ce vine
si cred ca ieri deja a trecut.

eu cred ca astazi totul e bine,
si cred ca am totul, desi am pierdut,
eu cred in tine, in mine, in doi,
si cred in tipul de oameni ca noi.

eu cred suficient de multe, dar,
cred ca totul depinde de sine,
eu cred destul si asta e bine,
si cred ca toate, nu-s in zadar…