PHOTO GRAPHIC BLOG

Beatrice Portinari – Muse Descompuse Project

PAG4

Incep de astazi prezentarea lucrarilor din proiectul Muse Descompuse. Voi prezenta lucrarile care sunt expuse in cadrul expozitiei de la Sarroglia Art Lounge Gallery (str. Vasile Lascar nr. 59) pana la sfarsitul lunii martie. Daca ajungeti acolo, astept cu drag parerile voastre, aici pe blog.

PAG8

Asa cum am mai spus, proiectul porneste de la ideea de muza, de sursa si suport al inspiratiei artistului. Am pornit de la fascinantele povesti ale muzelor ce i-au inspirat pe Dante, Petrarca si Boccaccio, iar azi va prezint muza ce l-a inspirat pe Dante Aligheri (1265-1321), Beatrice Portinari. Dante a intalnit-o pe Beatrice prima ora la varsta de 9 ani iar acea intalnire a nascut practic, asa cum spunea Dante, flacara visarii si a poeziei in el: „Mi-a apărut înveşmântată într-o culoare simplă şi demnă, încinsă şi împodobită în chipul în care-i şedea bine vârstei ei…”. Ea este cea care a inflacarat imaginatia viitorului poet, o lumina care a dainuit toata viata poetului. Dante a mai intalnit-o doar de doua ori in viata pe Beatrice, care a murit de tanara casatorita fiind cu un batran bancher. Aceasta iubire platonica a avut drept chezasie un legamant al poetului cu sine insusi, legământ de a scrie despre ea lucruri care n-au mai fost scrise vreodată despre o femeie. Frumusetea acestei relatii poet – muza sta chiar in faptul ca, in realitate, Beatrice nu l-a cunoscut pe Dante. Relatia Dante-Beatrice a existat doar in sufletul si imaginatia poetului. Practic, Dante a fost indragostit de dragoste. Beatrice a nascut in el un sentiment pur si inaltator si pana la urma, ii datoram Divina Comedie.

PAG7

Sonetul XXVI

Atât de nobilă şi-atât de sfântă
apare doamna-mi când din mers salută
că limba, tremurând, rămâne mută
şi ochii, de vederea ei, se încântă.

Ea trece şi, simţindu-se plăcută,
tristeţi şi umilinţe o-nveşmânt
şi pare că din ceruri, pe pământ
spre-a-ntruchipa minuni ar fi căzut.

PAG6

Aratăse-n cereasca ei lumină
atâtor ochi, şi-inimă strecoară
un dulce balsam neştiut simţirii;

şi parcă de chipu-i palid zboară
prea limpede spirit al iubirii
şoptind oricărei inimi : „Suspiră”.

PAG5E quando ella fosse presso d’alcuno, tanta onestà giugnea nel cuore di quello, che non ardia di levare gli occhi, nè di rispondere al suo saluto . (Şi când ea era aproape de cineva, atâta sfinţenie pătrundea în sufletul acestuia, că nu cuteza să ridice ochii, şi nici să-i răspundă la salut).

PAG3ch’ogne lingua deven, tremando, muta / e li occhi no l’ardiscon di guardare” ( că limba, tremurând, rămâne mută / si ochii, de vederea ei, se-ncântă)

pag2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s