PHOTO GRAPHIC BLOG

Fragment dintr-un articol despre “Muse Descompuse”

Am avut placerea si totodata onoarea de a cunoaste, in perioada mea portugheza, un mare om de cultura. Este vorba de cel ce a fost întaiul director al ICR Lisabona și ministru consilier pe langa Ambasada Romaniei din Portugalia, Virgil Mihaiu. Scriitor, jazzolog și diplomat, profesor de estetica jazzului, poliglot, promotor cultural, performer de jazz-poetry, Virgil Mihaiu a fost pentru aproape 3 ani de zile, calauza mea culturala in mediul artistic lusitan. Mi-a fost alaturi la cea mai importanta expozitie pe care am avut-o in Lisabona si mi-a facut surpriza de a scrie cateva randuri despre lucrarile mele intr-un articol mai amplu ce trateaza arta fotografica romaneasca. Articolul a vazut lumina tiparului in revista Cultura, numarul 20 din iunie 2013, cu titlul: “Artisti fotografi romani din trei generatii in expozitii recente”. Acestal a cuprins si recenzii de la expozitiile artistilor Iosif Kiraly si Irina Dumitrascu Magurean.

virgil

Inchei aceasta mica introducere cu multumirile mele si va las sa parcurgeti randurile scrise de Virgil Mihaiu: “… in cazul lui Dan St. Andrei, avem de-a face cu o viziune mai curand melancolic-sentimentala asupra istoriei culturale. Expozitia sa de la Sarroglia Art Lounge Gallery din Bucuresti a stat sub semnul poeticului titlu “Muse Descompuse”. Procedee tehnice de ultima ora sunt puse de artist in serviciul unui conceptualism retro, revalorizand rolul femeii-muza din perspectiva sensibilitatii actuale. Fiecare exponat e prelucrat cu migala de artisan,  mai curand in spirit pictural decat fotografic. Ca atare, lucrarile au aspectul unor palimpseste ce aglutineaza stravechi facsimile, manuscrise, ilustratii, prelungite/interspersate asemenea unor tatuaje (altminteri, atat de in voga printre tinerii secolului 21) peste corpurile si fetele femeilor idealizate.

expo5

Majuscule incetosate, extrase din cine stie ce incunabule, evoca muzele tutelare, Beatrice, Laura, Maria- inspiratoarele geniilor literaturii italo-universale Dante, Petrarca, Boccaccio. Investigatia misterelor creatiei se ingemaneaza, la Dan St. Andrei, cu revalorizarea hedonismului, dar agentul catalitic ramane “das Ewig – Weibliche”– etern femininul, conceptualizat de Goethe. Nu e de mirare ca, de la detaliile vestimentare atent studiate, pana la atitudinile in care sunt surprinse cele trei modele – Georgiana Lupu, Madalina Bogeanu si Alina Simota-, peste aceste gratioase creatiuni (sau re-inventii) erotice pluteste o influenta botticeliana.

PAG7

Preocuparea lui Dan St. Andrei pentru explorarea fotografic-picturala a femeii mi se paruse evidenta inca de la vizitarea primei  sale expozitii din Portugalia, in vara anului 2011, la prestigioasa Galerie Colorida, situata pe Rua Costa do Castelo, in imediata vecinatate a Fortaretei Sao Jorge ce domina Lisabona. Atunci avu loc una din cele mai animate fieste inaugurale din istoria cosmopolitei galerii coordonate de excelentii curatori Rosemary Estheter si Roberto Moreira (originari din Sao Paulo/Brazilia). Comentariul scris de Moreira cu acea ocazie mi se pare elocvent si pentru evolutia ulterioara “a artistului roman care amplifica realitatea, prin frangerea limitelor bidimensionale ale fotografiei, si o transporta spre emotional. Dan St. Andrei resusciteaza amintiri, relicve ale trecutului recent, al caror mixaj il trasnporta pe observator in alta imagine. O materialitate ce se construieste prin adaugarea meticuloasa de noi elemente. Figurile isi pierd claritatea, dar castiga in semnificatie, emana magie”. Printre exponatele cele mai atractive se numarau si secvente din spectacolul “Eu, Rodin”, regizat de Mihai Maniutiu, cu Constantin Chiriac in rolul titular, in tandem cu dansatoarea belgiana Esther Cloet, ce realiza un adevarat tur de forta coreografic, admirabil transfigurat in imagini de catre Dan. St Andrei.

pag16

De altfel infatigabilul fotograf bucurestean – caruia ii place sa isi denumeasca lucrarile plurigrafii in loc de fotografii – anvizajeaza alte proiecte de interes, intre care un album literar – fotografic consacrat aceleiasi obsesive teme a Muzelor. Mai multe se pot afla de pe www.danandrei.com.

pag12

2 responses

  1. Frumoase rânduri a scris Virgil Mihaiu! Și da, îi dau perfectă dreptate: lucările tale chiar sunt ca niște palimpseste. Așa le-am perceput și eu întotdeauna și nu încetez să mă minunez cât de frumos se rescriu de fiecare dată!

    09/09/2013 at 1:34 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s