PHOTO GRAPHIC BLOG

Archive for March, 2015

Despre treceri efemere

Lumea e nebuna si totul se invarte haotic. Timpul trece, se scurge printre degetele noastre rasfirate, suntem depasiti si ancronici. Traim in viteza, traim fara rost si profunzime, ne strecuram si alunecam printre bolovanii fiecarei zi ce trece inexorabil, inutil si fara sens. Stiam asta de mult, viata e minunata doar daca sti sa o traiesti cu adevarat. Iar asta se invata. Cu greu, cu efort, cu timpul. Sunt aici inca de la inceputuri. Au trecut ani peste mine si ma bucur sa pot spune asta. Totul este atat de simplu, atat de clar. Sunt aici inca de la inceputuri si de atunci am banuit ca viata e doar o trecere. Sunt in trecere si sunt atent. Incerc sa inteleg, sa simt, sa diger. Dar am sa trec. Cu sau fara folos, ma trec. Sunt doar in trecere. Pasind pe ici – colo, aiurea, fara vreo tinta anume strabat viata. Si ma las strabatut de ea.

artnude1

Am fost la o tiganca sa-mi ghiceasca-n ghioc norocul si sorocul… a cazut orbita la pamant, nemiscata cu ochii beliti si cu un ranjet pe buzele vinetii. Sunt aici ca sa fiu, inexplicabil si implacabil, am fost, vad si voi pleca. Am ratat o gramada de ocazii, am pierdut o multime de clipe importante, mi-a fost mai simplu sa stau intins privind rasaritul si risipindu-ma in frumuseti efemere. Nu am nevoie de probe si dovezi ale trecerii mele, stiu ca ma fost acolo, ca sunt aici si voi fi dincolo. Acum sunt aici de mult, de la inceputuri. Vezi tu, totul e atat de simplu, doar sa fi un pic atent la ce se mai intampla in jurul tau. Prezent, azi, aici, acum. Amintirile ajung la cimitir inaintea noastra. Uitam inainte de a fi uitati, amintirile se pierd inaintea noastra. Stiu ca unii dintre voi nu inteleg asta, sunteti prea tineri. Eu am vazut timpul trecand si am simtit scurgerea orelor intr-o clepsidra in care nsispul imi ajungea pana la gat.

artnude3

E cineva pe aici? Ma asculti? Nu ma intelege gresit nu ma plang, nici nu as avea de ce. Careva spunea odata, demult, ca suntem pe aici ca sa depunem marturie. O marturie vie a treceri de nicaieri catre niciunde. Marturia noastra nu are valabilitate intr-un univers infinit. Se pierde, transpare, dispare. Dar suntem aici, de ce? Nepasatori, indiferenti, aparent fericiti, cu surasul diminetilor tarzii pe buze si o oarecare nostalgie in privire. Suntem aici, de ce nu? Oricum vom ajunge cu totii in Rai, unde altundeva am putea ajunge dupa trecerea noastra pe aici?

artnude2


Luam totul de-a gata

city_colors2

NU avem prea multe alternative. Poate niciodata nu am avut prea multe alternative dar cred ca pana acum nu eram atat de constienti de asta. Grabim ritmul vietii, accelaram la maximum, devenim fara sa vrem superficiali, sarim peste detalii aparent inutile sau peste etape pe care le cosideram nesemnificative pe moment, suntem agitati si aglomerati, avem prea multe pe cap si rezolvam prea putine, suntem obositi, sastisiti, plictisiti, depasiti. Vrem mai mult decat putem si decat suntem in stare sa realizam. Nu avem limita ci doar idealuri, telurile ne sunt din ce in ce mai inalte,  nu ne masuram puterile ci doar incercam sa ne auto-depasim. E o lume ce devine din ce in ce mai competitionala, suntem din ce in ce mai multi candidati pe aceleasi locuri.

city_colors

Traim din farame, pe bucati, nu ne mai dedicam timpul nimanui, nici macar noua, devenim din ce in ce mai superficiali, falsi, de nerecunoscut. Suntem fabricati de noi si mai mult de altii, suntem manipulati si prea usor increzatori, credem in idoli falsi pe care tot noi i-am creat sau macar am participat la procesul de creatie. Te reprezinta cu adevarat ceea ce vezi, ceea ce traiesti, ceea ce vezi la televizor sau aiurea? Te recunosti in oglinda? Esti tu, asa cum te imaginai si te visai acum 5, 10, 20 sau chiar 30 de ani? Suntem manipulati si ne place, manipulatorii sunt de proasta calitate dar nici noi nu incercam in vreun fel sa devenim mai luminati. Luam totul de-a gata, nu mai trecem prin filtrul gandirii, avem opinii, pe care le sustine cu vehementa, dar nu mai sunt ale noastre. Le-am luat de undeva, dar suntem atat de aglomerati de informatie si de superficiali, incat nici nu mai stim de unde avem aceste opinii. Dar credem in ele. Pentru ca nu mai avem in ce sa credem altceva. Sursele de informatii, fie ele bune sau rele sunt atat de multe incat avem nevoie de o baza solida de cunostinte si un sistem de valori bine elaborat pentru a discerne calitatea lor. Din nefericire ne complacem in mediocritate. Nu ne mai obosim. Suntem suficienti.

monotonal

Camus spunea ca „O societate bazata pe productie este doar productiva, nu si creativa.” Ei bine, nu stiu daca societatea noastra mai e bazata pe productie, cred ca ne bazam mai mult pe consum. Nu stim cine produce, probabil pe undeva, printr-un catun chinezesc, noi doar consumam. La fel precum lenesul de sub pom asteptan sa pice para malaiata. Intreband doar daca muieti is posmagii. Nefacand nici un efort. Nici fizic nici, mai ales, intelectual. Creierul nostru coplesit de oferte inutile ce predispun la lene se atrofiaza incet-incet. Ne pierdem imaginatia si libertatea de a gandi. Luam totul de-a gata, strambam un pic din nas, dar in cele din urma ne complacem in noroiul moale al gandirii prefabricate.

Suntem tristi in adancuri. Inodori, incolori, transparenti si efemeri, fara trup metafizic, cu sufletul atrofiat, nimic personal, nimic original, fara acel ceva special si altfel, nu mai suntem noi, nu mai stim cine suntem si nici macar nu ne intereseaza, ne multumim cu nimicul, luam totul de-a gata.

love_sign