PHOTO GRAPHIC BLOG

CULINARY

Food Photography 1

IMG_7428

Toata lumea face fotografii prin restaurante la farfuriile ce ii entuziasmeaza, e o moda ce tinde sa devina manie, peste tot vezi doar fotografii ce duc cu gandul la Pantagruel si la poftele-i netarmurite. De aici putem trage concluzia ca toata lumea se pricepe la a fotgrafia o friptura in sange sau o salata asortata. Putem, dar nu e chiar asa. Fotografia de mancare, food photography, e un gen de fotografie pretentios, care de obicei presupune instalarea unui studio la fata locului, respectiv in restaurant, pentru ca de obicei e vorba de mai multe feluri de mancare si totul trebuie sa fie proaspat si bine aranjat. Asta inseamna sa te deplasezi cu lumini, fundaluri, suporturi si stative, props-uri, accesorii si tot ce iti poate folosi in timpul unei sedinte foto.

IMG_7218

In cazul food photography, alaturi de asezarea luminilor (lucru care este cel important in cazul oricaror fotografii) partea de food styling are o importanta covarsitoare. Privitorul nu trebuie inselat, ar fi penibil sa vezi o farfurie perfecta si apetisanta si sa primesti o portie banala dintr-o chestie care nu are nici o legatura cu imaginea din reclama. E clar ca asta inseamna ca a doua oara clientul nu mai calca prin restaurantul respectiv. Deci este vorba de un tip de fotografie care ar trebui sa fie onest. Dar in acelasi timp trebuie sa scoata tot ce e mai bun din farfurie. Culorile trebuie sa respecte realitatea, iar pentru asta lumina trebuie sa creeze jocul perfect, la prelucrarea fotografiilor trebuie avut in vedere originala culoare a preparatelor. Grija mare trebuie avuta in special in cazul detaliilor, farfuriile sa fie curate si fara urme de sosuri sau mirodenii, asezarea in farfurie trebuie facuta armonios, sa puna in vedere elementele importante si sa dea cat mai multa informatie, dintr-o singura privire. Este o compozitie in cele din urma, in care elementul vizual trebuie sa fie un stimul real al consumatorului si care trebuie sa respecte legile clasice ale culorilor, volumelor si ritmului unei imagini.

IMG_7324

In general clientii solicita abordari clasice, imagini frontale si aparent banale, de aceea nu e rau sa ne jucam cu amplasarea luminilor si acamerei, sa cautam unghiuri noi si pozitii inedite care sa dea un plus de interes si contrast fata de alte imagini de gen. E adevarat ca in Romania proprietarii de restaurante sunt putin interesati sa aiba fotografii de calitate, nu inteleg ca pana la urma asta vand in primul rand, o imagine, asta te atrage prima oara, apoi vine gustul E vorba de dragoste la prima vedere, am vazut, mi-a placut, comand si sper sa imi si placa. Prima impresie conteaza, mai ales cand oferta este atat de mare si variata.

IMG_7252

Fotografiile prezentate in articolul de azi sunt specifice bucatariei bio/naturale, cu multe legume si fructe, de aceea am ales un fundal simplu, alb, care sa dea ideea de curatenie si puritate si care sa puna in evidenta cat mai mult prospetimea produselor. In articolul urmator voi reveni cu cateva fotografii de cocktailuri si bauturi calde tot pe baza de produse naturale.

dan portfolio


O mica aparitie editoriala

E tare placut sa vezi lucruri facute de tine, idei care te framanta sau te pasioneaza si in cele din urma sa le vezi realizate. Acum vreo luna priveam mirat printurile lucrarilor mele care au fost expuse la expozitia de la Cluj si senzatia e cu totul alta in clipa in care vezi lucrarea la dimensiunile ei reale, asa cum ai gandit-o, reala, materiala si nu pe un monitor, fie el cat de performant ar fi. (Apropo de asta, recomand calduros firma care a realizat printurile, cred ca ofera cele mai bune servicii din Romania, adresate fotografilor profesionisti, AME Design si multumiri Marcel).

 book

Acum am ocazia sa rasfoiesc prima carte la care am colaborat si care a aparut aici, in Portugalia. Din nou a fost vorba de o colaborare, lucrurile bune nu pot iesi decat in echipa, am simtit ca intr-adevar impreuna putem reusi sa ducem la bun sfarsit orice proiect. E clar, cand pui suflet si nu ai gand decat ca vrei sa faci o treaba serioasa si frumoasa, lucrurile nu pot iesi decat bine. Contributia mea a fost in realizarea unor fotografii in studio si bineinteles conceptul artistic si grafic al cartii.

 

Cartea, care a fost tiparita in 10.000 de exemplare, are un format micut de 16×20 cm, 100 de pagini, dar capata eleganta prin copertile cartonate frumos, prin paginarea aerisita si fotografiile cu un iz usor romantic.

Si cum sa nu fie o nota romantica cand este vorba de cafea? Da, caci despre asta e vorba in carte ( CAFE – momentos de paixao), despre istoria si traditia cafelei in Portugalia, despre tabieturile portughezilor legate de cafea, un adevarat cult national aici (asemanator cu cel al italienilor sau grecilor), despre cafenele vechi de peste o suta de ani, martore a atator schimbari in istoria unei tari si bineinteles despre retete inedite care au in compozitia lor, ce altceva decat, pretioasa boaba de cafea.

 

Pentru ca am promis ca o data pe saptamana voi prezenta o reteta culinara, iata cea mai buna ocazie de a ma tine de cuvant, voi prezenta o reteta care este in carte si e foarte simpla, perfect adaptata sezonului si caldurilor de afara.

Este vorba de un cocktail racoros care are la baza smantana, branza dulce de vaca si fructele uscate, insotite bineinteles de cafea.

Ingredientele necesare pentru patru portii sunt: 250 de grame de smantana dulce (eventual mascarpone, pe care il folosesc de obicei la prepararea deliciosului Tiramisu), 250 de grame de branza de vaci, foarte fina, 250 de grame de iaurt, 2 expresso scurte de cafea, miez de nuca de cocos ras, seminte de susan, migdale rase in feliute delicate si subtiri plus zahar brun, daca vreti sa indulciti nitel compozitia.

Se amesteca smantana cu branza pana se obtine o pasta omogena si fina iar in timpul acestei operatii puneti la cuptor susanul, migadalele rase si miezul de nuca de cocos, lasati-le putin gustand din cand in cand ( altfel ce farmec ar mai avea) pana sunteti satisfacut de gust. Nu trebuie lasate prea mult, asa ca aveti grija! Iaurtul amestecati-l bine cu cele doua cescute de cafea expresso si adaugati eventual zaharul brun, daca beti cafeaua fara zahar, nu folositi nici acum. La crema de branza si smantana amestecati si nuca de cocos.

 

Cam asta ar fi tot procesul de preparare, trebuie sa recunoasteti ca nu e complicat deloc, tot ce mai avem de facut este pregatirea de servire. Luam niste pahare simple si frumoase, asezam mai intai un strat gros de smantana cu branza, apoi un strat de juma’ de centimentru de susan apoi turnam cu grija iaurtul cu cafea. Deasupra presaram din belsug migdalele rase. Nu e complicat deloc, nu-i asa? In plus puteti folosi propria imaginatie, utilizand si stafide in compozitia cremei de branza cu samntana, esenta de rom in iaurt si asa mai departe. Mie nu imi ramane decat sa va urez pofta buna si o zi placuta in continuare.


Cooking is… love!

vegetables

vegetablesDa, ador sa gatesc si am redescoperit asta, dupa multi ani de inactivitate in domeniu. Eram anul trecut intr-o vacanta ceva mai lunga prin Florida, gazduit fiind de un bun amic holtei, cand vizitand un nou restaurant mi-am dat seama ca dezamagirea unei cine poate fi alinata cu remedii proprii. Mi-am amintit ca am gatit ani la rand si intotdeauna am fost multumit de ce a iesit si ca e pacat, mai ales in lumea asta alienata si agitata, sa nu ma ocup de mine si de cei din jur cu dragoste si gust bun.

Ma incanta placerea alchimica a amestecarii aromelor, fragezimea aluatului care ti se strecoara printre degete, moliciunea carnii proaspete, aroma condimentelor venite din locuri indepartate si nestiute, dar si asprimea patrunjelului din gradina casei sau gustul iute si rotund al usturoiului autohton (da, recunosc spasit ca urasc usturoiul chinezesc, iute si cu iz artificial). Nu am o orientare anume in cele gastronomice, nu ma gandesc nici la preparate vegetariene, nici cusher, nici lipsite de grasimi, ma bucur de fiecare gust si aroma, cred ca baza unei alimentatii sanatoase sta in cumpatare, putem manca orice, dar cate un pic, savurand deliciul unei mancari cu grija si atentie.

cooking

Imi plac combinatiile aparent neasteptate, gusturile noi si diferite de ceea ce stiam, imi place sa descopar noi valente in cine stie ce leguma aparent banala.

Dar mai presus de placerea jocului cu aromele si gustul, ma bucura peste masura, reactia mesenilor, a celor ce gusta si ma privesc zambind, fac ochii mari si nu pot spune decat: E incredibil, ce bun si gustos, nu imi vine sa cred ca tu ai facut asta, acum, aici!

De aceea, din cand in cand, alaturi de invitatii mei la masa, am sa va invit si pe voi sa va faceti o parere, daca nu gustand, mcar privind si citind. Iar pe mine o sa va rog sa ma credeti pe cuvant, asupra gustului.

Cred ca deja v-am trezit curiozitatea si fiind prima data cand scriu despre arta culinara, am sa va prezint ceva usor, de vara.

choux a la creme de sardines

Ei bine, este vorba de Choux a la Creme de Sardines, un preparat usor, delicios, de vara torida, domolitaa doar de briza marii si de un vin rece, bineinteles. Noi in Romania avem destul de triste amintiri cu sardelele astea, despre care e vorba in propozitie, eu cel putin imi aduc aminte conservele de Socra, sardine rusesti, pe care le mancam seara, destul de sastisit, cu lamaie, de fapt cu suc de lamaie si ala procurat pe sub mana. Apropo de fructe exotice, eu unul am regretat toata copilaria ca nu suntem o tara bananiera, macar puteam culege banane, anans si nuci de cocos de pe marginea drumului.

Spre deosebire de Romania, care desi avea o flota de pescuit respectabila, a reusit Basescu sa ne scape de ea, in Portugalia sardinele fac parte din traditie dar si din cotidian. La orice pas intalnesti cate un mic restaurant de cartier, unde iti e servita jumatatea de duzina de sardine perpelite pe gratar, odihnindu-se pe felii de paine proaspata, numai bune de infulecat.sardines

E clar insa ca, pentru o astfel de reteta adusa la rangul de delicatesa, nu am folosit clasicele sardine la gratar portugheze, ci doua cutii de sardele in ulei de masline, fara piele si oase, deh, o reteta pentru persoane cu obrazul subtire.

Frugal antreu mi-am pus in minte azi! Gogosele aurii, va jur, stiu cum se fac, nici nu mi-ar fi greu sa le coc in cuptorul minunat, pana se fac aurii si fragede ca niste painite pentru pitici din poveste, dar pe caldura asta am preferat sa le cumpar gata facute, de la un magazin de incredere, unde stiu eu, ca totul e facut cu grija si indemanare. Asta e prima problema pe care am rezolvat-o si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel, daca nu vreti sa va incingeti in zilele astea si asa fierbinti, nu de alta, dar plaja e aproape doar de casa mea si marea nu va poate racorii.

lemon tree

Desfac cu grija cele doua conserve si zaresc lucirea stinsa, de argint imbatranit in sertare, a celor 5 sardele asezate incrucisat in fiecare cutiuta, mustind de ulei galben si greu din maslina mica si plina de aroma soarelui. Da, miroase a peste, dar miroase inebunitor de bine, poate un pic prea greu dar de aceea avem lamai, eu unul cel putin, am cateva puse deoparte dintr-o vizita undeva inspre centrul tarii la un om cu placerea naturii si care m-a omenit cu niste lamai cum nu cred ca ati gasit vreodata prin alimentara. Nu am crezut ca poate fi asa diferit gustul unui fruct pe care il consideram banal, nu am crezut ca gustul acru poate avea atatea nuante.

creme de sardines

Intr-un vas rotund, ca o pereche de palme facute caus, nu cumva sa se piarda ceva din pretiosul continut, am rasturnat sardinele si am stors pe indelete si apasat o lamaie, pornind totodata expresorul de cafea.

Inainte  de a incepe sa strivesc meticulos continutul castronasului, am macinat ceva piper negru, am presarat un pic de ierburi de Provence si niste Perejol Salsa uscat, adica patrunjel de-al nostru, ca sa nu credeti ca fac figuri. Intre timp era gata si un expresso scurt, foarte scurt, exact cum beau pe aici soferii de autobuz la cap de linie intre doua curse, si l-am turnat, asa fierbinte, sa inmoiae bulgarasul de unt pe care l-am aruncat intre sardine.

caffee

Acum o sa spuneti ca sunt nebun, ca poate eram nervos si in loc sa beau cafeaua am incercat sa reinviu sardinele cu taria ei, ca poate mi-a tremurat mana si am varsat-o fara sa vreau… ei bine nu, am facut-o intentionat si asta nu in ciuda voastra ci pentru ca am constatat ca aroma cafelei aduce un plus de nuante placute sardinei cand ajung sa se odihneasca in cerul palatin. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, incercati si voi si poate o sa va placa. Mie asa imi place si nu vreau sa aud discutii!

Mie mi-e o pofta de mor, cand simt mirosul cremei si nu rezist sa nu rup un colt de paine pe care sa intind cu varful cutitului un pic… e buna!…e buna rau!

Gogoselele, chiflele, gogosicile sau chiflutele, cum vreti voi sa le spuneti, le-am taiat pe din doua, cam cum aratau pe vremuri numerele extrase la loteria nationala cand ma enervam ca nu am castigat, si asteapta cuminti sa fie umplute.

choux

Inainte de asta insa, pentru ca sunt un tip descurcaret, am scos din frigider borcanul cu castraveciori murati, obtinut prin contrabanda de la un magazin ucrainean stiut numai de mine, castraveciori din aia murati in saramura, cu marar si usturoi, cu crengute de cires sa nu dea pe dinafara, exact asa cum punea tata muraturile toamna, Dumnezeu sa i ierte, ca era un om tare bun. Trei castraveciori, nu mai mult, sunt suficienti, taiati in cubulete mici, atat de mici incat doar piticii Albei ca Zapada ar putea juca babaroasele cu ele, vin amestecate cu crema minunata, inainte de a fi implantata in guguloaiele aurii.

choux a la creme de sardines

Pai cam asta e tot, sa nu imi ziceti ca a fost complicat si ca nu v-ati fi descurcat. Adica asta a fost partea mai grea. Ca pe urma mai trebuie doar sa le rostuim frumos pe un platou, asa ca sa deschida apetitul, daca ar mai fi fost nevoie si picuram un pic de sos de otet balsamic, infigand in culmea rotunda o crenguta de basilicum, in semn de victorie.

Acum, daca v-ati luat dupa mine, nu imi mai ramane decat sa va urez pofta buna si sa va promit ca data viitoare cand am sa vorbesc despre mancare am sa o fac mai pe scurt, ca sa nu va plictisesc.

choux a la creme de sardines