PHOTO GRAPHIC BLOG

THINK AGAIN

Incercari ratate

nite

Am incercat sa nu ranesc pe nimeni dar asta e destul de dificil cand te joci printre cuvinte taioase. Cuvintele, ca si lumina sunt uneori patrunzatoare.

Am incercat sa nu creez probleme nimanui dar nu e simplu deloc atunci cand nu te pricepi la matematica. Nici macar la fizica nu ma descurc prea bine.

Am incercat sa nu deranjez pe nimeni doar ca e aproape imposibil cand esti dezordonat si aiurit. Uita-te la cuvintele mele, vei intelege.

O concluzie insa, se desprinde: cand esti dezordonat in joaca nevinovata a cuvintelor si pe deasupra nu te pricepi nici la matematica, trebuie sa te astepti la reposuri.


ART7 o platforma culturala pentru Romania

site7

Nu am mai scris de mult pe blog, nu pentru ca nu as avea ce sa scriu ci dimpotriva, se intampla prea multe si nu mai prididesc, pur si simplu nu am mai avut timp sa scriu. Promit insa ca voi reveni curand cu articole, noutati, pareri, ganduri si comentarii.

Scriu totusi azi, aici, pentru ca vreau sa va anunt un eveniment important. Ieri s-a lansat in mod oficial o platforma culturala complexa si absolut necesara in tara noastra  > ART7. Un loc in care va puteti intalni cu arta si artisti, literatura si scriitori, teatru si actori sau regizori, cultura si oameni de cultura. O promisiune si o speranta. De care toti aveam nevoie.

De ce ART7? Iata raspunsul initiatorilor: “Platformă culturală – sună pretenţios, nu? Să simplificăm lucrurile, să le facem mai prietenoase. Despre asta ar fi vorba, de fapt. O agendă, o revistă, un radio. Şi mulţi oameni implicaţi, din zone diverse, cu perspective pestriţe. art7 e un proiect gândit de mult. Copt la temperatură mică. Un feed inspiraţional, atât cu importuri, dar mai ales cu descoperiri locale, dar şi reflexiv, uneori, pentru că fără tonuri personale, scriem şi citim degeaba. Radio cu muzică din toate colţurile. Dar şi o revistă pe care încă o pregătim, o schiţăm cu atenţie. Arbitrar. Argumentat. Articulat. Aranjat. Artizanal. art7.”

ad_art7

Deasemenea, imi face placere sa anunt aici ca in fiecare saptamana va astept lunea la ora 11.00, pentru un dialog alaturi de invitatii mei la emisiunea “Atelier Creativ”, locul unde vom cunoaste oameni pentru care imaginatia e un stil de viata. Un proiect in care sunt mandru sa fiu parte si care ma face sa cred ca totusi exista speranta in tara mea.

Si nu in ultimul rand,  astept parerile voastre!

artwork1


Lucrarile expuse in expozitia de la Mogosoaia

EXPO1112

Astazi va prezint (in special celor care nu au vizitata pana acum expozitia) lucrarile expuse la Mogosoaia. Amplasarea este structurata pe proiecte, astfel in zona de intrare / receptie sunt lucrari din seria “Landscape of my life”, in prima sala din seria “Mytopia”, urmeaza un hol ce face legatura intre “Mytopia” si “Les mouvements sont toujours libre”, un mic spatiu in care sunt amplasate lucrari de dimensiuni mici (30×30 cm) din seria “Dizzy colours” si urmeaza penultima sala in care sunt prezentate lucrari mai noi din seriile “Ephemera” si “Curious Sea Creatures”. In ultima si ceam mai mare dintre sali se afla lucrari din mai multe proiectedar as vrea sa va atrag atentia unei serii de “Etudes”, studii premergatoare proiectelor si un loc de reflectie, cel putin asa mi-l imaginez eu. Inchei aici scurta prezentare aducandu-va aminte ca expozitia de la Palatul Mogosoaia este deschisa pana pe data de 3 iunie si bineinteles, sunteti invitatii mei. Astept ecouri!

fotografii realizate de Luca Achim


Expozitie de fotografie de arta / comunicat de presa

 Avem deosebita plăcere de a va invită la vernisajul expoziției de fotografie de artă: “Visions” semnată de artistul vizual Dan St. Andrei, ce va avea loc în data de 9 mai orele 16.00 în incinta Complexului Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia. Eveniment dedicat Zilei Europei, organizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în Romania.

In deschidere, un concert de jazz cu sextetul vocal Blue Noise si un cocktail in incheiere.

dan_andrei_expo

Despre expozitia “Visions”

Departe de a specula efectul facil, fotografia semnată Dan St. Andrei suprapune elemente din instrumentarul imagistic urban, reușind să redea, cu mare finețe, complexitatea universului nostru cotidian. Mytopia, ciclul pentru care l-am invitat să expună la Palat, scoate din ramă rețele insolite: câte cadre, tot atâtea idei, ca într-o splendidă radiografie neuronală.

Dansul, surprins în atributele sale esențiale, își etalează generos dinamica, în virtutea convingerii că mișcările sunt întotdeauna libere. Flamboyant, copios, oranjul se revarsă în cascade, din ramă în ramă, creând un efect de domino, în care diafanul își joacă partea sa.

Lumina cernută de nori din multiplele peisaje ale propriei vieți, prilejuiește artistului reiterarea  călătoriilor sale, plasate într-un areal și într-un spațiu nederminate, deși noi știm că sunt din Miami, Lisabona, Paris, Veneția, sau București. Fiecare imagine a acestui ciclu, este un strop de grație, surprins cu abilitate, cu un ochi bine antrenat și un declic ferm.

Discretele sale ferestre indiscrete sunt doar alte filtre, prin care Dan St. Andrei ne constrânge să percepem propria sa realitate, care nu are nimic crâncen, ca și cum ar fi decupat și păstrat numai lumina din spatele lor.

Aujourd’hui c’est la dernière fois este un exercițiu de stil, ce amintește de lungile după-amieze din filmele Noului Val Francez, din tinerețea noastră petrecută în proximitatea ideatică a lui Jean – Luc Godard și Francois Truffaut. Nu este nimic de făcut, totul este etalare, așteptare, adulmecare, vânare a imaginii, cum vor fi stat la pândă marii regizori înșiși.

Expoziția Viziuni este cea mai îndrăzneață propunere a mea pentru spațiul dedicat expozițiilor temporare la Palat. Este un experiment pe care îl asum estetic și pe care sper ca publicul nostru, poate ceva mai conformist, să-l valideze.

Mădălina Mirea, curator / mai 2015

Despre Dan St. Andrei

Dan Andrei este art director, fotograf și pictor, specializat în fotografie de artă și graphic design, locuiește, pentru moment, în București / România.

 După 20 de ani de creație publicitară, s-a dedicat integral activității artistice, ca fotograf și pictor, bazându-se pe o cultură vizuală extinsă și mijloace de expresie ce variaza de la fotografie la artele digitale. Pune un accent special pe teme legate de  portret, oniric și abstract. Intotdeauna incearca sa fie original și surprinzător in abordarea artistică.

 Prin amestecul tuturor elementelor de creativitate Dan St. Andrei gaseste modalitati noi și interesante de a comunica.

  danandrei.com

Partenerii acestui eveniment:

Centrul Cultural Palatele Brancovenesti, Primaria Municipiului Bucuresti, Canon Romania, Medlife, Metaxa, Evian, Mouton Cadet, Nespresso, Cofetaria Krantz, Digital Advertising, Eurocom, Graphis Advertising, The Hair, Dadi Consulting, Creative Corporation

invitatie_expo_electro


Ok, sa vorbim despre fotografie

balet30

Fotografia s-a schimbat, asta o simte oricine, fie ca este un fotograf profesionist, amator sau doar intamplator. Toata lumea face fotografii, toata lumea imortalizeaza clipa. Ne agitam cu telefoanele in mana sa retinem fiecare moment ce trece grabit pe langa noi. Facem o multime de fotografii fara sa ne mai uitam vreodata pe ele. Le facem pur si simplu, as spune din instinct, daca nu as sti ca instinctul se naste dupa o gramada de timp si experiente repetitive. Incercam sa umplem un gol, sa acumulam imagini ce tin locul sentimentelor, sa ne dovedim trecerea pe aici.

sufer

Intr-un fel fotografia isi indeplineste rolul de martor, de marturie personala, o notita mai mult sau mai putin utila. Fotografia e doar o metoda simpla, la indemana oricui in momentul de fata, de a memora clipa.Fotografia e reportaj, simpla metoda publicitara, exhibitionism planetar prin intermediul netului, e banala, facila, toti fac fotografii si de aceea se numesc fotografi.

Je_ne_m'intéresse_pas

Dar, pe langa toate acestea, fotografia mai e ceva. Din fericire, a mai ramas ceva ce nu este la indemana tuturor. Fotografia este o arta. Sau mai bine spus, este si o arta. Asa cum oricine poate desena pe marginea ziarului intr-o clipa de plictiseala, asa cum oricine poate canta nestingherit in baie sau sa isi scrijeleasca numele intr-un trunchi de copac, oricine poate face fotografie. Dar nu orice fotografie e o fotografie de arta. Adica o imagine cu valente estetice, care iti da de gandit, care te inspira si care trezeste o oarecare emotie in tine, adanc, poate fara sa iti dai seama.

IMG_5144

Fotografia este arta la fel ca pictura, sculptura, grafica sau ceramica, de exemplu. Diferenta, ca in cazul oricarei manifestari artistice, vine din ceea ce e in spatele demersului. Vine din cunoastere si cautare, din cultura vizuala si imaginatie, din introspectie si neliniste creatoare. A face arta e in primul rand o cautare, in tine ca artist si in cei din jur ca materie prima a operei de arta. O cautare a esentei si a sublimului ascuns, a cailor necunoscute (necunoscute sunt caile Domnului) si a drumurilor batatorite. E o incercare densa si departe de superficialitatea vietii cotidiene. E o Experienta. O experienta pe care daca reusesti sa o incerci macar pentru o clipa te marcheaza si te inlantuie pentru tot restul vietii. Te-ai gandit vreo clipa la toate astea cand ai luat in mana aparatul de fotografiat? Sau pensula, stiloul, dalta si orice alta unealta ce poate deveni creativa in mana ta? Gandeste-te la asta, voi reveni…

IMG_1204


Despre treceri efemere

Lumea e nebuna si totul se invarte haotic. Timpul trece, se scurge printre degetele noastre rasfirate, suntem depasiti si ancronici. Traim in viteza, traim fara rost si profunzime, ne strecuram si alunecam printre bolovanii fiecarei zi ce trece inexorabil, inutil si fara sens. Stiam asta de mult, viata e minunata doar daca sti sa o traiesti cu adevarat. Iar asta se invata. Cu greu, cu efort, cu timpul. Sunt aici inca de la inceputuri. Au trecut ani peste mine si ma bucur sa pot spune asta. Totul este atat de simplu, atat de clar. Sunt aici inca de la inceputuri si de atunci am banuit ca viata e doar o trecere. Sunt in trecere si sunt atent. Incerc sa inteleg, sa simt, sa diger. Dar am sa trec. Cu sau fara folos, ma trec. Sunt doar in trecere. Pasind pe ici – colo, aiurea, fara vreo tinta anume strabat viata. Si ma las strabatut de ea.

artnude1

Am fost la o tiganca sa-mi ghiceasca-n ghioc norocul si sorocul… a cazut orbita la pamant, nemiscata cu ochii beliti si cu un ranjet pe buzele vinetii. Sunt aici ca sa fiu, inexplicabil si implacabil, am fost, vad si voi pleca. Am ratat o gramada de ocazii, am pierdut o multime de clipe importante, mi-a fost mai simplu sa stau intins privind rasaritul si risipindu-ma in frumuseti efemere. Nu am nevoie de probe si dovezi ale trecerii mele, stiu ca ma fost acolo, ca sunt aici si voi fi dincolo. Acum sunt aici de mult, de la inceputuri. Vezi tu, totul e atat de simplu, doar sa fi un pic atent la ce se mai intampla in jurul tau. Prezent, azi, aici, acum. Amintirile ajung la cimitir inaintea noastra. Uitam inainte de a fi uitati, amintirile se pierd inaintea noastra. Stiu ca unii dintre voi nu inteleg asta, sunteti prea tineri. Eu am vazut timpul trecand si am simtit scurgerea orelor intr-o clepsidra in care nsispul imi ajungea pana la gat.

artnude3

E cineva pe aici? Ma asculti? Nu ma intelege gresit nu ma plang, nici nu as avea de ce. Careva spunea odata, demult, ca suntem pe aici ca sa depunem marturie. O marturie vie a treceri de nicaieri catre niciunde. Marturia noastra nu are valabilitate intr-un univers infinit. Se pierde, transpare, dispare. Dar suntem aici, de ce? Nepasatori, indiferenti, aparent fericiti, cu surasul diminetilor tarzii pe buze si o oarecare nostalgie in privire. Suntem aici, de ce nu? Oricum vom ajunge cu totii in Rai, unde altundeva am putea ajunge dupa trecerea noastra pe aici?

artnude2


Luam totul de-a gata

city_colors2

NU avem prea multe alternative. Poate niciodata nu am avut prea multe alternative dar cred ca pana acum nu eram atat de constienti de asta. Grabim ritmul vietii, accelaram la maximum, devenim fara sa vrem superficiali, sarim peste detalii aparent inutile sau peste etape pe care le cosideram nesemnificative pe moment, suntem agitati si aglomerati, avem prea multe pe cap si rezolvam prea putine, suntem obositi, sastisiti, plictisiti, depasiti. Vrem mai mult decat putem si decat suntem in stare sa realizam. Nu avem limita ci doar idealuri, telurile ne sunt din ce in ce mai inalte,  nu ne masuram puterile ci doar incercam sa ne auto-depasim. E o lume ce devine din ce in ce mai competitionala, suntem din ce in ce mai multi candidati pe aceleasi locuri.

city_colors

Traim din farame, pe bucati, nu ne mai dedicam timpul nimanui, nici macar noua, devenim din ce in ce mai superficiali, falsi, de nerecunoscut. Suntem fabricati de noi si mai mult de altii, suntem manipulati si prea usor increzatori, credem in idoli falsi pe care tot noi i-am creat sau macar am participat la procesul de creatie. Te reprezinta cu adevarat ceea ce vezi, ceea ce traiesti, ceea ce vezi la televizor sau aiurea? Te recunosti in oglinda? Esti tu, asa cum te imaginai si te visai acum 5, 10, 20 sau chiar 30 de ani? Suntem manipulati si ne place, manipulatorii sunt de proasta calitate dar nici noi nu incercam in vreun fel sa devenim mai luminati. Luam totul de-a gata, nu mai trecem prin filtrul gandirii, avem opinii, pe care le sustine cu vehementa, dar nu mai sunt ale noastre. Le-am luat de undeva, dar suntem atat de aglomerati de informatie si de superficiali, incat nici nu mai stim de unde avem aceste opinii. Dar credem in ele. Pentru ca nu mai avem in ce sa credem altceva. Sursele de informatii, fie ele bune sau rele sunt atat de multe incat avem nevoie de o baza solida de cunostinte si un sistem de valori bine elaborat pentru a discerne calitatea lor. Din nefericire ne complacem in mediocritate. Nu ne mai obosim. Suntem suficienti.

monotonal

Camus spunea ca „O societate bazata pe productie este doar productiva, nu si creativa.” Ei bine, nu stiu daca societatea noastra mai e bazata pe productie, cred ca ne bazam mai mult pe consum. Nu stim cine produce, probabil pe undeva, printr-un catun chinezesc, noi doar consumam. La fel precum lenesul de sub pom asteptan sa pice para malaiata. Intreband doar daca muieti is posmagii. Nefacand nici un efort. Nici fizic nici, mai ales, intelectual. Creierul nostru coplesit de oferte inutile ce predispun la lene se atrofiaza incet-incet. Ne pierdem imaginatia si libertatea de a gandi. Luam totul de-a gata, strambam un pic din nas, dar in cele din urma ne complacem in noroiul moale al gandirii prefabricate.

Suntem tristi in adancuri. Inodori, incolori, transparenti si efemeri, fara trup metafizic, cu sufletul atrofiat, nimic personal, nimic original, fara acel ceva special si altfel, nu mai suntem noi, nu mai stim cine suntem si nici macar nu ne intereseaza, ne multumim cu nimicul, luam totul de-a gata.

love_sign


Photo portrait – thoughts & tips

“A portrait! What could be more simple and more complex, more obvious and more profound.” —Charles Baudelaire

business_portrait1
I think that portrait photography is one of the most challenging forms of photography mostly because a photo that appears natural and show the subject’s personality takes patience and practice.
Portrait (photography or painting)is only about people. Think about the personality of your model and try to capture that in your images. Think that you write a story with your images about the person in it.
Avoid the mistake made by people that they are afraid to close enough to their subjects. Get closer. Like in any relation, you need to have a close intimacy with someone to really understand him or her.
Try natural light, remember that if there is light, you can photograph, and for a portrait shadows are the essence.

There are different types of portrait photography:

1. Traditional

business_portrait7
2. Environmental

fport191
3. Candid

beauty6
4. Glamor

bianca1
5. Lifestyle

bags
6. Surreal

musedescompuse
7. Conceptual

Fashionphoto12

8. Abstract

internudes


Ganduri nerostite

lonely2

Nu obisnuiesc sa retraiesc momente trecute, mi se pare desart si inutil. Dar in aceeasi masura, e drept, retraiesc senzatii. Par uitate si totusi uneori, revin la fel de puternice ca in clipa in care le-am simtit prima oara. E suficient sa ma asez pe spate cu ochii inchisi si buzele intredeschise simt arsura primei tigari, gustul si mirosul ei revin puternic in memorie, degeaba incerc sa regasesc senzatia asta in prezent, e irepetabila. La fel si primul sarut, intamplat acum vreo 35 de ani (uite asa reusesc si eu sa realizez ca timpul totusi trece) stangaci si sfios, fluture nascut pentru a zbura doar o clipa. O senzatie de gol si plutire inconstienta, o prabusire sfarsita, din fericire, intr-un culcus de pamant reavan si moale.

lonely3

Viata e formata din trairi banale printre care se regasesc uneori semne ce ne arata ca am mai si trait cu adevarat cateodata. Intamplarile ale caror senzatii ni le reamintim sunt de fapt punctele de referinta ale zilelor ce vor urma. Un punct de maxim odata atins (prima tigare, primul sarut, primul san dezgolit, primul cuvant soptit la ureche) nu este dacat o aruncare in banal a clipelor ce vor urma si o lupta continua pentru a depasi starea de letargie in care ne arunca cotidianul. Intotdeauna vrem mai mult, intotdeauna vrem altceva. Si incercam in fiecare zi sa traim clipe ale caror senzatii ni le vom reaminti toata viata.

lonely4

Constient sau nu, suntem in permanenta nemultumiti, ne dorim intotdeauna mai mult sau altceva, probabil veti spune ca asta e motorul societatii – progresul nu poate fi explicat altfel, si totusi uneori ne ajunge oboseala sau poate lehamitea. Traim cu dorinta ca momentele frumoase sa se repete si cu speranta ca vor fi depasite asteptarile noastre. De aceea suntem usor de dezarmat, e atat de simplu sa ne lasam coplesiti de asteptari neimplinite. Iar starea asta nu e doar a fiecaruia dintre noi. La asta se aduna senzatiile celui de alaturi, fie el partener, prieten, vecin sau pur si simplu cunostinta intamplatoare, suntem o suma a starilor celor din jur si asta e cea mai buna dovada ca nu suntem singuri pe lumea asta. Suntem tristi pentru ca traim intr-o lume trista, desi ma gandesc uneori ce fericiti am fi daca am trai intr-o lume fericita.

lonely1


La multi ani, Caetano Veloso!

Ieri a fost ziua lui Caetano Veloso, a implinit 72 de ani. Am avut ocazia sa il vad live intr-un concert acum cativa ani pe cand locuiam in Portugalia, dar de ascultat in ascultam de ani buni. Un exemplu tipic de artist genial, implicat in viata braziliana sub toate aspectele, un luptator pentru dreptate si democratie care a stiut sa se faca auzit si iubit prin melodii si versuri tandre dar uneori taioase. Caetano inseamna in primul rand iubire, fie ca este vorba de o femeie, un prieten, un oras, o tara sau chiar intreaga oemnire, Caetano inseamna pace si liniste interioara, inseamna Oceanul aparent linistit dar plin de tumult si pasiune in interior.

caetano1

Concertul la care am asista a avut loc in gradina palatului Maresalului de Pombal, la lumina facliilor. Lume eleganta, pe scaune pliante din lemn, perfect aliniate la lumina facliilor, in jur de 5000 de persoane in fata scenei impunatoare, dar goale, fara nici un element de decor, fara instrumente, pur si simplu goala, doar un microfon si un scaun pliant, de lemn, aidoma cu ale spectatorilor.

caetano

Apoi a aparut Caetano, micut, firav, delicat. Ceea ce a urmat e greu de descris in cuvinte, doua ore de Saudade, de melancolie si iubire, de visare si incantare. 5000 de oameni cantand cu lacrimi in ochi, zambind plini de aduceri aminte, de vise, impliniri sau neimpliniri – aduceri aminte. Singur in fata tutror ca o inima deschisa, pulsand in ritmul valurilor unui ocean imens, un ritm de bossa nova atat de natural incat am simtit ca exista in mine dintotdeauna. Si in mod sigur asa au simtit toti. Imaginile de mai jos nu sunt de buna calitate, dar vreau sa va ajut in a va imagina macar un pic atmosfera. Eu unul nu am mai trait asa ceva vreodata. La multi ani, Caetano, multumesc!