PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “Art

Flori / Flowers la Caminul Artei

From the earliest depictions, passing through Durer or Georgia O’Keeffe Poppies or Warhol’s colored minimal flowers motifs to the nowadays Adrian Ghenie’s Sunflowers, flowers, barren landscapes and close-up still lifes have become a part of the mythology and iconography of the artistic landscape, here and there, now and then, for poor and rich, stupid or smart. Eight ambitious Romanian artists, with different ages, different backgrounds, differents approaches, meet at “Caminul Artei ” for a collective exhibition a rebours. They mean to express the same old theme in a contemporary way, using whatever materials and techniques they choose. Their consensus is the idea of Flower and the deadline on the 24 th of February 2017. We invite all of you at Patricia Teodorescu, Andreea Albani, Eugen Raportoru, Dragos Bojin, Adrian Dica, Razvan Nastase, Daniel Rosca and Dan St Andrei’s exhibition until 2nd of March 2017.

Curator: Diana Andrei

De la primele reprezentari, trecand prin Durer sau macii lui Georgia O’Keeffe sau motivele florale minimale colorate ale lui Andy Warhol pana la deja celebrele flori ale soarelui ale lui Adrian Ghenie, florile, simplele peisaje si naturile statice au devenit parte din mitologia si iconografia reprezentarilor artistice, acum si atunci, aici si acolo, pentru oamenii saraci sau bogati, instruiti sau nu. Opt artisti romani ambitiosi, cu varste, experienta, abordari si stiluri diferite, se intalnesc la “Caminul Artei” pentru o expozitie colectiva work-in- progress à rebours, utilizand orice materiale si tehnici isi doresc, tinand cont doar de tema aleasa si deadline. Va invitam pe 24 februarie 2017 la vernisajul expozitiei artistilor Patricia Teodorescu, Andreea Albani, Eugen Raportoru, Dragos Bojin, Adrian Dica, Razvan Nastase, Daniel Rosca si Dan St Andrei.

flowers_fb


Incercari ratate

nite

Am incercat sa nu ranesc pe nimeni dar asta e destul de dificil cand te joci printre cuvinte taioase. Cuvintele, ca si lumina sunt uneori patrunzatoare.

Am incercat sa nu creez probleme nimanui dar nu e simplu deloc atunci cand nu te pricepi la matematica. Nici macar la fizica nu ma descurc prea bine.

Am incercat sa nu deranjez pe nimeni doar ca e aproape imposibil cand esti dezordonat si aiurit. Uita-te la cuvintele mele, vei intelege.

O concluzie insa, se desprinde: cand esti dezordonat in joaca nevinovata a cuvintelor si pe deasupra nu te pricepi nici la matematica, trebuie sa te astepti la reposuri.


Imagini de la expozitia grupului Quimeria

IMG_5387

Vernisajul primei expoziții a grupului Quimeria a avut loc vineri,15 ianuarie, ora 19.00 la Galeria de artă PHOTOTEQUE de la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel. QUIMERIA GRUP este asocierea a patru artiști – Dan St. Andrei (fotografie și grafică digitală), Ioan Medruț (sculptură și desen), Daniel Divrician, (pictură și grafică), Paul Țanicui (regie film și literatură), în intenția de a crea un context propice generării și punerii în aplicare a oricărei idei care se substituie principiului ”quimerizez, deci exist”.

IMG_5375

Au fost prezenti multi prieteni carora le multumim cu drag si pe care ii asteptam la evenimentul din Mai, pe care l-am schitat cu aceasta ocazie. Va vom tine la curent cu noutatile, pana atunci va prezint cateva fotografii de la eveniment.


Ok, sa vorbim despre fotografie

balet30

Fotografia s-a schimbat, asta o simte oricine, fie ca este un fotograf profesionist, amator sau doar intamplator. Toata lumea face fotografii, toata lumea imortalizeaza clipa. Ne agitam cu telefoanele in mana sa retinem fiecare moment ce trece grabit pe langa noi. Facem o multime de fotografii fara sa ne mai uitam vreodata pe ele. Le facem pur si simplu, as spune din instinct, daca nu as sti ca instinctul se naste dupa o gramada de timp si experiente repetitive. Incercam sa umplem un gol, sa acumulam imagini ce tin locul sentimentelor, sa ne dovedim trecerea pe aici.

sufer

Intr-un fel fotografia isi indeplineste rolul de martor, de marturie personala, o notita mai mult sau mai putin utila. Fotografia e doar o metoda simpla, la indemana oricui in momentul de fata, de a memora clipa.Fotografia e reportaj, simpla metoda publicitara, exhibitionism planetar prin intermediul netului, e banala, facila, toti fac fotografii si de aceea se numesc fotografi.

Je_ne_m'intéresse_pas

Dar, pe langa toate acestea, fotografia mai e ceva. Din fericire, a mai ramas ceva ce nu este la indemana tuturor. Fotografia este o arta. Sau mai bine spus, este si o arta. Asa cum oricine poate desena pe marginea ziarului intr-o clipa de plictiseala, asa cum oricine poate canta nestingherit in baie sau sa isi scrijeleasca numele intr-un trunchi de copac, oricine poate face fotografie. Dar nu orice fotografie e o fotografie de arta. Adica o imagine cu valente estetice, care iti da de gandit, care te inspira si care trezeste o oarecare emotie in tine, adanc, poate fara sa iti dai seama.

IMG_5144

Fotografia este arta la fel ca pictura, sculptura, grafica sau ceramica, de exemplu. Diferenta, ca in cazul oricarei manifestari artistice, vine din ceea ce e in spatele demersului. Vine din cunoastere si cautare, din cultura vizuala si imaginatie, din introspectie si neliniste creatoare. A face arta e in primul rand o cautare, in tine ca artist si in cei din jur ca materie prima a operei de arta. O cautare a esentei si a sublimului ascuns, a cailor necunoscute (necunoscute sunt caile Domnului) si a drumurilor batatorite. E o incercare densa si departe de superficialitatea vietii cotidiene. E o Experienta. O experienta pe care daca reusesti sa o incerci macar pentru o clipa te marcheaza si te inlantuie pentru tot restul vietii. Te-ai gandit vreo clipa la toate astea cand ai luat in mana aparatul de fotografiat? Sau pensula, stiloul, dalta si orice alta unealta ce poate deveni creativa in mana ta? Gandeste-te la asta, voi reveni…

IMG_1204


Algoritm creativ

papers, colors and feelings

papers, colors and feelings

Creatia trebuie sa se bazeze pe un concept (nu este o noutate, nu?) cel putin asa cred. De fapt cred ca este vorba de acelasi lucru pe care il incerc cu mine insumi.

papers, lights and memories

Incerc sa descopar un sistem de identificare a valorilor, a conceptelor (sau poate preceptelor?!?) care pot da baza de plecare in identificarea solutiei optime. Cam asa ceva ar trebui sa identific si in cautarea mea interioara, in incercarea de a gasi solutii de adaptare la mediul extern, prin utilizarea unui algoritm creativ. Imi place ideea asta!

papers, shadows and pleasure


Paulo Arraiano / Street Art and more

paulo arraiano

paulo arraiano

Astazi imi face placere sa va prezint un artist pe care l-am cunoscut acum ceva timp si care m-a impresionat cu stilul lui coerent si deosebit de alti artisti din zona graffitti. Paulo Arraiano este nascut in 1977 in Lisabona si locuieste in Cascais, la cativa pasi de vechea mea locuinta, am avut ocazia sa il intalnesc la o petrecere unde fusese invitat sa decoreze un spatiu neconventional. Un tip foarte discret si usor introvertit, Paulo a expus de-a lungul timpului in numeroase locatii, incepand cu Lisabona, apoi New York, Londra, Los Angeles, Miami, Amsterdam, Tokio, s.a.

paulo arraiano

Se remarca prin stilul fluid si organic, cromatica neasteptata si imbinari inedite. Atat ca graffer cat si ca art director si illustrator a avut ocazia sa lucreze pentru numerosi si importanti clienti dintre care cred ca nu ar fi rau sa amintesc: Musicbox, Optimus, Pampero, PellePelle, Pictoplasma, Redbull, Roxy, Show&Prove Clothing, Station Urban Wear, Superbock, Universal Music, Volkswagen.

paulo arraiano

In incheiere, iata cateva cuvinte despre Paulo, scrise de Miguel Moore:

“In the organic flow of lines, characters, shapes, colours and compositions that form Paulo Arraiano’s visual universe, there lies a duality that merges the natural and the artificial, nature and urbanity, emergence and creation. In the intersection between these two seemingly opposite and excluding worlds, he has managed to set a new-found balance that emerges from the primitive energy that flows between one and the other and is at the root of the visual language he has created and so intensely expresses. In this universe, the all-encompassing nom de guerre of Yup is an exclamation of positivity, an exhortation to life at its fullest, to the primeval motion which is channelled forward by means of those same lines, those same meridians that express the subject of drawing in its purest and most essential form.

paulo arraiano

“He has dabbled extensively in several media and activities, from editorial design to commercial illustration, from clothing to toy design, from wall painting to screen-printing, from street interventions to gallery shows, from type design to teaching. Pervasive to all is the ever-present nature of drawing that forms the backbone of all his activities. Drawing as the harnessing of that primitive flow of energy that enables him to express, conduct and set forth his inner needs in order to balance internal and external issues, used as a harmony-reaching self-therapy. Drawing as everything, from dancing to surfing, from organising exhibitions to pure visual expression; body in motion, movement, energy, flowing through lines and reaching out to people, communicating, bringing them together and generating more energy, more flow.


About Beauty and Divinity

divine beauty

divine beauty

“He who is free may be fool, stupid, repulsive, wretched, just because he is free, but is never ridiculous. The free man has dimension as a human being” Phillip Roth

Beauty and Divinity…. pretty hard to talk about, although clearly they have much in common, at least in the mind of those who believe in both. During the times we tried to relate Beauty to Divinity, for the simple reason that we found it difficult to explain the feeling we have in front of beauty or maybe we are ashamed to admit that beauty has stirred not really immaculate feelings. Nerve centres of admiration and of sexuality are very close to each other between the crowded synapses of our brain, that’s why it’s more simple to explain the excitation we feel when we meet beauty, through divine light which cleans the sensation of hidden guilty desire.

Hmmm, guilty? Perhaps, in a world dominated by dogmas and false meanings imperceptibly inherited, a world that we are tired to understand and we accept it as it is.Our world became a sort of already too long chewed gum, which doesn’t have much flavour and taste, so we feel sometimes the jaws clenched toghether, without understanding why.

Beauty… It is everywhere around us, everything is painfully beautiful from the moment you succede to spit the tasteless chewing gum that you are absently masticating… and you miraculously realize how beautiful everyting is….

light smile

It remains one danger… Not to get crazy because too much beauty tires our dull mud-filled brains, you can fight against it only to the extent that you believe that, right in that moment you are in heaven. It might not be exactly like imagined, but believe me, what you know is nothing but a feeling induced by the very moment of death of million of people before you….there’s nothing there…

Beauty is the only here perceived by our bizarre senses… I think sometimes about the days when the spirit was free, before being restricted by the false shame and conformity, before the christianism and the pagan man alteration (seen as a free man) into a weak and helpless being, so easily dominated by the senses. Why? Because free people are powerful and therefore they must be mastered… And how else can you accomplish that if not by impregnated them with fear and reluctance in front of undetermined powers and of a implacable course of life.

restless

I’m bored to believe doubtfully explained abstract notions, I obey the real divine beauty of believing in myself…Me, my personal God… as everyone is, consciously or not, his own god…

“ Something, someone, a spirit followed us all through the desert of life and had to catch us before we touch paradise. Of course, if I think about that know, it’s certainly Death: Death will catch up us before our arrival. The only thing we crave during our life, that make us sigh, groan and bear disgusts of all kinds is the remembrance of a lost supreme happiness, probably felt only inside mother’s womb and never again through our life journey (although we hate the thought) until the moment we die ” Kerouac…  words about the primordial happiness… Words related to the happiness we don’t know if we have ever experienced, but we feel it somewhere hidden in us, but unfortunately impossibly to reach inside.

Kerouac was a sad human being, behind the turmoil and the love of never ending roads… Maybe there’s sadness hidden in me too… why?… I don’t know… I have no reason…


Prima expozitie in Portugalia

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

Si a trecut ziua vernisajului primei mele expozitii in patria adoptiva, Portugalia. Au fost emotii, recunosc, nu stiam cum va reactiona publicul, sunt totusi intr-o tara straina, chiar daca ma simt atat de bine aici, nu stiam care ar putea fi reactia, cum vor raspunde la invitatia mea, cum li se vor parea lucrarile si multe, multe altele. In plus au intervenit o multime de probleme, legate de transportul lucrarilor din Romania, inramare, pregatire si toate cele inerente unei astfel de intamplari. Din fericire langa mine au fost iubirea si prietenia, Diana, Gil si Joao, asa ca folosesc prilejul acesta pentru a le multumi, macar intr-o mica masura. Totul a fost minunat, surpriza sa descopar ca am atat de multi prieteni sinceri aici inPortugalia a fost enorm de placuta, a fost o seara frumoasa si abia am avut timp sa respir.

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

In total am prezentat 18 lucrari, desi pregatisem 20, dar spatiul, pus la dispozitie cu atata eleganta de prietenii de la galeria Colorida, atat a ingaduit. M-a bucurat sa stau de vorba cu privitorii, sa aflu parerea lor, e atat de interesant sa afli ce crede fiecare despre ceea ce tu ai gandit intr-un anume fel, sa vezi ce simt si intelege publicul. Printre invitati (si au fost peste 100) s-au aflat si numerosi artisti, fotografi, pictori, bijutieri iar ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost remarca multora dintre ei ca nu au mai vazut acest gen de abordare fotografic si artistic. M-a bucurat asta nespus, pentru ca pana la urma, noi artistii, cautam sa gasim un mod de exprimare unic si personal, gandurile noastre sa isi gaseasca drumul catre privitor intr-un fel aparte si definitoriu, simt ca sunt pe un drum bun, ca ceea ce fac ma caracterizeaza si ma descrie, ca daca cineva vede o lucrare de-a mea, poate simti ceea ce am avut in suflet si in minte in clipa in carea am creat-o.

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

Voi mai reveni in postul urmator cu mici detalii de la expozitia si cu o mica prezentare a lucrarilor, sunt obosit si fericit. Nu pot decat sa le multumesc cu mult drag tuturor celor care au fost langa mine in clipele minunate si emotionante, mi-as fi dorit sa fie toti prietenii mei alaturi in seara asta frumoasa, dar distantele nu pot fi invinse atat de usor. Pentru cei care nu au paucat sa ajunga, iata cateva fotografii de la vernisaj.

This slideshow requires JavaScript.

dan portfolio


Povestea unei fotografii

dreaming is talking

dreaming is talking

O fotografie trebuie sa aiba o poveste, o poveste cu talc, cel mai adesea. Nu are rost sa faci fotografii doar de dragul fotografiilor, ca si o pictura, un desen sau o melodie, fotografia trebuie sa iti inspire o stare, sa ai macar pentru o clipa senzatia unei revelatii, a unui secret nestiut de nimeni, dar descoperit doar de tine, exact in clipa in care iti arunci privirea asupra imaginii.

Apoi, povestea descoperita in imagine, interpretata mental de privitor, poate duce la o alta poveste si devine astfel indemn la visare, reverie, joaca cu imaginatia.

mobile saxophone

O fotografie este o clipa, furata sau daruita, o clipa ce a trecut si nu se mai intoarce, avem doar tot timpul apoi sa o contemplam, sa ne aducem aminte si sa ne imaginam. O fotografie e in totdeauna inceputul unei povesti, iar povestea isi are cursul ei in functie de imaginatia fiecaruia…

Imi place sa surprind in fotografie fragilitatea, unei fiinte, obiect, stari sau situatii, pentru ca in cele din urma totul e fragil, mai devreme sau mai tarziu, viata e fragila, noi suntem fragili, tot ceea ce ne inconjoara e fragil, delicat si superfluu. Ai simtit povestea fotografiilor?

coffee memories


O vaga neliniste

a deliberate group movement

a deliberate group movement

Exista in randul scriitorilor japonezi, probabil si datorita educatiei, a stilului japonez de a-ti exprima demnitatea un numar mare de sinucigasi… unul dintre ei, laureat al premiului nobel printre altele, Yasunari Kawabata, s-a sinucis intr-o buna zi…si a lasat un bilet pe care erau doar doua cuvinte… “VAGA NELINISTE”… Iti jur ca niciodata nu am citit ceva mai profund, mai complex si mai cuprinzator, atat de putin si totusi atat de sufficient, ca o culme a conceptului de haiku de exemplu… mda, e atat de multa neliniste vaga in fiecare dintre noi.

dan portfolio