PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “bucuresti

Baudelaire in amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cadelniti orice floare;
Acum parfum si sunet de-a valma-ncep sa zboare,
Vals trist si moleseala ce farmeca si-nfrânge!

amurg

Bucuresti / aprilie 2013


Despre o tara de undeva, din est…

Masina goneste pe soseaua uda ce taie cimpul nesfirsit in doua jumatati perfect egale, se aude doar zgomotul monoton al motorului si fosnetul rotilor.

Merg spre nicaieri, asa, fara vreo tinta, departe de freamatul strazilor aglomerate ale orasului, de cafenelele pline de figuri triste in aroganta lor, de vinzatoarele nervoase si obraznice, de functionarii plictisiti de pe la ghisee, de cersetori si hoti, departe de nesimtitre si impertinenta, departe de toata agresivitatea romanului de azi… Plec pentru ca m-am saturat de minciunile spuse cu aplomb si aroganta de guvernanti pe la toate televiziunile, de mizeria ce domneste pe strazi, in case si in sufletele oamenilor, de strigatele tiganilor ce umbla dupa fiare vechi, ziare sau borcane, in carute desfundate trase de gloabe amarite, m-am saturat de insistenta stergatorilor de parbrize ce fac mai multa murdarie decit curat, de oameni prost imbracati, fara gust si mirosind ingrozitor a transpiratie, de magazinele cu aspect de talcioc jalnic si de gospodinele cu gura mare ce apara ciinii vagabonzi ce te alearga printre blocuri, in loc sa aiba grija de ei.

M-am saturat de coloanele aparent oficiale ce blocheaza circulatia cind iti este lumea mai draga, de soferii nesimtiti ce iti taie calea fara pic de jena, nerespectind nici un fel de regula, de zimbetul de Mujic baut si nerusinat al atat de romanului presedinte, de ipocrizia celor ce vorbesc de dincolo de sticla ecranului, de timpenia si nesimtirea noilor imbogatit in urma jafului la drumu’ mare, de indolenta si nepasarea celor din jur, incapabili sa inteleaga ritmul si frumusetea unei vieti normale.

Nu mai am nici un chef sa support vaicarerile celor ce nu sunt in stare sa isi gaseasca un loc de munca si nu sunt in stare sa faca nimic in sensul asta. Nu sunt nici fericit nici mindru ca sunt roman, mi-as fi dorit sa ma fi nascut intr-o lume normala, in care oamenii sunt civilizati si unde a-ti iubi tara este ceva normal, de la sine-inteles. Frumoasa tara, pacat ca-I locuita…de oameni uriti sufleteste, o tara spalata de ploi si maturata de vinturi, vorba lui caragiale…