PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “dan st. andrei

Incercari ratate

nite

Am incercat sa nu ranesc pe nimeni dar asta e destul de dificil cand te joci printre cuvinte taioase. Cuvintele, ca si lumina sunt uneori patrunzatoare.

Am incercat sa nu creez probleme nimanui dar nu e simplu deloc atunci cand nu te pricepi la matematica. Nici macar la fizica nu ma descurc prea bine.

Am incercat sa nu deranjez pe nimeni doar ca e aproape imposibil cand esti dezordonat si aiurit. Uita-te la cuvintele mele, vei intelege.

O concluzie insa, se desprinde: cand esti dezordonat in joaca nevinovata a cuvintelor si pe deasupra nu te pricepi nici la matematica, trebuie sa te astepti la reposuri.


Noaptea e intuneric

Noaptea e neagra, e grava si plina de liniste mormantala. Noaptea e clipa in care gandesti, in care crezi ca dormi dar esti treaza si visezi. Noaptea e frumoasa si trista in acelasi timp, noaptea e un mister ce nu merita sa incerci al deslusi. Noaptea e adanca si e intuneric, melancolica respiratie de o clipa. Noaptea e luminata doar de o lumina in orasul departe de noi. Si lumina aceea e uneori luna. Noaptea e in Lisabona.

Dar Lisabona e departe si noaptea e aici, in mine. Noapte buna si mai apoi, o buna dimineata.

 

dan portfolio


Fraza fotografica 9

DRESS UP

DRESS UP

Intrebari aruncate spre nicaieri, durerea unui cuvint nerostit, ginduri atit de necunoscute unora, firul de iarba ce se zbate din nou in bataia vintului de miazanoapte, baletul absent al norilor oglindit in ochi larg deschisi, tristetea dulce a picaturii de apa ce se scurge pe gitul tau, suava intruchipare a mladitei ce inconjoara plapinda, trunchiul copacului uscat de vreme, umeri rotunzi arsi de soare incandescent, vintul alunecind printre suvitele despletite ale salciilor plinse, gol, adinc si deplin, tacerea dialogului imaginar, istovitoare alunecare catre nicaieri de niciunde…

MONO BALLERINA


Prima expozitie in Portugalia

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

Si a trecut ziua vernisajului primei mele expozitii in patria adoptiva, Portugalia. Au fost emotii, recunosc, nu stiam cum va reactiona publicul, sunt totusi intr-o tara straina, chiar daca ma simt atat de bine aici, nu stiam care ar putea fi reactia, cum vor raspunde la invitatia mea, cum li se vor parea lucrarile si multe, multe altele. In plus au intervenit o multime de probleme, legate de transportul lucrarilor din Romania, inramare, pregatire si toate cele inerente unei astfel de intamplari. Din fericire langa mine au fost iubirea si prietenia, Diana, Gil si Joao, asa ca folosesc prilejul acesta pentru a le multumi, macar intr-o mica masura. Totul a fost minunat, surpriza sa descopar ca am atat de multi prieteni sinceri aici inPortugalia a fost enorm de placuta, a fost o seara frumoasa si abia am avut timp sa respir.

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

In total am prezentat 18 lucrari, desi pregatisem 20, dar spatiul, pus la dispozitie cu atata eleganta de prietenii de la galeria Colorida, atat a ingaduit. M-a bucurat sa stau de vorba cu privitorii, sa aflu parerea lor, e atat de interesant sa afli ce crede fiecare despre ceea ce tu ai gandit intr-un anume fel, sa vezi ce simt si intelege publicul. Printre invitati (si au fost peste 100) s-au aflat si numerosi artisti, fotografi, pictori, bijutieri iar ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost remarca multora dintre ei ca nu au mai vazut acest gen de abordare fotografic si artistic. M-a bucurat asta nespus, pentru ca pana la urma, noi artistii, cautam sa gasim un mod de exprimare unic si personal, gandurile noastre sa isi gaseasca drumul catre privitor intr-un fel aparte si definitoriu, simt ca sunt pe un drum bun, ca ceea ce fac ma caracterizeaza si ma descrie, ca daca cineva vede o lucrare de-a mea, poate simti ceea ce am avut in suflet si in minte in clipa in carea am creat-o.

vernisaj expozitie personala Colorida Gallery / Lisboa

Voi mai reveni in postul urmator cu mici detalii de la expozitia si cu o mica prezentare a lucrarilor, sunt obosit si fericit. Nu pot decat sa le multumesc cu mult drag tuturor celor care au fost langa mine in clipele minunate si emotionante, mi-as fi dorit sa fie toti prietenii mei alaturi in seara asta frumoasa, dar distantele nu pot fi invinse atat de usor. Pentru cei care nu au paucat sa ajunga, iata cateva fotografii de la vernisaj.

This slideshow requires JavaScript.

dan portfolio


Ce cred eu in clipa asta

statue looking at me

statue looking at me

Cred ca pe kundera trebuie sa il citesti doar cind iti arde de ras, vrand sa dai totul uitarii…

Cred in valoarea sentimentala a fotografiilor uitate pe fundul unui sertar

Cred in inconsistenta cuvintelor aruncate in cercuri conversationale

Cred in paradigma… CONCEPT, TEORIE, IDEE…

stop in many senses


O mica aparitie editoriala

E tare placut sa vezi lucruri facute de tine, idei care te framanta sau te pasioneaza si in cele din urma sa le vezi realizate. Acum vreo luna priveam mirat printurile lucrarilor mele care au fost expuse la expozitia de la Cluj si senzatia e cu totul alta in clipa in care vezi lucrarea la dimensiunile ei reale, asa cum ai gandit-o, reala, materiala si nu pe un monitor, fie el cat de performant ar fi. (Apropo de asta, recomand calduros firma care a realizat printurile, cred ca ofera cele mai bune servicii din Romania, adresate fotografilor profesionisti, AME Design si multumiri Marcel).

 book

Acum am ocazia sa rasfoiesc prima carte la care am colaborat si care a aparut aici, in Portugalia. Din nou a fost vorba de o colaborare, lucrurile bune nu pot iesi decat in echipa, am simtit ca intr-adevar impreuna putem reusi sa ducem la bun sfarsit orice proiect. E clar, cand pui suflet si nu ai gand decat ca vrei sa faci o treaba serioasa si frumoasa, lucrurile nu pot iesi decat bine. Contributia mea a fost in realizarea unor fotografii in studio si bineinteles conceptul artistic si grafic al cartii.

 

Cartea, care a fost tiparita in 10.000 de exemplare, are un format micut de 16×20 cm, 100 de pagini, dar capata eleganta prin copertile cartonate frumos, prin paginarea aerisita si fotografiile cu un iz usor romantic.

Si cum sa nu fie o nota romantica cand este vorba de cafea? Da, caci despre asta e vorba in carte ( CAFE – momentos de paixao), despre istoria si traditia cafelei in Portugalia, despre tabieturile portughezilor legate de cafea, un adevarat cult national aici (asemanator cu cel al italienilor sau grecilor), despre cafenele vechi de peste o suta de ani, martore a atator schimbari in istoria unei tari si bineinteles despre retete inedite care au in compozitia lor, ce altceva decat, pretioasa boaba de cafea.

 

Pentru ca am promis ca o data pe saptamana voi prezenta o reteta culinara, iata cea mai buna ocazie de a ma tine de cuvant, voi prezenta o reteta care este in carte si e foarte simpla, perfect adaptata sezonului si caldurilor de afara.

Este vorba de un cocktail racoros care are la baza smantana, branza dulce de vaca si fructele uscate, insotite bineinteles de cafea.

Ingredientele necesare pentru patru portii sunt: 250 de grame de smantana dulce (eventual mascarpone, pe care il folosesc de obicei la prepararea deliciosului Tiramisu), 250 de grame de branza de vaci, foarte fina, 250 de grame de iaurt, 2 expresso scurte de cafea, miez de nuca de cocos ras, seminte de susan, migdale rase in feliute delicate si subtiri plus zahar brun, daca vreti sa indulciti nitel compozitia.

Se amesteca smantana cu branza pana se obtine o pasta omogena si fina iar in timpul acestei operatii puneti la cuptor susanul, migadalele rase si miezul de nuca de cocos, lasati-le putin gustand din cand in cand ( altfel ce farmec ar mai avea) pana sunteti satisfacut de gust. Nu trebuie lasate prea mult, asa ca aveti grija! Iaurtul amestecati-l bine cu cele doua cescute de cafea expresso si adaugati eventual zaharul brun, daca beti cafeaua fara zahar, nu folositi nici acum. La crema de branza si smantana amestecati si nuca de cocos.

 

Cam asta ar fi tot procesul de preparare, trebuie sa recunoasteti ca nu e complicat deloc, tot ce mai avem de facut este pregatirea de servire. Luam niste pahare simple si frumoase, asezam mai intai un strat gros de smantana cu branza, apoi un strat de juma’ de centimentru de susan apoi turnam cu grija iaurtul cu cafea. Deasupra presaram din belsug migdalele rase. Nu e complicat deloc, nu-i asa? In plus puteti folosi propria imaginatie, utilizand si stafide in compozitia cremei de branza cu samntana, esenta de rom in iaurt si asa mai departe. Mie nu imi ramane decat sa va urez pofta buna si o zi placuta in continuare.


Instinctul erotic

quelque chose d'imagination

quelque chose d'imagination

Instinctele in general, sunt niste trasaturi foarte primitive, venite de demult, din origini. De accea, poate, a actiona din instinct, iti da un sentiment de libertate, senzatie combatuta cu abnegatie de dogme, religioase in special. Toti avem aceleasi instincte, doar ca ni le stapanim mai bine sau mai putin bine. Sunt de parere ca trebuie sa ne lasam in voia lor sa gustam macar din cand in cand gustul libertatii instictuale.

On blesse l'amour-propre

Din nefericire, instinctul sexual, ca orice alt instinct, ba poate chiar mai mult, ne este stapanit de prejudecati. Religia a intuit bine, oamenii pot fi stapaniti prin teama, prin inocularea inhibitiilor si a barierelor , interdictiile au dat intotdeauna posibilitatea nasterii sentimentului de vinovatie si folosirea acestuia impotriva libertatii.

Les miroirs sont des glaces

E bine sa privesti sexualitatea ca pe un joc al mintii care implica si trupul, nu degeaba e clar ca, cel mai important organ sexual e creierul. Dintr-o astfel de experienta oamenii inteligenti trag niste invataminte sau cel putin, asa ar trebui, asa ar fi normal. Pana la urma, sexualitatea, inseamna pentru fiecare altceva, totusi, nu?

notre propre vanité

Copacul tatuat intr-o vara in doi

are raspuns la intrebari diferite,

doar el poate spune ce e cu noi.

le courage de briser


Efemeri si trecatori

ephemera

ephemera

Teodoreanu spunea candva:  “Si intr-o zi tot ce este abia daca va mai fi: a fost.”… Da, toate se sterg asa cum dispare urma ibricului de cafea, lasata in nisipul batut de vint si de valuri. Nume de oameni, de revolte si amintiri, de anotimpuri si iubiri. Suntem efemeri, spre deosebire de fluturii colectionati de entomologi, nimeni nu s-a gindit sa colectioneze oameni cu existente banale, mai ales daca nu au aripi viu colorate….

garden angel

dan portfolio


Unora le place jazzul…

trumpet

trumpet

Inainte de a citi randurile de mai jos, cred ca nu ar fi rau sa dai play melodiei urmatoare… asa….acum, lectura placuta!

Hm, ce tinguitor rasuna saxofonul in noapte, pe deasupra acoperisurilor,parca pierdut undeva printre blocurile anoste, ce imperechere ciudata de visare melancolica si joc de cuburi haotic raspindite, ca o rana deschisa printre putinii copaci ramasi neatinsi de trecerea timpului si vitregia vremurilor… iar pianul, ei bine pianul, puteam sa jur ca isi picura notele undeva in spatele meu, le simteam atingindu-mi ceafa si apoi, transformindu-se intr-un suvoi subtire si racoritor, imi dadea fiori alunecind pe sira spinarii…

alfama lisboa

Ce senzatie, ma ia cu fiori, chiar si acum, cind doar imi aduc aminte… norocul meu era mingierea calda a contrabasului ce parca ma imbratisa, imi inconjura umerii protector si ii simteam vibratia adinc, pina in virful degetelor desfacute, parca pentru a apuca aerul… iar totul era completat de alunecarea lenesa, asa, inceata si fara graba, a unor pensule micute pe alamuri bine lustruite… totul era lent si usor balansat, intr-un ritm de swing ademenitor, plin de promisiuni si intelesuri ce nu imi mai vin acum in minte, dar atunci mi se parea totul atit de simplu si normal, de la sine inteles…

guitar

Auzeam cuvinte ce nu erau rostite, poate nici macar gindite, ci venite de undeva de dincolo de mine, de dincolo de constientul cotidian, in care traim ca niste fraze aruncate in banal. Iar cuvintele imi rasunau in urechi dar nu incercam sa le inteleg, cu toate astea le simteam adinc in mine, incarcate si profunde. Acum este suficient sa inchid ochii, sa imi las miinile usor de-a lungul corpului, sa dau capul pe spate si imi pot aduce aminte totul… atit de clar, atit de adevarat, incit nici nu mai stiu daca sunt aici sau acolo, daca mai sunt acum sau atunci…

drums

Mda, pina la urma totusi, amintirea nu este pina la urma ceva obiectiv… totul depinde de interpretari de moment… in plus, ce banale sunt cuvintele atunci cind incerci sa vorbesti despre muzica! Cum sa poti explica torentul de sunete ce iti disloca bucati mari de suflet si le ia cu el, la vale, intr-o cadere din ce in ce mai accentuata undeva, in necunoscut? Nu sunt cuvinte destul de puternice sa descrie macar o nota insignifianta, un do sau un re minor, de ce nu chiar si un fa, pe care pina si diapazonul il poate reproduce fara greutate, cling! si gata….

double bass

Spune-mi un singur cuvint care iti poate da aceeasi senzatie ca o nota bine luata, chiar si la un pian uitat undeva intr-un colt si aparent nefolositor… crede-ma nu exista inca acele cuvinte care sa iti picure sunete dulci acolo, sti tu… in suflet, nu-i asa?

night club


In fuga, prin Romania

casa poporului / bucharest / romania

Si a fost si Romania, cu bune si rele, asa cum era de asteptat. Doar cateva zile in care am reusit sa parcurg vreo 2800 de km, multa oboseala si alergatura, caldura mare si multe de rezolvat. Dar am intalnit oameni frumosi, am avut si clipe linistite, am petrecut seri alaturi de prieteni vechi pe care nu ii mai vazusem de mult si am cunoscut oameni placuti cu care de-abia astept sa ma reintalnesc.

Am redescoperit pentru a nu stiu cata oara Clujul si mi-am dat seama cat de diferit e de sordidul Bucuresti, am avut o mica expozitie in orasul minunat din inima Transilvaniei si am vizitat pentru prima oara Fabrica de Pensule, un loc unde mi-am dat seama ca si in Romania creatia si oamenii creativi pot sa isi gaseasca un loc comun din care ideile pot tasni mai puternic si mai vizibil. Oare de ce nu exista un asemenea loc si in Bucuresti? Poate oamenii sunt de vina… In Lisabona exista doua astfel de locuri, unde artistii si micile companii creative impart spatiile unor vechi fabrici semi-abandonate, o initiativa demna de toata lauda, atat timp cat se stie, artistii nu dispun de prea multe fonduri pentru a inchiria ateliere. Si cred ca nu trebuie sa mai spun ca atmosfera de acolo era atat de placuta, energia era puternica si simteai febra creatiei la tot pasul.

fabrica de pensule / cluj napoca

cluj

Expozitia a fost intr-o cafenea din centrul orasului, lucrarile aratau destul de bine pe pereti si stiu ca a fost vazuta, cel putin de prietenii mei, ceea ce e important pentru mine, am vandut trei lucrari, iar posesorii lucrarilor sunt oameni frumosi, ceea ce ma incanta, pana la urma lucrarile mele sunt copii mei si mi-e drag sa stiu ca au ajuns langa oameni buni. Restul lucarilor sunt in Bucuresti acum si voi anunta la momentul potrivit locul in care vor putea fi vizionate life.

Dan St. Andrei, Lucian Mandruta, Vali Barbulescu

Intre timp am ajuns si la emisiunea lui Lucian Mandruta, Nimic Important, ocazie cu care l-am reintalnit pe Vali Barbulescu, cunoscut ca DJ, dar si un fotograf talentat si pasionat, preocupat mai ales de fotografia de moda si portret. Pe Vali l-am descoperit ca fotograf acum vreo 2 ani, cand organizam evenimente de moda (Fashion Wednesday) si la fiecare editie, alaturi de designeri de moda, era invitat si un fotograf sa isi expuna lucrarile. Am fost incantat sa descopar in Vali un tip atent la detalii, capabil sa surprinda detalii snezuale si pline de culoare, o fotografie dinamica si plina de viata. Dealtfel, va puteti convinge si voi vizitandu-i site-ul .

casa poporului / bucharest / romania

bucharest

Una peste alta, a fost o mica escpada fructoasa, despre care am sa mai vorbesc si in zilele urmatoare, ideea e ca probabil voi mai avea cateva expozitii in Romania la toamna, deci sunt toate sansele sa ma intalnesc cu toti cei cu care nu am reusit zilele astea.