PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “nude

Imagini de la expozitia grupului Quimeria

IMG_5387

Vernisajul primei expoziții a grupului Quimeria a avut loc vineri,15 ianuarie, ora 19.00 la Galeria de artă PHOTOTEQUE de la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel. QUIMERIA GRUP este asocierea a patru artiști – Dan St. Andrei (fotografie și grafică digitală), Ioan Medruț (sculptură și desen), Daniel Divrician, (pictură și grafică), Paul Țanicui (regie film și literatură), în intenția de a crea un context propice generării și punerii în aplicare a oricărei idei care se substituie principiului ”quimerizez, deci exist”.

IMG_5375

Au fost prezenti multi prieteni carora le multumim cu drag si pe care ii asteptam la evenimentul din Mai, pe care l-am schitat cu aceasta ocazie. Va vom tine la curent cu noutatile, pana atunci va prezint cateva fotografii de la eveniment.


Art and Sexuality

nud22

In my pictures I present sexuality in a physical sense but not explicitly, because in the end, the desire is cerebral and out of touch. The main sexual organ is our brain. How big is the capacity of the human body for pleasure? Ask your brain to find a personal answer.

 nud23


Photographic Phrase 2

woman nude

I believe that photography can reach a level where we’re no longer seeing the image but actually feeling it, that is the connection between photographer and viewer. Of course, this process often means that my work evolves in the mind of the viewer completely different than what I initially envisioned. Well, what you see is what you are…


Intr-un final

young lady portrait

young lady portrait

Gata, atat am avut de spus. Nici macar nu era important, dar trebuia sa o spun. Inainte de a te invita la dans. Dansezi, nu? Daca nu dansezi inseamna ca am chemat degeaba marea orchestra din Berlin. Vroiam sa interpreteze pentru prima oara simfonia desertaciunii din mine, am compus-o aseara in graba crezand ca nu ma voi mai trezi. Nu ma dezamagi, sunt putini oameni care au dansat pe un ritm simfonic. E 4 dimineata, ora perfecta pentru dansuri delicate, orasul doarme si doar cativa balerini sunt treji.

la lumiere

Te-ai gandit vreodata ca vei dansa cu mine in pustiul din noi? Zambesti si arati asa bine cu trandafirul prins deasupra urechii, nici nu iti pot spune cat de bine ma simt. Daca te intorci cu spatele la mine voi avea curajul sa te ating si sa iti soptesc: esti frumoasa! Dar mai bine nu, nu vreau sa ma dau de gol, sunt un om slab in fata ta. Chiar si in spatele tau…

neon

Auzi? E un sunet diafan, o chitara trist se aude undeva departe, in noi… imi simt interiorul o taverna plina de betivi si de fum cu miros pestilential de bere si rom. O taverna inchisa inainte de inceputul secolului asta inutil care traieste din amintiri precare. Maini ma inconjoara si nu stiu ale cui sunt, nici macar nu ma intereseaza, poate sunt mainile mele, habar nu am, nu imi dau seama caci am ochii inchisi. Sunt inlantuit si nu am puterea sa deschid ochii sa vad de cine sunt inconjurat. Mi-e teama poate sa vad ca sunt doar eu, imprejurul meu. De ce nu te pot avea, de ce nu ma poti avea, de ce nu ma pot avea? Sunt al nimanui si nu sunt nici macar al meu. Dar tu? A cui esti? Doamne ce frumos suna chitara in noaptea asta!

nudity


Inexplicata

Gata. Despre ce vorbeam? Ah, da… am crezut in tine, dar nu sunt multe de spus, mi-ai zambit si in clipa aceea m-am simtit pacalit, culmea e ca mi-a placut. Te priveam cum te epilezi si mi-am dat seama de superioritatea ta asupra animalului din mine. Nu la asta ma asteptam. Nu vroiam sa stiu cat de inferior iti sunt ca personalitate distincta. E pur si simplu inmormantarea spiritului meu decazut in umbra ta. In umbra inserarii.

Ce cale ciudata am strabatut pana am realizat cat de delicat e echilibrul din interiorul meu! Am crescut mare, suficient de mare ca sa observ ca deasupra capului ingerilor e un cerc auriu desenat stangaci de pictori mincinosi. Spune asta si prietenilor tai si mai spune-le ca la magazinul din colt au reducere la produse de baza: zahar, ulei si faina. Lumea e mai frumoasa acum, nu? Mie imi pare totusi sumbra, poate din cauza ochelarilor intunecati pe care ii port. Sunt pregatit de lupta cu soarele nemilos, chiar si in timpul noptii.

Mi-ai spus ca vrei sa te razbuni dar am aflat ca nu ai nici un prieten. Nu cred ca te poti razbuna pe cineva daca nu ai prieteni. Daca nu ai prieteni nu existi. Daca nu existi nu are rost sa te razbuni. Hai mai bine sa bem o bere, sa ne imprietenim si apoi te poti razbuna. Eu o sa depun marturie ca iti sunt prieten si ca razbunarea ta e bine-venita. Hei! Vorbim despre ura aici, iubito! Te rog sa nu o confuzi cu iubirea. Credeai ca asta nu se poate intampla? Aici, chiar aici? Intre soare si luna, intre soare si nori, intre vant si trupul tau dezgolit? Se poate, caci toate se schimba, chiar daca nu crezi.

Da, totusi toate se schimba, asa cum se schimba culorile semaforului din coltul strazii noastre. Schimbarea e normala? e naturala? intreaba mica aluna dezgolita ce o prinzi intre dintii tai delicati. Si ea era tare o data. Acum e mica, neajutorata si gustoasa, o mesteci cu pofta.


Nu am nici un titlu pentru asta…

Sunt confuz si difuz. Sunt cunoscut si strain, nu am nevoie de adapost, sunt tipul ala de om care nu se preda, sau macar se lasa cu greu inlantuit. Am fost urmarit de nenumarate ori si am scapat dintr-o multime de capcane, de multe ori era sa fiu prins si chiar am fost tentat sa ma predau. Dar am reusit sa trec peste slabiciuni de moment si sa raman cel care sunt cu adevarat. Sunt un strain si tu sti asta cel mai bine. Sunt strainul de langa tine si de langa ceilalti care sunt pe langa mine, strainul de langa ceilalti care sunt pe langa noi. Nu incerca sa ma intelegi, nici eu nu pot, e usa deschisa si totusi nimeni nu are curajul sa patrunda in intunericul din mine. E mai bine asa, crede-ma. Nu am secrete, dar adevarul e greu de suportat.

Poate maine vom construi un pod intre noi, dar azi inca nu s-a terminat si nu am chef sa grabesc timpul. Timpul trece si nu se mai intoarce, de ce l-as grabi? Ma sperie faptul ca nu se mai intoarce, si sti si tu ca nu se mai intoarce, nu? Amandoi stim asta, dar doar eu ma tem. Ma tem pentru ca sunt mai batran si am pierdut deja destul de mult timp.

Probabil ca iti par sentimental sau emotional si nu stiu daca intelegi ce vreau sa iti spun. Daca ma vrei sunt aici, daca nu… sunt departe, nici nu mai conteaza unde, sunt fericit, dar stiu ca asta nu te mai intereseaza. Mi-e bine sa fiu departe, desi nu stiu daca in cazul in care as fi pe undeva pe aproape mi-ar fi rau, atat timp cat nu ai un punct de referinta nici nu mai conteaza unde esti.

Azi dimineata ai venit la mine si mi-ai zambit chinuit, eram adormit si totusi am putut sa citesc pe chipul tau ca nu iti era bine, e trist ca dimineata nu e aceeasi lumina ca la apus, nu-i asa? Apoi ziua a curs usor pe langa noi, ne-a spalat si am inceput sa stralucim in lumina, usor topiti de caldura amiezii. Dupa asta a venit timpul ca soarele sa alunece pe trupurile noastre spre cealalta parte a lumii. Tu sti ca sunt un tip cumsecade, de aceea am zambit la apus. La varsta mea obisnuiesti sa saluti soarele cand pleca cu speranta ca maine il vei reintalni. De aceea am strans pumnul pe manerul scaunului. Totusi era o inclestare inutila, nimic nu te poate retine in fata mortii.

Acum seara e deplina si imi beau tainul de vin cu gesturi ample si inutile. Vinul e rece si simt ca cineva ma filmeaza, gesturile mele devin elaborate si stangace ca intr-un film porno din anii 70. Actorul sunt doar eu si nu imi dau seama cum de a sperat regizorul intr-o pelicula reusita. Ma simt elegant si ieftin in acelasi timp, ca si cum as fi fost undeva de unde nu trebuia sa ma intorc. M-am imbracat frumos pentru o ocazie pe care nu o asteptam. Ai fost vreodata imbracat in costum la strand? Cam asa ma simt. Batran si fara rost, nimerit acolo unde nu trebuia sa ajung niciodata. Si totusi astept un sarut ca si cum ar fi o izbavire, ca si cum l-as merita. Dar nu trebuie sa iti spun tie asta. Tu sti draga mea ca nu vreau sa te impresionez ci doar sa iti relatez adevarul. Iar adevarul e doar in mine. Eu sunt adevarul. La revedere!


Crezul

eu cred in puritatea cuvintelor
regasite dupa indelungi cautari
si cred in cuvinte rostite in cercuri,
eu cred in atingeri pierdute-n uitare
si-n durerea zborului frint uneori.

eu cred in caderea zeilor nostri,
si cred ca nimic nu e, totusi pierdut,
eu cred ca miine e ziua ce vine
si cred ca ieri deja a trecut.

eu cred ca astazi totul e bine,
si cred ca am totul, desi am pierdut,
eu cred in tine, in mine, in doi,
si cred in tipul de oameni ca noi.

eu cred suficient de multe, dar,
cred ca totul depinde de sine,
eu cred destul si asta e bine,
si cred ca toate, nu-s in zadar…


Vara de Bach

E vara si cald, asfaltul se topeste inghitindu-ne tocul pantofilor cui, cerul albastru se roteste deasupra noastra ca un urias carusel, in care ingerii incaleca norii pufosi si isi flutura cirliontii in vint… Stam in raspantii incercand sa respiram. Strazi cu nume de sfinti si sfinti cu nume de strazi. Dezbraca-te de haine si lasa-ti pieptul sa tresara la atingerea brizei racoroase, e mai bine asa, nu? E noapte de vara, plina de aburul zilei de-abia scurse si muzica se aude incet printre ziduri.

E un post strain, poate radio Vacanta sau radio Berlin, am urechile obosite de vajaitul ventilatorului si mintea imi zboara la poluri pline de frig dar reusesc sa gandesc ca pana la urma radioul, este o experienta solitara. Imi revin in memorie parte din frazele celebre ale lui Iosif Sava: “ascultati Bach. Poate nu il intelegeam, dar, incet am descoperit adevaruri ce nu pot fi puse la indoiala. Bach si violoncelul lui Yo Yo Ma sau Du Pres, Bach si pianul Nordic al lui Glen Gould… nesfirsita insiruire de arpegii pierdute in armonie, punct si contrapunt, estetica sonoritatilor nascute demult dar traitoare vesnic…

zilele mele trec nestiute de nimeni,

pustiul din noi ma arde solar,

respir din candoarea amintirilor,

trecute sunt si nu se mai intorc…


Despre fumat

Fumez prea mult… dar capatul tigarii imi sustine privirea sa nu alunece pe trupul tau gol…

dan portfolio


Fraza fotografica 16

In general fotografia furnizeaza evidente. Ceva despre care am auzit dar ne indoim devine indubitabil in clipa in care vezi fotografia. O fotografie reprezinta o dovada neindoielnica, de netagaduit. Si totusi in fotografia mea incerc sa nasc lumi ireale, dand nastere indoielii. Procedeul e exact invers. Incerc, prin interpretarea realitatii, folosind imaginatia mea sa nasc intrebari. Indoieli. Ganduri despre cum ar fi daca?…

dan portfolio