PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “personal

Incercari ratate

nite

Am incercat sa nu ranesc pe nimeni dar asta e destul de dificil cand te joci printre cuvinte taioase. Cuvintele, ca si lumina sunt uneori patrunzatoare.

Am incercat sa nu creez probleme nimanui dar nu e simplu deloc atunci cand nu te pricepi la matematica. Nici macar la fizica nu ma descurc prea bine.

Am incercat sa nu deranjez pe nimeni doar ca e aproape imposibil cand esti dezordonat si aiurit. Uita-te la cuvintele mele, vei intelege.

O concluzie insa, se desprinde: cand esti dezordonat in joaca nevinovata a cuvintelor si pe deasupra nu te pricepi nici la matematica, trebuie sa te astepti la reposuri.


Ganduri nerostite

lonely2

Nu obisnuiesc sa retraiesc momente trecute, mi se pare desart si inutil. Dar in aceeasi masura, e drept, retraiesc senzatii. Par uitate si totusi uneori, revin la fel de puternice ca in clipa in care le-am simtit prima oara. E suficient sa ma asez pe spate cu ochii inchisi si buzele intredeschise simt arsura primei tigari, gustul si mirosul ei revin puternic in memorie, degeaba incerc sa regasesc senzatia asta in prezent, e irepetabila. La fel si primul sarut, intamplat acum vreo 35 de ani (uite asa reusesc si eu sa realizez ca timpul totusi trece) stangaci si sfios, fluture nascut pentru a zbura doar o clipa. O senzatie de gol si plutire inconstienta, o prabusire sfarsita, din fericire, intr-un culcus de pamant reavan si moale.

lonely3

Viata e formata din trairi banale printre care se regasesc uneori semne ce ne arata ca am mai si trait cu adevarat cateodata. Intamplarile ale caror senzatii ni le reamintim sunt de fapt punctele de referinta ale zilelor ce vor urma. Un punct de maxim odata atins (prima tigare, primul sarut, primul san dezgolit, primul cuvant soptit la ureche) nu este dacat o aruncare in banal a clipelor ce vor urma si o lupta continua pentru a depasi starea de letargie in care ne arunca cotidianul. Intotdeauna vrem mai mult, intotdeauna vrem altceva. Si incercam in fiecare zi sa traim clipe ale caror senzatii ni le vom reaminti toata viata.

lonely4

Constient sau nu, suntem in permanenta nemultumiti, ne dorim intotdeauna mai mult sau altceva, probabil veti spune ca asta e motorul societatii – progresul nu poate fi explicat altfel, si totusi uneori ne ajunge oboseala sau poate lehamitea. Traim cu dorinta ca momentele frumoase sa se repete si cu speranta ca vor fi depasite asteptarile noastre. De aceea suntem usor de dezarmat, e atat de simplu sa ne lasam coplesiti de asteptari neimplinite. Iar starea asta nu e doar a fiecaruia dintre noi. La asta se aduna senzatiile celui de alaturi, fie el partener, prieten, vecin sau pur si simplu cunostinta intamplatoare, suntem o suma a starilor celor din jur si asta e cea mai buna dovada ca nu suntem singuri pe lumea asta. Suntem tristi pentru ca traim intr-o lume trista, desi ma gandesc uneori ce fericiti am fi daca am trai intr-o lume fericita.

lonely1


Personal Photo Session: Sabina

sab

Astazi cateva imagini de la o sedinta foto de saptamana trecuta. Este vorba de o sedinta foto personala pentru Sabina. Stiu ca toata lumea are un aparat de fotografiat sau macar un telefon si ca nu e foarte complicat pana la urma sa iti faci o poza.

sab3

Dar daca vrei sa ai fotografii de calitate, e totusi indicat sa apelezi la cineva care se pricepe. Ca sa nu mai vorbesc de hair style si make-up profesional, realizat in cazul de fata de Irina Lehan. Nu doar imaginea ta va avea de castigat, vei ramane si cu o amintire placuta. E adevarat ca fiecare fotografie e frumoasa in felul ei, dar fiecare fotograf are stilul sau si asta se vede. Asa ca daca iti doresti o sesiune foto profesionala, da un telefon si se rezolva. Pentru programari: 0740616919


Nu am nici un titlu pentru asta…

Sunt confuz si difuz. Sunt cunoscut si strain, nu am nevoie de adapost, sunt tipul ala de om care nu se preda, sau macar se lasa cu greu inlantuit. Am fost urmarit de nenumarate ori si am scapat dintr-o multime de capcane, de multe ori era sa fiu prins si chiar am fost tentat sa ma predau. Dar am reusit sa trec peste slabiciuni de moment si sa raman cel care sunt cu adevarat. Sunt un strain si tu sti asta cel mai bine. Sunt strainul de langa tine si de langa ceilalti care sunt pe langa mine, strainul de langa ceilalti care sunt pe langa noi. Nu incerca sa ma intelegi, nici eu nu pot, e usa deschisa si totusi nimeni nu are curajul sa patrunda in intunericul din mine. E mai bine asa, crede-ma. Nu am secrete, dar adevarul e greu de suportat.

Poate maine vom construi un pod intre noi, dar azi inca nu s-a terminat si nu am chef sa grabesc timpul. Timpul trece si nu se mai intoarce, de ce l-as grabi? Ma sperie faptul ca nu se mai intoarce, si sti si tu ca nu se mai intoarce, nu? Amandoi stim asta, dar doar eu ma tem. Ma tem pentru ca sunt mai batran si am pierdut deja destul de mult timp.

Probabil ca iti par sentimental sau emotional si nu stiu daca intelegi ce vreau sa iti spun. Daca ma vrei sunt aici, daca nu… sunt departe, nici nu mai conteaza unde, sunt fericit, dar stiu ca asta nu te mai intereseaza. Mi-e bine sa fiu departe, desi nu stiu daca in cazul in care as fi pe undeva pe aproape mi-ar fi rau, atat timp cat nu ai un punct de referinta nici nu mai conteaza unde esti.

Azi dimineata ai venit la mine si mi-ai zambit chinuit, eram adormit si totusi am putut sa citesc pe chipul tau ca nu iti era bine, e trist ca dimineata nu e aceeasi lumina ca la apus, nu-i asa? Apoi ziua a curs usor pe langa noi, ne-a spalat si am inceput sa stralucim in lumina, usor topiti de caldura amiezii. Dupa asta a venit timpul ca soarele sa alunece pe trupurile noastre spre cealalta parte a lumii. Tu sti ca sunt un tip cumsecade, de aceea am zambit la apus. La varsta mea obisnuiesti sa saluti soarele cand pleca cu speranta ca maine il vei reintalni. De aceea am strans pumnul pe manerul scaunului. Totusi era o inclestare inutila, nimic nu te poate retine in fata mortii.

Acum seara e deplina si imi beau tainul de vin cu gesturi ample si inutile. Vinul e rece si simt ca cineva ma filmeaza, gesturile mele devin elaborate si stangace ca intr-un film porno din anii 70. Actorul sunt doar eu si nu imi dau seama cum de a sperat regizorul intr-o pelicula reusita. Ma simt elegant si ieftin in acelasi timp, ca si cum as fi fost undeva de unde nu trebuia sa ma intorc. M-am imbracat frumos pentru o ocazie pe care nu o asteptam. Ai fost vreodata imbracat in costum la strand? Cam asa ma simt. Batran si fara rost, nimerit acolo unde nu trebuia sa ajung niciodata. Si totusi astept un sarut ca si cum ar fi o izbavire, ca si cum l-as merita. Dar nu trebuie sa iti spun tie asta. Tu sti draga mea ca nu vreau sa te impresionez ci doar sa iti relatez adevarul. Iar adevarul e doar in mine. Eu sunt adevarul. La revedere!


Fraza fotografica 14

Totul era rotund, calm si plutea o ceata linistita ce filtra lumina soarelui in marginea serii, visele oamenilor si respiratia padurii. Era linistea dinaintea intunericului cand totul capata o stralucire aparte. Departe de tot si de toate, uitat la marginea unui camp nesfarsit, inverzit de primavara. Era odata, era demult, era nu mai stiu cand.


Uneori suntem victimile circumstantelor

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu luat de val, sa mi se intample lucruri neobisnuite, sa iau parte la evenimente aproape fara voia mea. Circumstante placute sau neplacute, intotdeasuna au existat in viata mea. O conjuncture nefavorabila iti poate distruge un moment de gratie, o clipa irepetabila, iar asta inseamna cu adevarat ghinion, nu-i asa?

Sunt oare un jucator? Dar eu inca nu am aflat cine sunt si ce imi doresc cu adevarat; stateam astazi si ma gindeam ca semnul pestilor este un semn zodiacal dublu si cu sensuri opuse, in cazul celor doua componente. Intr-adevar asa sunt si eu si chiar asa ma manifest, sunt contradictoriu, ma atrag extremele, am chiar o dubla personalitate si nu stiu nici macar eu insumi sa ma citesc in adevar.

Ce imi doresc de la viata? exact ca in drumul nostru, nu stiu si poate tocmai de aceea nu-mi place sa-mi planific pasii sau sa ma gindesc la ziua de mine, vreau sa simt ca soarta joaca un rol in viata mea.Sunt victima circumstantelor, recunosc. Dar nu esti si tu la fel?


Dan St. Andrei, o descriere deloc exhaustiva

Despre mine. Sunt un tip relativ obisnuit, inteligent uneori, un reprezentant de seama al mediei: respectiv nici sclipitor dar nici un idiot retardat, nu sunt bogat dar nici nu ma pot plinge, nu am avut norocul sa ma nasc in America, dar nici ghinionul sa ma nasc pe undeva prin Africa, departe de a fi genial, desi am uneori sclipiri. Suna dezolant, dar asta-s eu. Am in schimb vise cu duiumul, uneori accese de imaginatie si in mod sigur ma caracterizeaza un spirit de independenta si o fire nervoasa ascunsa in spatele unui calm aparent, majoritatea celor din jur sunt siguri ca nu ma enervez niciodata, dar sunt departe de adevar.

Am avut perioadele mele de rebeliune, adolescenta zguduita de concerte rock si petreceri nesfirsite, clasicele betii de la 14-15 ani, cind imi zmulgeam matricola de pe umar pentru a putea cumpara bautura “pentru tata”, escapadele incepute cu fuga de acasa, continuate cu drumetii fara tinta prin munti si sfirsite cu asprele mustrari ale parintilor, aventurile si idilele care imi umpleau mai ales noptile, dar si zilele in clipele de exces, inevitabila armata care nu a facut altceva decit sa ma convinga ca nimeni nu ma poate sterge ca personalitate aruncind pe mine o uniforma jegoasa, munca de jos, biet muncitor intr-o fabrica de calculatoare, din care nu intelegeam mare lucru, facultatea facuta de dragul alor mei, unde timp de 5 ani nu am deschis nici un manual romanesc, fiind convins ca cel ce a predat ani de zile comunismul nu poate deodata sa devina un sustinator asiduu al binefacerilor capitalismului.


Am patruns in lumea plina de farmec dar deopotriva de mincatorii si nesimtire din presa, anii de boema ai posturilor de radio ‘90-’92, mai apoi in jungla din televiziune, printre asa-zise vedete, oameni importanti de care nu a auzit nimeni sau daca a auzit nu e nici o scofala pina la urma si asa ca nu am gasit altceva mai bun de facut decit sa intru in publicitate, doar ca diferentele nu erau prea mari, poate mai multi bani. Ani petrecuti printre clienti fara habar de afacerea pe care o aveau, fara a intelege piata si cerintele ei, dar cu pretentii si figuri. Zile si nopti incercand sa gasesc idei frumoase si oneste care sa vanda, daca poti crede ca exista asa ceva.

M-am simtit uneori golit si inutil. Alteori infrant si trist. Dar am avut si clipe de fericire si multumire, nu neaparat de sine, dar in mod clar multumit de ceea ce am realizat. Am lucrat in mari si internationale corporatii, am creat mici agentii, dar am fost dezamagit de oameni, de fapte, de intamplari si uite asa, satul de tot si de toate am decis ca independenta este cea mai buna solutie… mai multa nesiguranta, dar clar mai multa liniste… continuarea intr-o editie viitoare, deocamdata ma bucur de soare si plaja, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Si pentru cei care nu stiu, desi nu cred ca se numara printre cititorii mei:

EXHAUSTÍV, -Ă, exhaustivi, -e, adj. (Livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [Pr.: -ha-us-] – Din fr. exhaustif.

dan portfolio