PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “pictura

Flori / Flowers la Caminul Artei

From the earliest depictions, passing through Durer or Georgia O’Keeffe Poppies or Warhol’s colored minimal flowers motifs to the nowadays Adrian Ghenie’s Sunflowers, flowers, barren landscapes and close-up still lifes have become a part of the mythology and iconography of the artistic landscape, here and there, now and then, for poor and rich, stupid or smart. Eight ambitious Romanian artists, with different ages, different backgrounds, differents approaches, meet at “Caminul Artei ” for a collective exhibition a rebours. They mean to express the same old theme in a contemporary way, using whatever materials and techniques they choose. Their consensus is the idea of Flower and the deadline on the 24 th of February 2017. We invite all of you at Patricia Teodorescu, Andreea Albani, Eugen Raportoru, Dragos Bojin, Adrian Dica, Razvan Nastase, Daniel Rosca and Dan St Andrei’s exhibition until 2nd of March 2017.

Curator: Diana Andrei

De la primele reprezentari, trecand prin Durer sau macii lui Georgia O’Keeffe sau motivele florale minimale colorate ale lui Andy Warhol pana la deja celebrele flori ale soarelui ale lui Adrian Ghenie, florile, simplele peisaje si naturile statice au devenit parte din mitologia si iconografia reprezentarilor artistice, acum si atunci, aici si acolo, pentru oamenii saraci sau bogati, instruiti sau nu. Opt artisti romani ambitiosi, cu varste, experienta, abordari si stiluri diferite, se intalnesc la “Caminul Artei” pentru o expozitie colectiva work-in- progress à rebours, utilizand orice materiale si tehnici isi doresc, tinand cont doar de tema aleasa si deadline. Va invitam pe 24 februarie 2017 la vernisajul expozitiei artistilor Patricia Teodorescu, Andreea Albani, Eugen Raportoru, Dragos Bojin, Adrian Dica, Razvan Nastase, Daniel Rosca si Dan St Andrei.

flowers_fb


Expozitia grupului Quimeria la Phototeque

ÎN AVANPREMIERĂ / PERSPECTIVA QUIMEREI. DE LA POVESTE LA OBIECT

Prima expoziție a grupului Quimeria 15 ianuarie, ora 19.00 la Galeria de artă PHOTOTEQUE de la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel QUIMERIA GRUP este asocierea a patru artiști – Dan St. Andrei (fotografie și grafică digitală), Ioan Medruț (sculptură și desen), Daniel Divrician, (pictură și grafică), Paul Țanicui (regie film și literatură), în intenția de a crea un context propice generării și punerii în aplicare a oricărei idei care se substituie principiului ”quimerizez, deci exist”.

electro_poster_qui

Principiul numit reprezintă, înainte de toate, o formă de cunoaștere și se referă la ansamblul de elemente de ordin vizual, lingvistic, plastic și după caz, semiotic, care face ca activitatea acestui grup să funcționeze conform scopului urmărit. E, practic, un instrument de lucru, o prismă prin care paleta realității capătă conotații noi și noi armonii.

prez_qui_interior

Prima expoziție a grupului Quimeria se va desfășura pe 15 ianuarie, ora 19 la Galeria de artă PHOTOTEQUE, aflata la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel și are ca sursă de inspirație romanul Quimera (Paul Țanicui, Humanitas 2015), carte care a dat și numele grupului. Evenimentul de față este avanpremiera manifestării artistice numite ”Perspectiva Quimerei. De la poveste la obiect” care va debuta în această primăvară prin participarea lui Mircea Florian și a altor artiști români stabiliți în străinătate, printre care Doru Nuță, Daniel Bălănescu și Daniel Ionescu.

prez_qui

Dan St. Andrei

Dan St. Andrei este art director, fotograf și pictor, specializat în fotografie de artă și graphic design, locuiește, pentru moment, în București. A expus pana in prezent in Statele Unite, Portugalia si Romania in peste 15 expozitii personale. După 20 de ani de creație publicitară, s-a dedicat integral activității artistice, ca fotograf și pictor, bazându-se pe o cultură vizuală extinsă și mijloace de expresie ce variaza de la fotografie la artele digitale. Pune un accent special pe teme legate de portret, oniric și abstract. Intotdeauna incearca sa fie original și surprinzător in abordarea artistică. Departe de a specula efectul facil, fotografia semnată Dan St. Andrei suprapune elemente din instrumentarul imagistic urban, reușind să redea, cu mare finețe, complexitatea universului nostru cotidian. Prin amestecul tuturor elementelor de creativitate Dan St. Andrei gaseste modalitati noi și interesante de a comunica.

Paul Ţanicui

Paul Ţanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărţi, marochiner, săpător de fântâni în fosta Yugoslavie, vânzător ambulant de cârnaţi italieneşti, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenţii de publicitate, iniţiator, dezvoltator şi producător al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective, scenarist şi regizor de film (Iagalo, Mousse au Chocolat, Two Lives), autorul cărților Trăind pe credit, Brumar 2012, Quimera, Humanitas 2015. A lucrat la scrierea unui film comisionat de John Turturro, a contribuit ca producător la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel. A avut interviuri şi articole dedicate proiectelor lui în Village Voice, BBC Washington, Swedish TV (SVT), Dilema Veche, Observator Cultural etc. Are în pregătire un volum de poezii și o carte despre lăutarii din Taraf de Haidouks care urmează să apară la Harper Collins.

Daniel Divrician

Daniel Divrician este artist vizual, în prezent stabilit în București și Paris. Formarea sa academică (MFA în Sculptură-Metal), precedată de studiul în atelierele artiștilor Liviu Cornescu și Nicolae Adam, devine un instrument în practica sa artistică ulterioară. Acest tip de organizare aparent riguroasă a studiului (fie că se referă la subiect și tehnică, fie la științe și arte conexe) este angajat în descifrarea unui imaginar lipsit de reguli și definiții concrete pe care îl explorează din diverse perspective. Astfel, opera sa se remarcă prin polivalență, neancorata într-o singură expresie materială și variand de la instalație la pictură, sculptură, grafica, la intervenție în spațiu și scenografie de teatru și film. În ultimii zece ani, a creat o serie de proiecte multi-media în care inexplicabilul este supus unei narațiuni interiorizate, rezultatul plasându-i opera recentă în intervalul fascinant dintre realismul organic și science fiction. Lucrările sale au fost expuse în special în Europa (Paris, Londra, Veneția) și Asia (Tokyo, Beijing), iar printre lucrările de for public din țară se numără Monumentul Eroilor (Mangalia)

Ioan Medrut

Ioan Medruț născut în 1969 la Deva, a absolvit Academia de Artă București, secția sculptură la profesor Neculai Păduraru . La scurt timp de la absolvire a realizat monumentul Împăratului Traian. În anii următori concretizează și alte lucrări monumentale (Gimnaste, bust Drăgan Muntean ) În paralel are o activitate de atelier în care dezvoltă un demers plastic personal. Participă începînd din 1995 la numeroase expoziții de sculptură și desen în București și țara , precum și la simpozioane de sculptură în piatră, marmură și lemn (Vata 1997,Pitești 2002 ,Deda 2009, Brad 2011) Are două expoziții personale ( Deva 2010 , Hunedoara 2011) și lucrări în colecția Muzeului de Artă Contemporană. Deasemenea e profesor de sculptură (liceul Paciurea )


Memoriile artistului Mircea Ciobanu

fond_ciobanu_1024

Acum ceva ani scriam un articol referitor la doi maestri ai artei romanesti: Brancusi si Mircea Ciobanu. Atunci am primit cateva comentarii de la profesorul Ioan Popescu referitoare la viata si opera marelui Ciobanu. Zilele trecute am primit un nou mesaj de la domnul profesor, pe care il public aici in speranta ca multi dintre cititorii blogului meu vor fi prezenti la lansarea volulmului de memorii Mircea Ciobanu.

“Revin dupa aproape doi ani cu o postare pe blogul dumneavoastra, de data asta invitandu-va la lansarea cartii de memorii cu titlul ‘Aurul alchimistului – pictorul Ciobanu dincolo de forma si culoare’. Cartea a aparut la Editura ALL.
Evenimentul, mult asteptat de admiratorii artistului Mircea Ciobanu, va avea loc la “Salonul International de carte Bookfest 2014” in ziua de sambata sambata 31 mai ora 17,00 la Bookfest, pavilionul C1 de la Romexpo, in prezenta autoarei Ada-Michaela CIOBANU, vaduva artistului.
Sunt invitati: criticul literar Alex. Stefanescu si scriitorul Cristian Teodorescu.
Lansarea va fi urmata de o sesiune de autografe. Va asteptam !”


Mircea Ciobanu, Constantin Brancusi, demonii si ingerii

Am vazut acum aproape 15 ani (14.06.1997), un documentar despre Mircea Ciobanu si faptul ca inca mai  imi aduc aminte de el si ma preocupa, denota ca am fost impresionat. Nu doar reportajul in sine, bine realizat dealtfel, cit mai ales personajul, despre care stiam prea putine la vremea aceea. Ciudat, foarte ciudat, un amestec nebun de arta, mercantilism, trairi interioare profunde si materialism, amestec de elemente total antagonice si nefiresti pentru a fi laolalta.
A cunoscut Gloria si Decaderea dar culmea, le-a trait in acelasi timp, ca o ingemanare a raului cu binele, a infringerii cu Victoria… in infringere victorios…
E adevarat, a trait ca un vultur, dar tare mi-e teama ca a trait ca un vultur intr-o gradina zoologica, demn, maret dar nimic mai mult decit un exponat, destinat privirii si admiratiei in cusca si nu in zbor, acolo, in inaltul cerului, unde ar fi fost intr-adevar de neatins. Fara sa vreau, poate doar din cauza exilului, am incercat sa fac o comparatie cu Brancusi… ce diferenta!

http://www.ciobanu.ch/

Cata apropiere de puritate gasesti in viata Maestrului, cita piosenie si apropiere de arta pura, de esenta, ce amalgam de senzatii si sentimente. Cred ca, spre deosebire de Ciobanu, Brancusi a trait doar partea buna a lucrurilor, asta in primul rind datorita interpretarii artei ca o reprezentare a credintei profunde ce salajuia in interiorul sau.

brancusi

Brancusi by Man Ray 1933

Cred, asemeni lui Ciobanu, ca in aproape fiecare dintre noi se afla demonul raului, dar unii stiu sa-l indeparteze, altii nu, depinde doar ce influente se manifesta mai puternic asupra ta. Cred ca arta, adevarata arta, nu poate fi creat in scopuri mercantile, comerciale, arta este asa pentru ca asa trebuie sa fie, nu trebuie murdarita chiar in originea ei, in izvorul inspiratiei, caci daca asa gindesti, respectiv ca vei crea ceva doar pentru a fi vindut bine, deja rezultatul, sa-l numim aici “falsul obiect de arta”, este pingarit.

Atunci arta ta, fara a-ti da macar seama, poarta pecetea demonica a raului, a murdariei in care cu totii ne afundam pe zi ce trece, tot mai adinc. Cred ca Ciobanu a simtit raul in profunzime, ca o pedeapsa, desi nemeritata intr-o asemenea masura.
Oricum, acest documetar a reusit sa ma impresioneze, am descoperit o poveste, caci acum totul este o poveste, profunda si incarcata de simboluri si rosturi ascunse, care m-a facut sa gindesc. Iar asta, trebuie sa recunosti, nu-i rau deloc.

Un articol des pre viata tumultoasa a lui Mircea Ciobanu, puteti gasi si aici!


Despre critica, in general…

long time alone

Nu accept critica.

Da, pot spune ca asta este o idée mai veche de-a mea, am avut discutii indelungate cu mai multi prieteni de-a lungul vremurilor.

Asta este parerea mea, si nu ma refer la criticile ce mi-ar putea fi aduse la lecturarea acestui text de exemplu, nu ma refer la cel ce m-ar putea critica in vreun fel pe mine, personal, ma refer la critica in general.Capture the unusual beauty

Din punctul meu de vedere nu poate exista cineva care sa-mi impuna norme in a aprecia o opera de arta, fiecare simte arta asa cum poate, asa cum sufletul sau simte, nu poate veni cineva cu o cu totul alte structura sufleteasca si intelectuala, sa-mi spuna “prietene, nu vezi ca nu-i nimic interesant in tabloul asta?”

De fapt, totul se reduce la acceptarea acestor pareri din snobism, e usor sa spui da, sunt de accord, asa este, decit sa incerci sa intelegi tu insuti despre ce este vorba, oricum este bine sa te situezi pe aceeasi pozitie cu majoritatea condusa ca o turma de mesianicul si atotstiutorul critic.

Ba mai mult, in cazul in care il citezi si-l sustii, poti capata intr-o clipa increderea adeptilor acestuia si vei fi un tip modern acceptat unanim, intr-o clipa.

Nu…parerea mea este ca arta este un fenomen mult prea subtil si totodata sublim, suprem chiar, pentru a fi judecat de un simplu semen de-al nostru, poate ingerii sau chiar dumnezeu sa aiba ceva de spus in legatura cu asta.

Oricum, eu unul nu pot fi de accord sa-mi dicteze cineva parerile sale si mie sa nu-mi ramina altceva de facut decit sa accept fara sa cricnesc o parere de cele mai multe ori falsa sau nefondata.

Arta se simte, nu se explica.

long time alone