PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “sculptura

Expozitia grupului Quimeria la Phototeque

ÎN AVANPREMIERĂ / PERSPECTIVA QUIMEREI. DE LA POVESTE LA OBIECT

Prima expoziție a grupului Quimeria 15 ianuarie, ora 19.00 la Galeria de artă PHOTOTEQUE de la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel QUIMERIA GRUP este asocierea a patru artiști – Dan St. Andrei (fotografie și grafică digitală), Ioan Medruț (sculptură și desen), Daniel Divrician, (pictură și grafică), Paul Țanicui (regie film și literatură), în intenția de a crea un context propice generării și punerii în aplicare a oricărei idei care se substituie principiului ”quimerizez, deci exist”.

electro_poster_qui

Principiul numit reprezintă, înainte de toate, o formă de cunoaștere și se referă la ansamblul de elemente de ordin vizual, lingvistic, plastic și după caz, semiotic, care face ca activitatea acestui grup să funcționeze conform scopului urmărit. E, practic, un instrument de lucru, o prismă prin care paleta realității capătă conotații noi și noi armonii.

prez_qui_interior

Prima expoziție a grupului Quimeria se va desfășura pe 15 ianuarie, ora 19 la Galeria de artă PHOTOTEQUE, aflata la parterul Marriott Bucharest Grand Hotel și are ca sursă de inspirație romanul Quimera (Paul Țanicui, Humanitas 2015), carte care a dat și numele grupului. Evenimentul de față este avanpremiera manifestării artistice numite ”Perspectiva Quimerei. De la poveste la obiect” care va debuta în această primăvară prin participarea lui Mircea Florian și a altor artiști români stabiliți în străinătate, printre care Doru Nuță, Daniel Bălănescu și Daniel Ionescu.

prez_qui

Dan St. Andrei

Dan St. Andrei este art director, fotograf și pictor, specializat în fotografie de artă și graphic design, locuiește, pentru moment, în București. A expus pana in prezent in Statele Unite, Portugalia si Romania in peste 15 expozitii personale. După 20 de ani de creație publicitară, s-a dedicat integral activității artistice, ca fotograf și pictor, bazându-se pe o cultură vizuală extinsă și mijloace de expresie ce variaza de la fotografie la artele digitale. Pune un accent special pe teme legate de portret, oniric și abstract. Intotdeauna incearca sa fie original și surprinzător in abordarea artistică. Departe de a specula efectul facil, fotografia semnată Dan St. Andrei suprapune elemente din instrumentarul imagistic urban, reușind să redea, cu mare finețe, complexitatea universului nostru cotidian. Prin amestecul tuturor elementelor de creativitate Dan St. Andrei gaseste modalitati noi și interesante de a comunica.

Paul Ţanicui

Paul Ţanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărţi, marochiner, săpător de fântâni în fosta Yugoslavie, vânzător ambulant de cârnaţi italieneşti, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenţii de publicitate, iniţiator, dezvoltator şi producător al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective, scenarist şi regizor de film (Iagalo, Mousse au Chocolat, Two Lives), autorul cărților Trăind pe credit, Brumar 2012, Quimera, Humanitas 2015. A lucrat la scrierea unui film comisionat de John Turturro, a contribuit ca producător la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel. A avut interviuri şi articole dedicate proiectelor lui în Village Voice, BBC Washington, Swedish TV (SVT), Dilema Veche, Observator Cultural etc. Are în pregătire un volum de poezii și o carte despre lăutarii din Taraf de Haidouks care urmează să apară la Harper Collins.

Daniel Divrician

Daniel Divrician este artist vizual, în prezent stabilit în București și Paris. Formarea sa academică (MFA în Sculptură-Metal), precedată de studiul în atelierele artiștilor Liviu Cornescu și Nicolae Adam, devine un instrument în practica sa artistică ulterioară. Acest tip de organizare aparent riguroasă a studiului (fie că se referă la subiect și tehnică, fie la științe și arte conexe) este angajat în descifrarea unui imaginar lipsit de reguli și definiții concrete pe care îl explorează din diverse perspective. Astfel, opera sa se remarcă prin polivalență, neancorata într-o singură expresie materială și variand de la instalație la pictură, sculptură, grafica, la intervenție în spațiu și scenografie de teatru și film. În ultimii zece ani, a creat o serie de proiecte multi-media în care inexplicabilul este supus unei narațiuni interiorizate, rezultatul plasându-i opera recentă în intervalul fascinant dintre realismul organic și science fiction. Lucrările sale au fost expuse în special în Europa (Paris, Londra, Veneția) și Asia (Tokyo, Beijing), iar printre lucrările de for public din țară se numără Monumentul Eroilor (Mangalia)

Ioan Medrut

Ioan Medruț născut în 1969 la Deva, a absolvit Academia de Artă București, secția sculptură la profesor Neculai Păduraru . La scurt timp de la absolvire a realizat monumentul Împăratului Traian. În anii următori concretizează și alte lucrări monumentale (Gimnaste, bust Drăgan Muntean ) În paralel are o activitate de atelier în care dezvoltă un demers plastic personal. Participă începînd din 1995 la numeroase expoziții de sculptură și desen în București și țara , precum și la simpozioane de sculptură în piatră, marmură și lemn (Vata 1997,Pitești 2002 ,Deda 2009, Brad 2011) Are două expoziții personale ( Deva 2010 , Hunedoara 2011) și lucrări în colecția Muzeului de Artă Contemporană. Deasemenea e profesor de sculptură (liceul Paciurea )


Fotografierea unui obiect de arta

bogdan chiritoiu

O sa incep acest articol prin a va spune ca fotografia unui obiect de arta nu este o fotografie comerciala, cel putin pentru mine. Nu este o prezentare pur si simplu a produsului ci este o punere in atmosfera a obiectului. De aceasta data este vorba de sculpturile de mici dimensiuni ale prietenului meu, pictorul, scultorul, artistul, Bogdan Chiritoiu. Mai multe lucrari de-ale sale puteti descoperi vizitandu-i site-ul aici.

bo23

Pentru aceasta sesiune am mesterit o mica masa de fotografie, cu un fundal gri (ador fundalurile gri, ii plac si lui Bogdan si cred ca se potrivesc de minune cu lucrarile sale). Imi place sa ma joc cu luminile si temperatura de culoare, aruncand asupra obiectului lucriri diferite, asa ca am folosit o lampa cu lumina continua de 1000W, o blenda asezata diametral opus cu fata aurie si flash-ul din dotare, asa ca am obtinut trei nuate de culoare, albul lampii, auriul blendei si vagi trasaturi bleu metalic cu ajutorul flash-ului. Astfel am reusit sa redau rugozitatile suprafetelor, umbrele au scos in evidenta volumetria obiectului si au dat viata si materialitate.

bo2

Am considerat important ca lucrarile sa se detaseze de fundal, sa pluteasca dar in acelasi timp sa fie asezate ferm pe o suprafata solida, sa se simta la prima privire materialitatea lor dar si sa se citeasca usor jocurile de volum. Lucrare devine astfel vie si puternica. Daca mi-a reusit, va las pe voi sa studiati in fotografiile urmatoare. Daca aveti idei si exemple legate de acest subiect, astept opiniile voastre cu mare placere.


Despre nemiscare in fotografie

Imi place sa fotografiez statui. Imi place sa fotografiez lucari de arta, dar in mod special imi place sa fotografiez statui. Te vei intreba de ce oare imi place tocmai asta. Fotografia este prin excelenta o arta statica. E o secunda surprinsa in fluenta nemiscarii. O clipa inghetata. Statuia este nemiscarea vie, este o clipa surprinsa in inghetarea permanenta, este o fotografie tridimensionala si independenta de scurgerea timpului. Combinand cele doua nemiscari, ale sculpturii si ale fotografiei, am impresia ca pot sugera miscarea. Eu asta simt, nu stiu ce simti tu.

Privitorul isi poate imagina, macar pentru o clipa ca este fotografia unui volum in miscare, un corp cald ce vibreaza si traieste. Fotografia unei statui este reprezentarea unui “act nemiscat”, cum bine definea antropologul Nadia Seremetakis intr-o lucrare dedicata simturilor in modernitate. Expresivitatea nemiscarii este data de unghiul de fuga al imaginii, de punctul in care privitorul se plaseaza, toate acompaniate de puterea fiecaruia de a isi imaginea urmarea unei scene pe care a vazut-o doar pentru o fractiune de secunda. Priveste fotografia pentru o clipa, inchide ochii si incearca sa iti imaginezi miscarea urmatoare. Daca ai reusit sa vizualizezi urmatoarea miscare totul curge de la sine. Totul devine viu si plauzibil. Fotografia unei statui e doar impietrirea unui corp viu redat miscarii de o fotograma.

Andre LEPECKI, un alt antropolog, sustine ca: “nemiscarea nu face altceva decit sa initieze subiectul intr-o relatie diferita cu temporalitatea. Nemiscarea actioneaza la nivelul dorintei subiectului de a inversa o anumita relatie cu timpul si cu anumite ritmuri corporale. Adica, a te implica in nemiscare inseamna a te implica in experiente diferite de percepere a propriei prezente in cimpul fortei istoriei.”

Uneori, privind fotografii diferite ma intreb cine e mai viu, omul sau statuia, unde e adevarul miscarii si realul nemiscarii? Cat de vii suntem fiecare dintre noi, cat de mult lasam sa transpara dincolo de noi din noi?


Fotografiile sunt ale lucrarilor sculptorului mexican Jorge Marin

dan portfolio


Intamplari din ultimele zile

Da, ultimele zile au fost destul de incarcate. De intamplari, ganduri, schimbari, lucrurile se intampla uneori cu repeziciune si ne lasa mai putin timp de reactie iar apoi intervine perioada de schimbare. In plus e o perioada ce predispune la lene si visare, la plimbari pe malul oceanului, odihna pe plaja si cafele la micile terase din imprejurimi. Si am mai si lucrat peste toate astea.

Pe scurt, ce s-a mai intamplat. Pai in primul rand s-a incheiat saptamana trecuta America’s Cup, cea mai importanta competitie modiala de Sailing, tot orasul s-a umplu de sportivi si fani, au fost concerte pana la miezul noptii si transmisii directe ale etapelor pe ecarnul gigant din piata Primariei, a fost soare si vant bun si a fost bineintele un prilej minunat de fotografie. Din nefericire, fiul meu a sters din greseala fotografiile de pe card. Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca erau superbe. Asta e… Cupa a fost castigata de echipa Fly Emirates New Zeeland, desi nu era de asteptat, una din echipele Oracle s-a descurcat mult mai bine de-a lungul intregii competitii. Dar ca in orice sport, surprizele sunt placute si fac deliciul spectatorilor.

Nici nu s-a terminat bine Cupa Americii ca au inceput Serbarile Marii de aici, concerte in fiecare seara, o multime de happening-uri, Multe chioscuri cu delicii locale, tot felul de obiecte de arta si artianat, intr-un cuvant distractie si vacanta. O cazi cu care am avut sansa sa ii vad in concert pe cei de la trupa James, reuniti dupa o pauza destul de lunga, trebuie sa recunosc, suna foarte bine si se vede ca nu scazut din punct de vedere valoric, ba dimpotriva. Un bun prilej sa rememorez petrecirile de acum 10-15 ani cand le ascultam muzica destul de frecvent. Am facut si ceva fotografii la repetitii, destul de dificil pentru ca nu aveai voie, dar m-am descurcat.

Acum doua zile, la invitatia unei prietene dragi, Lorena Alvarado, atasatul cultural al Ambasadei Mexicului la Lisabona, am avut placerea sa descopar un sculptor foarte interesant, dealtfel catalogat drept unul dintre cei mai talentati si de viitor artisti mexicani, Jorge Marin. Lucrari curate, minunat detaliate si muncite, unde artistul a surprins perfect iscare trubului in balans, mimica fetei, transpunerea si concentrarea modelului. In plus am avut ocazia sa descopar un loc minunat, fabulos, Muzeul Apelor din Lisabona, un rezervor urias care in secolul XVII aproviziona prin intermediul apeductelor intreaga Lisabona, purtant numele de Mama Apelor. Bineinteles ca nu au lipsit nici informatiile picante, Regina isi petrecea dupa-amiezele calduroase aici, impreuna cu suita sa.


Mircea Ciobanu, Constantin Brancusi, demonii si ingerii

Am vazut acum aproape 15 ani (14.06.1997), un documentar despre Mircea Ciobanu si faptul ca inca mai  imi aduc aminte de el si ma preocupa, denota ca am fost impresionat. Nu doar reportajul in sine, bine realizat dealtfel, cit mai ales personajul, despre care stiam prea putine la vremea aceea. Ciudat, foarte ciudat, un amestec nebun de arta, mercantilism, trairi interioare profunde si materialism, amestec de elemente total antagonice si nefiresti pentru a fi laolalta.
A cunoscut Gloria si Decaderea dar culmea, le-a trait in acelasi timp, ca o ingemanare a raului cu binele, a infringerii cu Victoria… in infringere victorios…
E adevarat, a trait ca un vultur, dar tare mi-e teama ca a trait ca un vultur intr-o gradina zoologica, demn, maret dar nimic mai mult decit un exponat, destinat privirii si admiratiei in cusca si nu in zbor, acolo, in inaltul cerului, unde ar fi fost intr-adevar de neatins. Fara sa vreau, poate doar din cauza exilului, am incercat sa fac o comparatie cu Brancusi… ce diferenta!

http://www.ciobanu.ch/

Cata apropiere de puritate gasesti in viata Maestrului, cita piosenie si apropiere de arta pura, de esenta, ce amalgam de senzatii si sentimente. Cred ca, spre deosebire de Ciobanu, Brancusi a trait doar partea buna a lucrurilor, asta in primul rind datorita interpretarii artei ca o reprezentare a credintei profunde ce salajuia in interiorul sau.

brancusi

Brancusi by Man Ray 1933

Cred, asemeni lui Ciobanu, ca in aproape fiecare dintre noi se afla demonul raului, dar unii stiu sa-l indeparteze, altii nu, depinde doar ce influente se manifesta mai puternic asupra ta. Cred ca arta, adevarata arta, nu poate fi creat in scopuri mercantile, comerciale, arta este asa pentru ca asa trebuie sa fie, nu trebuie murdarita chiar in originea ei, in izvorul inspiratiei, caci daca asa gindesti, respectiv ca vei crea ceva doar pentru a fi vindut bine, deja rezultatul, sa-l numim aici “falsul obiect de arta”, este pingarit.

Atunci arta ta, fara a-ti da macar seama, poarta pecetea demonica a raului, a murdariei in care cu totii ne afundam pe zi ce trece, tot mai adinc. Cred ca Ciobanu a simtit raul in profunzime, ca o pedeapsa, desi nemeritata intr-o asemenea masura.
Oricum, acest documetar a reusit sa ma impresioneze, am descoperit o poveste, caci acum totul este o poveste, profunda si incarcata de simboluri si rosturi ascunse, care m-a facut sa gindesc. Iar asta, trebuie sa recunosti, nu-i rau deloc.

Un articol des pre viata tumultoasa a lui Mircea Ciobanu, puteti gasi si aici!