PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “suferinta

Un nou inceput

Intotdeauna e un nou inceput. In noi, in viata noastra, in viata celor din jur. Intotdeauna vine primavara. Uneori trista si melancolica, alteori friguroasa si zgribulita, alteori majestuoasa si plina de misticul renasterii. Crizele nu au durat o vesnicie. Invatam din trecut, intelegem privind anii ce au trecut, istoria se repeta si asta face parte din viata noastra. Am suferit, am fost cuprinsi de tristete, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezarmati si ne-am simtit infranti. Dar au trecut clipele acelea. Omenirea a trecut prin razboaie, prin molime si crize, dar intr-un fel sau altul a renascut. Din propria cenusa. Pasarea Phoenix nu e decat un simbol al sperantei celor ce au trait suferinta. Un simbol al implinirii celor care au reusit sa treaca peste suferinta. A celor care au experimentat, au trait clipe de cumpana. A celor ce au inteles nevoia de iubire si linistea data de dragoste.

Ia-ti o clipa de liniste si incearca sa iti aduci aminte. Au fost clipe in care nu mai aveai nici o speranta. Toti le-am avut. Dar au trecut. Au trecut si pentru mine si pentru cei din jur si au trecut si pentru tine, sunt convins. Nu cred ca e nevoie sa o repet, dar niciodata nu e suficient sa iti spui: viata e frumoasa. Oricat ar parea de inutil si insuficent sa repeti asta, eu ma incapatanez sa cred ca viata e frumoasa, macar pentru ca e singura certitudine pe care o putem modela noi insine. Viata e frumoasa daca vrem noi sa fie asa. Intotdeauna au fost cumpene, intotdeauna au fost indoieli. Dar daca credem in noi macar un pic, putem trece peste asta. Pana la urma o viata avem si ar fi pacat sa nu incercam sa obtinem totul de la ea. Dupa asta nu stim ce ne asteapta. Traim acum, macar de asta suntem siguri. Totul are un sfarsit, intamplari frumoase, bucurii, iubiri, minuni de o clipa. Si nu trebuie sa le uitam, indiferent cat de greu ne e in clipa asta. Pentru ca nu sunt decat dovada ca intotdeauna exista un nou inceput. Si ca viata e frumoasa, nu?

 

dan portfolio


Suferintele noastre, cele de fiecare zi

Tind sa cred ca oamenii in general, sunt inclinati spre masochism. Ne place sa suferim. Seneca spunea ca temerile si fricile noastre sunt mult mai multe decat in realitate si prin urmare suferim mai mult in imaginatie decat in realitate. Ne place sa ne infricosam, sa ne speriem singuri si apoi sa ne miram, sa ne plangem, sa ne vaitam de suferinta in care traim. Durere si suferinta. Ne inconjuram de un climat sumbru si trist.

Iubirea e un motiv de suferinta, desi nu ar trebui sa fie nici pe departe asa. Suferim din iubirile pierdute. Suferim din iubirile pe care le traim. Suferim din iubirile pe care le visam, la care tanjim, la care speram si pe care le dorim. Suferim daca iubim sau nu. Suferim daca suntem iubiti sau nu. In orice caz suferim. Ajungem uneori sa spunem ca suferinta e frumoasa. Toate marile povesti de dragoste ale omenirii sunt frumoase pentru ca eroii au suferit. Nu exista mari legende in care eroii sa fi fost fericiti si lipsiti de probleme. Poate au existat si astfel de personaje dar istoria nu le-a pastrat. Pentru ca fericirea devine banala in lipsa suferintei. Pentru ca e lipsit de interes sa povestesti asa ceva. De aceea exista stirile de la ora 5. De aceea toate stirile aparent interesante sunt legate de cataclisme, drame, omoruri, ucideri si sinucideri. Pentru ca avem o placere morbida a suferintei. Poate si pentru ca suferinta altora ne face sa ne simtim noi mai fericiti si linistiti prin comparatie.

Dar v-ati gandit cum ar fi sa refuzam sa suferim? Sa incetam a ne mai crea probleme, spaime, frici? Ce-ar fi sa renuntam la autocompatimire si cautarea compasiunii in ochii celor din jur? Cu atat mai mult cu cat nu o vom gasi, cei din jur au suferintele lor, de care sunt tot atat de preocupati. Poate nu ar fi rau sa cadem in banal si sa fim multumiti cu ceea ce viata ne daruieste, cu ceea ce am reusit sa construim, sa fim fericiti ca traim si ca viata poate fi frumoasa doar daca ne dorim asta.

Zilele astea internetul vuieste de retragerea lui Steve Jobs de la conducerea Apple. Toata lumea e strabatuta de fiorul suferintei lui. Toti se intreaba cat mai are de trait. Oare de ce boala sufera in realitate, care e starea sanatatii lui. Oare ce se va intampla cu actiunile Apple, cati vor avea de suferit de pe urma acestei retrageri, de pe urma mortii lui, pana la urma. Da, probabil ca Steve Jobs moare. Dar ma uit in ochii lui si imi place sa cred ca e un om impacat. Si fericit. Dincolo de suferinta.


Iubire si suferinta

love at the first sight

Nu inlocuim pe cineva ci uitam. Iubire, tristete, fericire, durere, multumire, rani mai mult sau mai putin adanci, se cicatrizeaza si devin din ce in ce mai usor de suportat, odata cu indepartarea de momentul in care le-am trait.

Umplem noile clipe cu alte intamplari, alte evenimente si trairi, trecem cu oarece usurinta peste evenimente din trecut, totul face parte din mecanismul nostru de autoprotectie, de control al senzatiilor si trairilor, nu ne lasam coplesiti de trecut pentru a putea infrunta viitorul. Pana la urma totul depinde de puterea fiecaruia dintre noi de a uita si in cele din urma de a ne adapta la noua situatie.

sad

Iubirea e mai greu de uitat, pentru ca in general e insotita de suferinta.

Hmm, desi nu asta urmaream la inceput, am ajuns sa vorbesc despre suferinta. Apropo, Cioran spunea ca suferinta insoteste intotdeauna iubirea si de aceea prea putini dintre noi stiu sa iubeasca. Sau stiu ce e iubirea. Tu stii? Sau ai preferat sa eviti suferinta inerenta?

Deci putem spune ca daca alegem sa iubim vom ajunge sa suferim…oare daca alegem sa suferim vom ajunge sa iubim?