PHOTO GRAPHIC BLOG

Posts tagged “toamna

Ultimele zile de plaja

E octombrie. E trecut de mijlocul lui octombrie, dar vremea e asa frumoasa si plaja atat de aproape incat nu am rezistat sa nu mai petrec inca o zi pe plaja. De fapt oceanul e in fata casei, dar e un tarm stancos, plaja e la cativa kilometrii, pe care ii poti strabate pe bicicleta, de exemplu, e o pista impecabila ce duce pana acolo. Guincho. Plaja mea preferata, prima plaja pe care am descoperit-o cand am ajuns in Portugalia, acum cativa ani. O plaja vantoasa, mai ales in timpul verii, dar acum, in mijloc de toamna e liniste si vant molcom, valuri ce se sparg de mal, antrenand in miscarea lor regulata pe cursantii scolilor de surfing. Liniste si detasare, nepasare si departare. Ultimele zile pe plaja. Frumos.


Toamna e un sentiment…

autumn in cascais

autumn in cascais

O alta zi, o alta muzica, de data asta Galliano/Michel Portal, alta inspiratie. Zile pline de incarcatura placuta a senzatiilor oferite de oceanul superb in lumina molcoma si calduta a unei zile perfecte de toamna.E atata frumusete in zilele de toamna, lumina te invaluie ca un halou, te pierzi pur si simplu in ultima rasuflare a frunzelor, dinaintea caderii lente, simti mingiierea lor in timp ce le privesti asezandu-se la picioarele tale aidoma unui covor princiar, E cald si totusi simti ca e toamna, ca e melancolic si usor bucolic.

E toamna, dar nu e tristete ci e farmec, e necuprins si reverie. In curand va mai trece un an, in curand vom fi mai batrani, dar ce frumos e sa te simti viu, ce frumos e sa simti ca traiesti! Acorduri tandre si linistea unui val moale si pufos, departarile ce ni se astern intotdeauna la picioare, vantul jucndu-se nevinovat in par si amintirea unei zile ce a trecut. Ce rotund sentiment e toamna….

Tomana gandurile sunt mai linistite, dupa vara plina de fierbinteala parca ne-am mai inmuiat, parca suntem mai buni si mai putin incrancentati, mai intelegatori si mai ingaduitori. Ne luam o clipa de liniste si calm, inainte frigul iernii ce va sa vie. Ne gadim la clipele ce au trecut, ne bucuram de amintiri frumoase si galbene cald, de cuvinte pe care de-abia le deslusim rostite, de joaca vantului inca un pic caldut printre firele de par. Ti-aduci aminte? Clipele minunate… rotund sentiment…


O dimineata proaspata

M-am trezit cu o rasuflare racoroasa si cu un gust proaspat. Am deschis frigiderul si am scos o sticla de vin rose, vroiam sa ii simt gustul reavan de struguri striviti cu dragoste, sa ii simt aroma seducatoare invaluindu-mi simturile, asa proaspata ca o dimineata de primavara, chiar daca afara e o vara indiana. Am ridicat paharul de cristal, fin si delicat, in lumina soarelui si am lasat razele subtiri sa strabata sfera de lichid rubiniu. Imediat reflexe viorii au prins a-mi dansa pe obraz, migiiere delicata si simtita doar de ginduri, nu de simturi…

Am mirosit usor marginea paharului, inspirand delicat, nevrind sa tulbur buchetul cu miresme de podgorie pierduta departe pe dealuri, amintire de toamna nestiuta de nimeni, pastratoare a atingerilor culegatoarelor ce sopteau un cintec barbar smulgind rodul din vie. Am atins cu buzele suprafata un pic curbata de tensiuni necunoscute a lichidului cu miros de lemn si fructe alese, mi-am lins buzele incercind sa ghicesc din picatura ce mi se prelingea catre coltul gurii, senzatia pe care a avut-o cel ce a gustat primul vreodata din minunea licorii inchinata uneui zeu boem, delicat si totusi aspru, simteam gustul unui sarut furat si totusi nevinovat, rotund si plin, senzatie de coplesitoare placere si uitare de sine in clipa atingerii fructului oprit…


Melancolie banala de toamna

Risipit imi este gindul pe aleea toamnei mele,
Doar trei frunze zac bolnave, prinse-n gardul de nuiele
Bate vintul in lungi soapte deslusite printre ginduri,
Si in carte mi se zbate, ochiul printre rinduri…

Pica apa indelung, rascolind parca, padurea,
Monoton asterne, lacrimi peste toata lumea.
Singur corbul se invirte, fara tinta asa, pe cer
Asteptind cu nerabdare, iarasi zilele cu ger.

Chem tot timpul alte ape, sa ma spele-nvolburate
Murdarit sunt de atingeri,pingarit de-a lumii soapte,
Unde-s zilele ce-asteapta, linistite rindul lor,
Pina-n clipa aceea-n care, toate sufletele mor….

Iarasi lumea e cuprinsa de un simtamint ciudat,
Parc-ar fi melancolie, peste tot s-a-mprastiat.
Vine toamna, sterge totul, nelasind in urma ei
Decit frunzele uscate, vise vestede pe-alei.


Stiu ca a venit toamna

Toamna, pe aleiile unui parc uitat, cu soarele strecurandu-se printre frunzele roscat-galbui ce filtreaza lumina dindu-i o aura magica, ici colo, in linistea diminetii. Toamna cu sunete melodioase de pasarele ascunse infrigurate prin scorburi, aerul este tulburat de fumul ce indeplineste ritualul trecerii in nefiinta a frunzelor sfirsite. In departare, ca o parere, se aude rumoarea marelui oras, agitat si nepasator dar aici este liniste si departare de rutina cotidiana, de rautati si mirlanii.

Privesc, stand pe o banca sub stejarii imbatriniti de trecere implacabila a timpului, ghindele proaspat cazute, marturie a generatiilor ce vor sa vina. Cata perfectiune ascunde natura! Desi daca stau sa ma gindesc, nu este ascunsa deloc. Trebuie doar sa ai rabdare sa contempli, sa urmaresti amanuntele ce se zaresc la tot pasul. Panza delicata a unui paianjen, zborul grabit al unei pasarele infrigurate, scoarta copacilor si planarea deloc grabita a frunzelor pe ultimul lor drum… ce frumos este sa visezi, sa fi linistit…


Pe aleile unui parc uitat

Toamna, pe aleile unui parc uitat, cu soarele strecurindu-se printre frunzele roscat-galbui ce filtreaza lumina dindu-i o aura magica, ici colo, in linistea diminetii, ilustrata de sunete melodioase de pasarele ascunse infrigurate prin scorburi, aerul este tulburat de fumul ce indeplineste ritualul trecerii in nefiinta a frunzelor sfirsite. In departare, ca o parere, se aude rumoarea marelui oras, agitat si nepasator, dar aici este liniste. E atata departare de rutina cotidiana, de rautati si mirlanii.

Stand pe o banca sub stejarii imbatriniti de trecere implacabila a timpului, privesc ghindele proaspat cazute, marturie a generatiilor ce vor sa vina. Cata perfectiune ascunde natura! Desi daca stau sa ma gindesc, nu este ascunsa deloc. Trebuie doar sa ai rabdare sa contempli, sa urmaresti amanuntele ce se zaresc la tot pasul: pinza delicata a unui paianjen, zborul grabit al unei pasarele infrigurate, scoarta copacilor si planarea deloc grabita a frunzelor pe ultimul lor drum… ce frumos este sa visezi, nu-i asa?


Si toamna din nou…

Suntem uneori victimele risipei de tristete… din nou toamna, anotimp cu incarcatura aromata de tristeti funerare vorba lui Bacovia, frumosul se regaseste uneori in cenusiu, fericirea exista uneori in culorile ruginii ale frunzelor imbatrinite de lupta cu vara, eu ma regasesc in visul unei dimineti de toamna…

dan portfolio