Seara pe malul Atlanticului
Seara pe malul oceanului e aproape pustiu. Ma plimb fara tinta, urmand conturul sinuos al tarmului, vantul rece imi razvrateste parul, aerul sarat imi umple narile. Seara oceanul pare tacut, de sus, de pe faleza valurile se aud usor estompat. Oceanul parca nu mai are maluri, oceanul se revarsa in noi si ne umple de nelinisti si ganduri. O lampa solitara lumineaza de jur imprejur intr-un cerc aproape perfect, umbre triste se preling in lumina galbuie. E seara si toti pescarusii au adormit cu gandul la zborul de maine, e pustiu si tarziu. Norii se mai zaresc o idee, contopindu-si dantela in valuri departe, o geana roscata de soare apus, incalzeste delicat peisajul nesfarsi. E seara tarziu si lumea adoarme, doar oceanul isi toarce melancolic refrenul, monotona incantatie catre zei nestiuti. E seara si atat.
Dimineata pe malul oceanului
“Adesea mi se pare ca nimic nu are sens. Ne nastem in dureri, pe o planeta minuscula, luptam, ne imbolnavim, suferim, ii facem si pe altii sa sufere, strigam, murim, mor si vin altii pentru a prelua de la cap aceasta comedie fara rost. Sa fie oare viata noastra in intregime doar un strigat anonim intr-un pustiu de astrii indiferenti?” – Ernesto Sabato
Demult, am si uitat cand, am vazut intr-un film (nu stiu care, am vazut doar scena asta, cred), un dialog care mi-a atras atentia, oricum presupun ca la origine sta vreo povestire straveche legata de comportamentul uman, oricum…
Pe malul unui ocean era un batrin in genul lui Hemingway (Batranul si marea) care pescuia, iar alaturi se afla un adolescent:
- Cred ca ai avea nevoie de niste navoade!
- De ce? Intreaba batrinul.
- Pai asa ai putea prinde mai mult peste!
- Tinere, cit prind acum imi ajung pentru traiul de zi cu zi…
- Da, dar daca ai avea mai mult peste ai putea vinde ceea ce iti prisoseste.
- Si ce sa fac cu banii? Soseste raspunsul interogativ al batrinului.
- Pai ai putea sa iti iei o barca cu care sa arunci navoadele mai in larg, acolo unde sunt intr-adevar multi pesti…
- Aha, si sa pescuiesc si mai multi pesti, pai, in ritmul asta as putea sa imi cumpar chiar un vapor de pescuit iar pe urma sa imi construiesc o adevarata flotila de pescuit!
- Exact la asta ma gindeam si eu, il aproba tinarul…
- Da, da, da… si sa am o groaza de marinari si capitani, si toata lumea sa prinda peste pentru mine, nu?
- Da, iti dai seama? Se grabi pustiul sa il aprobe…
- Bine, bine, spuse batrinul, dar daca toti muncesc pentru mine eu nu voi mai fi nevoit sa muncesc, si atunci eu ce-as mai face? Intreba zimbind batrinul…
- Mda, chiar asa…ce sa faci?…Aaaa, stiu, ai sta pe malul marii si ai prinde peste, presupun… raspunse tinarul si tacu ginditor…
